11,853 matches
-
în parte, cu musulmani. Găseai și posturi de funcționari în spitale, la poștă, în jandarmerie. Acum Mont-Liban are monopolul cotelor de reprezentare. Creștinii de la frontiere sunt cei mai năpăstuiți. Suntem prea săraci și nu prea instruiți. Enoriașii mei nu prea calcă pe la biserică și nici nu le pasă cine știe ce de credință, dar în sfârșit... Cei mai săraci sunt și cei mai înclinați spre fundamentalism, cei mai radicali. Aici lumea ține mai curând cu Geagea, nu cu Aoun. Eu și preoții mei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sigur. Și eu l-aș fixa dacă mi-ar fi posibil și aș înțelege, prin ricoșeu, tot ce avea Isus din solul care l-a văzut născându-se, din apele care l-au legănat. N-aș mai spune, atunci, "am călcat pe urmele lui" ci "privirile ni s-au întâlnit". Ca și cum aceste ondulări ale terenului, reverberând în doză infinitezimală un nu-știu-ce din persoana privitorului divin l-ar fi putut pune pe un hoinar pe aceeași lungime de undă luminoasă. Pentru că, nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu răpirea și sechestrarea deputaților Hamas, a miniștrilor aleși? Israelul nu prea e la înălțime. Și eu care vă socoteam un fel de sfinți ai omenirii! Sunteți mai degrabă un stat delincvent. Unde mai e Misterul poporului ales? Antoine, mă calci pe nervi cu alegerea ta divină. Avem dreptul să fim un popor ca oricare altul! Cu bărbații săi cu platfus, cu menajerele sale, cu tipii săi bine dar și cu fasciștii lui, cu corupții și cu incoruptibilii lui. Lăsați-ne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
monotonă? Violența însă îi descurajează până și pe ziariști și pe diplomați, furnizând în același timp morfina pentru ultimele dezbateri furtunoase din cadrul "conferințelor de pace". Ca să scap de sindromul Roissy, să previn adică uitarea cvasiinstantanee a celor săraci, răniți și călcați în picioare a căror vedere ne îngheța sângele în ajun, amintire obnubilată instantaneu la coborârea din taxi de lucruri infinit mai serioase și mai grave, cum ar fi ascultarea mesajelor înregistrate pe robotul telefonului, plata unei taxe funciare uitate sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Secolul XXI va fi religios sau nu va fi" și acest strict strict corolar "prin aceea că el va fi înzidit și înziditor" ar trebui socotit acum drept un simplu cântăreț din flaut. E clar că autorul Speranței n-a călcat niciodată prin Ierusalim. Care alt oraș din lume mai este atât de parcelat, baricadat, delimitat, împrejmuit cu atâta sârmă ghimpată, supraveghat, compartimentat, și asta în toate cartierele sale, la fiecare capăt de stradă? Oricât de justificat ar fi, prin pericolul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
orientalul meu consideră că valoarea unui lucru oraș, idee sau Biserică se măsoară după vechimea lui. Și că anterioritate înseamnă întâietate (și noi am crezut la fel vreme de două mii de ani). Marile puteri care au inspirat faimosul statu-quo au călcat în picioare această regulă sacrosanctă. Monofiziții și nestorienii (din depărtările Asiei) siro-indienii și asiro-chaldeenii n-au un loc recunoscut lângă mormântul lui Hristos. Aici nu încap decât trei confesiuni solid confirmate și protejate prin articolul 62 al Tratatului de la Berlin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
departe toate drepturile care-i revin, de n-ar fi decât pentru întreținerea considerației de care miniștrii Franței s-au bucurat până în prezent". Directoratul a mers pe aceeași linie, așijderea și revoluționarii de la 1848. Republica a III-a le-a călcat pe urme. Franciscanii au fost cruțați de decretele de dizolvare a congregațiilor religioase, aceasta pentru a salvgarda influența franceză în custodie, care recrutează exclusiv din rândurile călugărilor cordelieri. Ministrul Combes s-a oprit la frontiere: fapt grație căruia, victimele din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tot drumul a fost vesel și a dat dovadă de o putere nedomolită, ca și căluții lui de altminteri. Și drumul îl facem prin rătăcănii îngrozitoare, prin coclauri, pe unde a înțercat dracul copiii, pe unde picior de om arare calcă, prin margini de păduri, pe un drumeag desfundat acum țelină, prin cioate de copaci dați jos nu de mult de barda oamenilor din acele părți; oameni ciudați cari dorm ziua pe semne în vizunii, sub pământ, căci mai mult de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vede strugurele în dosul florilor de pe farfurie... Nici nu mai spăl bucățica de poamă, că din puțină ce este, mai scade..." La cafea: "Mie să-mi dai ceașcă cu dungă aurită..." În preajma căruțelor, caii mânâncă la conovăț, și unul bălan calcă lanțul. "Sai măi grăjdar, și dă de mâncare lui Bălan... Uite, măi, s-a pus să-și roadă lanțul... Când am pornit de la Fălticeni, ce gros era! ș-acu-i numai cât degetul ist mititel!..." În tabără, după ploae: "Știi cum fugea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-aveam mai mult de doi ani și jumătate. Într-un rând mama vra să mă îmbrace cu un surtucel albastru de vară. Eu îl privesc, mi se pare că-i boțit, dar mama face reflecția că încă nu-i călcat. Fac bot și nu vreau să-l primesc: pentru că nu-i călcat. Vreau să mi-l calci. Îmbracă-te așa. Vrau să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mama vra să mă îmbrace cu un surtucel albastru de vară. Eu îl privesc, mi se pare că-i boțit, dar mama face reflecția că încă nu-i călcat. Fac bot și nu vreau să-l primesc: pentru că nu-i călcat. Vreau să mi-l calci. Îmbracă-te așa. Vrau să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu un surtucel albastru de vară. Eu îl privesc, mi se pare că-i boțit, dar mama face reflecția că încă nu-i călcat. Fac bot și nu vreau să-l primesc: pentru că nu-i călcat. Vreau să mi-l calci. Îmbracă-te așa. Vrau să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
privesc, mi se pare că-i boțit, dar mama face reflecția că încă nu-i călcat. Fac bot și nu vreau să-l primesc: pentru că nu-i călcat. Vreau să mi-l calci. Îmbracă-te așa. Vrau să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i boțit, dar mama face reflecția că încă nu-i călcat. Fac bot și nu vreau să-l primesc: pentru că nu-i călcat. Vreau să mi-l calci. Îmbracă-te așa. Vrau să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i călcat. Fac bot și nu vreau să-l primesc: pentru că nu-i călcat. Vreau să mi-l calci. Îmbracă-te așa. Vrau să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită. Sunt cam bănuitor, cam nedumerit, totuși e vădit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită. Sunt cam bănuitor, cam nedumerit, totuși e vădit și logic că surtucul a fost călcat. Legătura cu adevărul s-a făcut cu mult mai târziu.7 Într-un rând moș Vasile, ori moș Ion, unul din acești frați ai mamei, mi-au făcut un biciu de cânepă, de care am fost foarte fericit puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tatu-său și maică-sa, vorbind despre ea, îi ziceau domnișoara. Eri am recitit pagini foarte interesante din Stendhal: Despre educația femeii, Amorul la Arabi. La baltă cu undița, pe malul Jijiei. A dracului femeie. O văd eu că nu calcă bine. Azi vorbește cu unul, mâne cu altul. Unu-i spune cuvinte de cultură. Altul s-a găsit cu altele, până ce într-o bună zi i-a infiltrat amor. Deva Opera (biserica) Bâlciul. Muzica de cameră. Lăutari dela Deva. "Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toată sila lui de ieniceri. Aceștia toți au fost căpitani mari ai urdiilor. Auzind și văzând noi acestea, am luat în mână sabia și, cu ajutorul Domnului nostru a tot-puternic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut subt ascuțișul săbiei noastre; pentru care lucru dăm laudă Dumnezeului nostru. Auzind de asta, Împăratul cel păgân turcesc, și-a pus în gând să-și răzbune și să vie în luna lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mic devine al doilea comis Iosip dela Nimirceni II. Matca cea veche (jupâneasa Ilisafta) urmează a avea o limbă harnică foarte, cu care neîncetat pune țara la cale. (Manole e bolnav de șale) Pe Manole comisul, bolnav de șale, îl calcă ursul. Nevasta lui Smion se duce la mănăstiri și moaște, ca să facă copil (Simion și-a clădit casă deoparte tot la Timiș). Silvan la Neamțu, după Iosif Catalan Harap Vizir Vânt caii lui Ștefan Vodă Vizir e cu țintă neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cerându-i să mărturisească adevărul. A ezitat, apoi a refuzat, refugiindu-se într-o nouă lașitate, declarând că-și dă demisia. Am avut o impresie penibilă în fața expresiei lui lombroziene; după aceea am fost contrariat și îngrețoșat, ca și cum aș fi călcat într-o murdărie. La Academie, Iorga a prezentat două volume, tipărite la "Fundații", ale răposatului Demostene Russo, membru corespondent, scoțând în evidență "reaua credință" a lui D.R. în aprecierea unora din lucrările d-lui Iorga. Tot d-l Iorga a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
9 Noembrie 1956. La profesorul de filologie de la Iași, o cucoană nu tocmai deșteaptă; pricepută însă la mobilat camerile și la primirea musafirilor. Are o femeie servitoare cam nătângă (Mărioara), care ia subt protecția ei pe Irimie, spălându-i și călcându-i straiele de muntean, cu care el se îmbracă duminicile. Se miră de stăpână-sa că pune pe masă atâtea șervete, tacâmuri și farfurii "pentru trei fasole la doi oameni". Întâlnirea între lița Sofia și lelea Măriuca. Întâlnirea între lița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se facă politică, cer proceduri cinstite, și iată că se ivește prilejul să scăpăm de turburarea aceasta: încep mișcările sătenilor. Atunci d. N. Vasiliu denunță pe lucrătorii din atelier, ca instigatori, ca anarhiști. Au cântat în clubul lor internaționala, au călcat în picioare portretele Regelui și a Reginei, au făcut jurământ, o mulțime de lucruri prea melodramatice ca să fie adevărate. Și iată armata, iată procurorul, o mulțime de lucrători sunt arestați, târâți noaptea prin ploae și noroi, zvârliți în închisoare. Cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în derută. O spune Kemal-Pașa-Zade: Turcii au fost puși pe fugă încă înainte de a se fi terminat bătălia și „Părăsind lupta și măcelul, au fugit astfel încât nici nu s-au mai uitat îndărăt. Nici nu era chip. Ei s-au călcat în picioare unii pe alții ca niște turme de oi și nici cei viteji și bravi nu au mai putut găsi cale ca să mai lupte. Suleiman pașa nu a putut să-i strângă într-alt loc pe ostașii aceia care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Acești toți mai sus numiți erau toți căpitanii cei mari, cu oștile lor. Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și cu ajutorul domnului Dumnezeului nostru atotputernic am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare, și pe toți i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre”. Ștefan cel Mare le-a trimis principilor creștini vestea victoriei sale nu pentru a se lăuda pe sine, ci pentru a le dovedi că turcii, spaima Europei, pot
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
solului că ar fi primit propunerea făcută de rege, dacă era făcută, atunci când se afla la Adrianopol. Dar, după ce făcuse atâtea cheltuieli și se afla aproape de hotarul adversarului său, nu mai putea să dea înapoi. Și nici nu-și putea călca cuvântului dat hanului tătar și domnului Țării Românești. Ar renunța să atace Moldova cu condiția ca Ștefan să plătească tributul pe anii trecuți, să restituie prizonierii din Caffa, care se refugiaseră în Moldova, și să cedeze cetatea Chiliei, pentru că aceasta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]