13,186 matches
-
deși de ani de zile nu-l mai sună nimeni. E seara în care își va spune pentru ultima oară rugăciunea. I s-a rugat lui Dumnezeu seară de seară, din duminica aceea tristă, când a împlinit șase ani, iar bunicul dinspre mamă a fost atât de bucuros că a apucat să-l vadă mare, încât a făcut infarct și a murit. „Astăzi - a zis atunci maică-sa - o să te învăț cum să te rogi, să-i ceri lui Doamne-Doamne să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o ținea și el la fel, indiferent că-i cerea bomboane sau bani ca să meargă în tabără: „Nu-i de nasul nostru“. Marinel se născuse într-o familie în care sărăcia era și o răzbunare. „Crapii e pentru ăia“, zicea bunicul când nu mâncau crapi, ci chitici plini de oase cu mămăligă. Iar grasa de tanti Sofița râdea și confirma ceea ce spune bătrânul: „Lasă viața așa, mă, Marinele, cu crapi să se îmbuibe ăia!“. Fiindcă toți o aprobau cu un surâs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în sensul c-ar fi devenit distanți și strânși la pungă, ci stăpâni pe soarta lor, pe expresia feței. Ciudat e că un bătrân din familie, unul dintre puținele rubedenii care mai trăiesc, spune că semăn tot mai mult cu bunicul din partea tatei. Că am început să semăn cu el imediat după 1990. Dar nu cu bunicul așa cum arăta în 1948, după ce i-au naționalizat bolșevicii cârciuma, ci așa cum arăta în anii de dinainte de 1945. Vaca de Rodica În marțea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe expresia feței. Ciudat e că un bătrân din familie, unul dintre puținele rubedenii care mai trăiesc, spune că semăn tot mai mult cu bunicul din partea tatei. Că am început să semăn cu el imediat după 1990. Dar nu cu bunicul așa cum arăta în 1948, după ce i-au naționalizat bolșevicii cârciuma, ci așa cum arăta în anii de dinainte de 1945. Vaca de Rodica În marțea în care împlinea șaptezeci de ani, academicianul Rășcanu a dispărut de acasă lăsându-i soției un bilet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spun titlurile corect și aprecierile lor sunt foarte aproximative: „Cel mai mult ne-a plăcut aia cu popa care s-a bătut cu primarul“. În cele peste șase sute de pagini ale romanului Apostolii singurătății, incidentul care i-a reținut pe bunicul din partea soției și pe un unchi tot din partea eie relatat în treacăt, în câteva paragrafe, și privește doar atmosfera locului, nu firul principal al dramei. Și nici măcar nu e vorba despre o bătaie, ci despre o ciondăneală. Bunicul și unchiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
reținut pe bunicul din partea soției și pe un unchi tot din partea eie relatat în treacăt, în câteva paragrafe, și privește doar atmosfera locului, nu firul principal al dramei. Și nici măcar nu e vorba despre o bătaie, ci despre o ciondăneală. Bunicul și unchiul s-au bătut însă cândva cu popa Iordache din sat și au impresia că romancierul acel moment îl evocă. „Trebuia să-i mut gura din loc popii - spune bunicul -, ca să scrie și băiatul ăsta al nostru măcar câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e vorba despre o bătaie, ci despre o ciondăneală. Bunicul și unchiul s-au bătut însă cândva cu popa Iordache din sat și au impresia că romancierul acel moment îl evocă. „Trebuia să-i mut gura din loc popii - spune bunicul -, ca să scrie și băiatul ăsta al nostru măcar câteva pagini, să vadă lumea ce bandit de popă aveam.“ Unchiul, care a apucat să-i dea popii doar un picior în fund, se consideră nedreptățit: „O fi el scriitor mare, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tare articolul. „De ce să urgisim omul luându-l de tâmpit? Unii se nasc antisemiți, alții mor la nouăzeci de ani și nu s-au spălat niciodată pe dinți. Sau, cum frumos și logic se exprima fostul nostru coleg din Huțupani, bunicul meu n-a vorbit niciodată la telefon, și tot a murit.“ Bunica zboară prima oară cu avionul „Ce îngust e culoarul ăsta“, se miră cu glas tare bunica. Iar pasagerii din jur observă ce-i de observat: culoarul nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
are sâni mari și imperativi. Nepotul, care și el ar avea un punct de vedere asupra sânilor fetei, e deranjat de acest exces de intimități. Pentru nepot, mai rău ca un accident de avion ar fi s-o vadă pe bunică-sa goală. „Ce oră e acum la Londra?“, o întreabă pe stewardesă pe un ton profesional, de afacerist pentru care fusul orar înseamnă totul. „Aiurea - spune bunica privind cum mișcă nepotul limbile ceasului -, nimeni nu poate să dea timpul înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de culoare care făcuse plîngerea cu crima. La unul dintre popasurile de pe drum, acesta ne-a făcut cinste cu o masă și, În timpul ei, ne-a ținut o prelegere despre cafea, papaya și sclavii negri, dintre care făcuse parte și bunicul său. A spus lucrul acesta foarte deschis, dar se putea simți o notă de rușine În vocea lui. În orice caz, eu și Alberto am căzut de acord să-l achităm de orice vină În legătură cu uciderea prietenului său. ESPERANZA FALLIDA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mea, părinții s-au mutat în orașul Bacău unde tatăl meu a intrat în serviciu ca mecanic la uzina electrică a acestui oraș, situată în cartierul Gherăiești. Primii ani ai copilăriei i-am petrecut în acest cartier. În oraș locuiau bunicul meu după mamă, Giuseppe Baroli și o soră a mamei mele, Vetulia Mauder. Copil fiind îi vizitam adesea. În timpul războiului din 1916-1918 au murit atât bunicul meu Giuseppe Baroli, cât și soțul mătușii mele, Vincențiu Mauder. Am fost martor, cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Gherăiești. Primii ani ai copilăriei i-am petrecut în acest cartier. În oraș locuiau bunicul meu după mamă, Giuseppe Baroli și o soră a mamei mele, Vetulia Mauder. Copil fiind îi vizitam adesea. În timpul războiului din 1916-1918 au murit atât bunicul meu Giuseppe Baroli, cât și soțul mătușii mele, Vincențiu Mauder. Am fost martor, cu destule amintiri, ale vicisitudinilor celui dintâi război mondial. Armatele române și rusești, puținele avioane micuțe cu aripile de șindrilă și doar câteva zboruri ale dușmanilor, cele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
administrator parohial în parohia Piatra Neamț. Localnicii ortodocși numeau biserica noastră: biserica nemțească, ungurească, „catolnică”, fără a intra într-însa. Dezvoltând cultul sfântului Anton, au început să spună: biserica sfântului Anton. Vechiul locaș fusese ridicat prin 1885 sub forma unei capele. Bunicul meu Gianbattista Antonio Celante a fost constructorul ei. Mai târziu, prin anii 1935-1938 această capelă a fost mărită și transformată în biserica actuală de către Pr. Francisc Simon, sub parohul de atunci cu reședința în Bacău, pr. Iosif Tălmăcel, având ca
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă dată Îl salută..., iar bunicul: „bună dimineață, tată!”. 22 mai 1941 Ia seama Văd suflete muncite de flacăra ideii Ce rătăcesc „cărarea” de patimi mult orbiți... Nu-nconjură prilejuri, ci se aruncă-n ele... Cercând să se ridice, s-afundă istoviți... Privește la o mare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
familiei pentru crima săvârșită de unul dintre ei. După apariția primei mele cărți, sătenii mă scuipau în obraz când mă întâlneau pe străzile orașului (în sat nici nu mai îndrăzneam să m-arăt). În sat, frizerul l-a înștiințat pe bunicul meu - un om la aproape nouăzeci de ani și care fusese decenii la rând clientul său săptămână de săptămână - că începând chiar de atunci nu-l va mai bărbieri niciodată. Iar țăranii din CAP nu voiau s-o mai ducă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
căci altfel nu l-aș fi întâlnit. N-avea nimic de-a face cu regii din basme, acasă n-aveam cărți de povești. Era un rege plăsmuit din lucruri reale, trăite de mine. Se trăgea din jocul de șah al bunicului, iar jocul de șah avea de-a face cu părul lui. În primul război mondial, bunicul meu a fost soldat, a ajuns prizonier și și-a cioplit acolo un joc de șah. În lagăr, bunicul începuse să piardă smocuri întregi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
basme, acasă n-aveam cărți de povești. Era un rege plăsmuit din lucruri reale, trăite de mine. Se trăgea din jocul de șah al bunicului, iar jocul de șah avea de-a face cu părul lui. În primul război mondial, bunicul meu a fost soldat, a ajuns prizonier și și-a cioplit acolo un joc de șah. În lagăr, bunicul începuse să piardă smocuri întregi de păr, iar frizerul companiei i-a tratat pielea capului cu sevă stoarsă din frunze. Frizerul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din jocul de șah al bunicului, iar jocul de șah avea de-a face cu părul lui. În primul război mondial, bunicul meu a fost soldat, a ajuns prizonier și și-a cioplit acolo un joc de șah. În lagăr, bunicul începuse să piardă smocuri întregi de păr, iar frizerul companiei i-a tratat pielea capului cu sevă stoarsă din frunze. Frizerul avea o patimă - juca șah oricând și oriunde apuca. Luase cu el la război jocul de șah de-acasă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acasă. În neorânduiala vieții de pe front, frizerul pierduse șapte dintre piesele jocului său de șah. Când jucai cu el, trebuiau înlocuite cu câte ceva: cu pene de păsări, coji de pâine, crenguțe sau pietricele. Când, după câteva săptămâni de tratament, părul bunicului a început să crească la loc mai bogat și mai negru decât fusese vreodată, el s-a gândit cum să-i mulțumească frizerului. Atenția i-a fost atrasă de doi copaci ce creșteau în interiorul lagărului - lemnul unuia era gălbui-deschis ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în interiorul lagărului - lemnul unuia era gălbui-deschis ca ceara, iar al celuilalt de un roșu foarte întunecat. A cioplit din lemnul lor figurile de șah ce lipseau și i le-a dăruit frizerului. Așa a început povestea, avea să-mi spună bunicul. Cioplindu-le, figurile îi deveniseră foarte apropiate, mi-a spus, și i se părea o lacună că nu le știa rostul pe tabla de șah. A învățat deci să joace șah. Asta nu numai că i-a scurtat urâtul unor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
asta fără a mai trebui să te referi la tine anume, căci intraseși în pielea figurilor de șah. Timpul propriu jocului te purta cu sine, spunea el, nu erai nevoit să-l înduri atât de vid precum era. După prizonierat, bunicul s-a reîntors în sat. La fel ca frizerul companiei, ajunsese și el un împătimit al jocului de șah. Exercițiul dobândit în sculptarea celor șapte figuri de șah și timpul ce se scurgea atât de încet, mi-a spus bunicul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bunicul s-a reîntors în sat. La fel ca frizerul companiei, ajunsese și el un împătimit al jocului de șah. Exercițiul dobândit în sculptarea celor șapte figuri de șah și timpul ce se scurgea atât de încet, mi-a spus bunicul, l-au silit să lucreze în continuare cu mâinile. Lemn aveau îndeajuns copacii, iar el și-a cioplit un joc de șah complet. Mai întâi pionii, a zis, fiindcă înainte de război fusese țăran 1 și fiindcă voia să se-ntoarcă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îl cioplise, se uscase după cum se nimerise. Cei mai strâmbi însă erau regii - burtoși în față și gheboși la spate, de-a dreptul infirmi. Picioarele li se-mpleticeau, deoarece coroana le stătea pieziș pe cap și era mult prea mare. Bunicul a jucat șah la fiecare sfârșit de săptămână decenii în șir. Abia când tovarășiisăi de șah s-au prăpădit toți, rând pe rând, a început să joace duminicile cărți, ca să nu rămână fără societate. Apoi, norocul i-a surâs din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
serios“, cum ne-a spus el. De-atunci, în fiecare miercuri pleca cu trenul în satul vecin să joace șah. Deseori mă lua cu el. Așa cum în satul nostru trăiau numai germani, în satul vecin trăiau numai unguri. Bărbatul surorii bunicului era ungur și tâmplar. Iar partenerul serios de șah era și el ungur. Așa încât, jucând șah, bunicul își putea acum trăi din plin ambele pasiuni deodată, căci cea de-a doua pasiune a lui era să vorbească ungurește. Pe mine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să joace șah. Deseori mă lua cu el. Așa cum în satul nostru trăiau numai germani, în satul vecin trăiau numai unguri. Bărbatul surorii bunicului era ungur și tâmplar. Iar partenerul serios de șah era și el ungur. Așa încât, jucând șah, bunicul își putea acum trăi din plin ambele pasiuni deodată, căci cea de-a doua pasiune a lui era să vorbească ungurește. Pe mine mă lăsa să-l însoțesc ca să-nvăț ungurește în timp ce juca șah. Cumnatul bunicului, tâmplarul, purta un halat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]