10,800 matches
-
își petreacă zece vieți, reîncarnându-se și practicând cultivarea sinelui pentru a-și răscumpăra păcatele. În cea de-a zecea viață, care s-a potrivit să aibă loc în timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr), el s-a reîncarnat drept un călugăr pe nume Xuanzang. Fiind un călugăr celebru, ce cunoștea limba sanscrită și învățăturile budiste, a fost trimis de către împăratul Taizong într-o călătorie spre "Țara din Vest" (India) pentru a aduce scripturile sacre ale budismului în China (sūtrele). Fiind inspirat
Călătorie spre Vest () [Corola-website/Science/331022_a_332351]
-
și practicând cultivarea sinelui pentru a-și răscumpăra păcatele. În cea de-a zecea viață, care s-a potrivit să aibă loc în timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr), el s-a reîncarnat drept un călugăr pe nume Xuanzang. Fiind un călugăr celebru, ce cunoștea limba sanscrită și învățăturile budiste, a fost trimis de către împăratul Taizong într-o călătorie spre "Țara din Vest" (India) pentru a aduce scripturile sacre ale budismului în China (sūtrele). Fiind inspirat de o viziune de către bodhisattva "Guanyin
Călătorie spre Vest () [Corola-website/Science/331022_a_332351]
-
învățăturile budiste, a fost trimis de către împăratul Taizong într-o călătorie spre "Țara din Vest" (India) pentru a aduce scripturile sacre ale budismului în China (sūtrele). Fiind inspirat de o viziune de către bodhisattva "Guanyin" (Avalokiteśvara), o divinitate budistă a milei, călugărul acceptă misiunea și pornește în aventura sacră. Cu toate acestea, el este conștient că aventura aceasta este extrem de periculoasă, deoarece pe drum se află mulți demoni și monștri care îl vor împiedica să-și ducă misiunea la bun sfârșit. Însă
Călătorie spre Vest () [Corola-website/Science/331022_a_332351]
-
Alb. Toți fuseseră odinioară ființe celeste, alungate în lumea umană pentru că au comis păcate în Cer. Din bunătate, Boddhisattva Guanyin le mai dă o șansă să se reîntoarce în lumea cerească, și anume faptul că trebuie să îl protejeze pe călugărul Xuanzang în pelerinajul său. Pe parcursul călătoriei, ei se confruntă cu tot felul de greutăți, mai exact, acestea fiind în număr de 81. Numeroși demoni și spirite malefice încearcă să-l oprească pe călugăr, folosind forța sau decepția. Unii încearcă să
Călătorie spre Vest () [Corola-website/Science/331022_a_332351]
-
faptul că trebuie să îl protejeze pe călugărul Xuanzang în pelerinajul său. Pe parcursul călătoriei, ei se confruntă cu tot felul de greutăți, mai exact, acestea fiind în număr de 81. Numeroși demoni și spirite malefice încearcă să-l oprească pe călugăr, folosind forța sau decepția. Unii încearcă să tenteze grupul cu bogăție sau cu frumusețe. Însă, până la urmă, pelerinii pioși triumfă și se întorc în China cu scripturile sacre, spălând-uși fiecare păcatele și ajungând înapoi în Paradis.
Călătorie spre Vest () [Corola-website/Science/331022_a_332351]
-
află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În anul 1436, localitatea este menționată sub denumirea de Zent Demetrik într-un act al regelui Sigismund. După Reforma Protestanta biserică a fost luată de unitarieni. În 1722 datorită sârguinței călugărilor franciscani a reapărut viața catolică. În 1924 devine parohie de sine stătătoare, iar în 1929 a fost construită casă parohiala. Printre obiectele de valoare se numără: Icoana Înălțării Maicii Domnului, creație a lui Maulbertsch (cca 1750), baptizatoriul din piatră, o
Biserica romano-catolică din Dumitreni () [Corola-website/Science/334937_a_336266]
-
(n. 1692, Poltava, Țaratul Rusiei - d. 25 aprilie 1767, Mănăstirea Poiana Mărului, Țara Românească) a fost un călugăr valah de origine slavă, îndrumător duhovnicesc al lui Paisie Velicicovschi, care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox din Țările Române. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română pe 5 martie 2003. S-a născut la Poltava, pe atunci în
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
de viața monahală și, potrivit lui Paisie Velicicovschi, „a viețuit din tinerețe cu dumnezeiască râvnă în pustietăți cu mari râvnitori spre viața cea monahicească”. A trăit în sihăstriile din Rusia și Ucraina, ajungând în Țările Române și așezându-se, împreună cu alți călugări, în schitul Dălhăuți. A fost hirotonit ca preot și a condus ca stareț aproape douăzeci de ani schitul Dălhăuți. A adunat în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri moldoveni, munteni, ardeleni și ruși, formând o școală duhovnicească renumită
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
și Ucraina, ajungând în Țările Române și așezându-se, împreună cu alți călugări, în schitul Dălhăuți. A fost hirotonit ca preot și a condus ca stareț aproape douăzeci de ani schitul Dălhăuți. A adunat în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri moldoveni, munteni, ardeleni și ruși, formând o școală duhovnicească renumită. Prin anii 1730-1733 s-a retras împreună cu 12 ucenici la Schitul Poiana Mărului din Munții Buzăului, ce fusese ctitorit de domnul Constantin Mavrocordat într-o pădure de foioase și
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
următoarelor așezări monahale din munții Buzăului: Dălhăuți, Bonțești, Trăisteni, Pometul Borșatanului, Rogozu, Cotești și Valea Neagră (toate aflate astăzi în județul Vrancea), precum și Rătești, Ciolanu, Cârnu și Găvanu (în județul Buzău). Reînnoirea vieții monahale de la Poiana Mărului a atras numeroși călugări și credincioși din ținuturile Buzăului și Vrancei și chiar din alte țări. La sfatul călugărului Ignatii, care i-a povestit de fervoarea isihastă pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, rasoforul Platon Velicicovschi (viitorul stareț Paisie de la
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
Neagră (toate aflate astăzi în județul Vrancea), precum și Rătești, Ciolanu, Cârnu și Găvanu (în județul Buzău). Reînnoirea vieții monahale de la Poiana Mărului a atras numeroși călugări și credincioși din ținuturile Buzăului și Vrancei și chiar din alte țări. La sfatul călugărului Ignatii, care i-a povestit de fervoarea isihastă pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, rasoforul Platon Velicicovschi (viitorul stareț Paisie de la Neamț) a poposit în timpul Postului Mare din anul 1743 la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnu
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
începutul perioadei medievale mijlocii. După căderea imperiului roman, în Europa occidentală a început așa-numita epocă întunecată. Mănăstirile se numărau printre punctele de învățământ academic. Se poate presupune că acest fapt se datorează regulii Sf. Benedict din 525, care cerea călugărilor să citească zilnic Biblia și a îndemnat ca la începutul Postului Paștelui, fiecare călugăr să primească câte o carte. În perioadele mai târzii, monahii au fost folosiți pentru formarea administratorilor și a clerului. Gândirea creștină timpurie, în special perioada patristică
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
numita epocă întunecată. Mănăstirile se numărau printre punctele de învățământ academic. Se poate presupune că acest fapt se datorează regulii Sf. Benedict din 525, care cerea călugărilor să citească zilnic Biblia și a îndemnat ca la începutul Postului Paștelui, fiecare călugăr să primească câte o carte. În perioadele mai târzii, monahii au fost folosiți pentru formarea administratorilor și a clerului. Gândirea creștină timpurie, în special perioada patristică, tinde să fie intuitivă și mistică și se bazează mai puțin pe rațiune și
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
mitropolie care a dăinuit până în preajma anului 1359. Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ungro-Vlahiei, a fost și ultimul mitropolit de Vicina. Deși centru de răspândire a ortodoxismului prin excelență, s-a consemnat aici însă și prezența unor clerici și călugări catolici precum și a unei reședințe franciscane, instrumente prin care Biserica Catolică și-a disputat cu Biserica Ortodoxă activitatea de prozelitism și cea misionară în zonă. Localizarea Vicinei este încă neidentificată. Mai multe locații au fost sugerate de către istorici și arheologi
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
anului 1359, moment în care ultimul mitropolit - Iachint de Vicina s-a mutat, chemat fiind de către voievodul Nicolae Alexandru la Curtea de Argeș. Astfel, el a devenit primul mitropolit al Ungro-Vlahiei. Cel mai probabil, odată cu plecarea mitropolitului la Curtea de Argeș, au plecat și călugării din anturajul său. Deși funcția ecleziastică a fost strâns legată de procesul de urbanogeneză, ea nu a avut un rol determinant, însă dispariția acestei funcții a fost - într-un final, unul dintre factorii importanți pentru dispariția orașului (relația a fost
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
dintre factorii importanți pentru dispariția orașului (relația a fost însă biunivocă). În Vicina au activat și reprezentanții altor confesiuni. Alături de negustorii și corăbierii italieni, la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor au sosit aici clerici și călugări catolici, care și-au disputat cu cei ortodocși activitatea de prozelitism și cea misionară. S-a consemnat astfel prezența misionarilor franciscani și a unei mănăstiri (reședință) a acestora, a cărei existență a continuat până spre sfârșitul secolului al XIV-lea
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
mai multe triburi nativ-americane și grupuri de iubitori ai mediului înconjurător. Cele șase vârfuri individuale din Arizona, care sunt parte a lanțului sunt, În 1629, cu 147 de ani înainte că orașul Sân Francisco, statul , să fi fost denumit astfel, călugări spanioli au fondat o catolică (în onoarea din Assisi) într-un sat al amerindienilor Hopi la circa o sută de km de "[The Sân Francisco] Peaks". Tot atunci, călugării , stabiliți în satul au dat numele de "Sân Francisco" vârfurilor, adesea
Vârfurile San Francisco () [Corola-website/Science/335466_a_336795]
-
înainte că orașul Sân Francisco, statul , să fi fost denumit astfel, călugări spanioli au fondat o catolică (în onoarea din Assisi) într-un sat al amerindienilor Hopi la circa o sută de km de "[The Sân Francisco] Peaks". Tot atunci, călugării , stabiliți în satul au dat numele de "Sân Francisco" vârfurilor, adesea înzăpezite, din depărtare, pentru a-l onora pe fondatorul ordinului lor.
Vârfurile San Francisco () [Corola-website/Science/335466_a_336795]
-
În final, produsul ajunge să ocupe atât de mult spațiu, încât este denumit telefonie-mobilă. Povestirea a apărut și în Almanahul Anticipația 2016. Această schiță a apărut în anul 2014 în numărul 4 al revistei "Ficțiuni.ro" și prezintă strădania unui călugăr de a atinge iluminarea.
Delirul încapsulat () [Corola-website/Science/335492_a_336821]
-
Baba Saltîk, după cum relatează [[arhiepiscop]]ul bulgar Petru Bogdan Bacsici, în acest oraș, turcii țin la mare cinste un mormânt lung, într-o moschee, înconjurat de candele și sfeșnice în care ard lumânări de ceară. Se află acolo mulți derviși, călugări de-ai lor care se canonesc, mulți umblă desculți, aproape goi și duc o viață austeră. Din iubire pentru mormânt, sunt primitori cu străinii. Lângă acest mormânt se află Ulu Geamia, azi dispărută, care devenise cu timpul loc de [[pelerinaj
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
iugurii din localitățile Hann, Hociu și Bișbalîk, care se aflau în partea de nord a drumului mătăsii. Maniheismul le-a permis unor vechi triburi, ce rătăceau în zonele de stepă să treacă la o viață sedentară și să înființeze orașe. Călugării maniheiști au tradus în limba turcă o serie de cărți ce se raportau la religiile maniheiste, budiste și creștine. Budismul a fost acceptat ca religie de către vechii turci și huni, însă la ora actuală nu se știe cât de mult
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
budiste și le-au împodobit pereții cu fresce colorate. Chipurile ctitorilor erau desenate pe zidurile mânăstirilor, dar și informații despre viața, preocupările și familia ctitorilor apăreau pe zidurile acestora. Mânăstirile, în fiecare an și la anumite date organizau sărbători religioase. Călugării relatau viața lui Budha sau povesteau despre Bodhisattva. Aceste istorisiri erau prezentate sub forma unor epopei, care erau acompaniate de muzică. Epopeea , Întâlnire cu Budha și viitorul Maytu” este valoroasă datorită temei, dar și al limbii folosite. Civilizația budistă uigură
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
și Jebai Byblos care guverna jumătatea de sud. La începutul sec. al IX-lea prințul Sim’an de Baskinta îl vizitează pe prințul Youssef de Byblos. Cu această ocazie a fost convocată adunarea maronită prezidată de patriarhul Gregorius. 40 de călugări maroniți au participat și l-au confirmat pe Sim’an drept prinț al Kesrawan acordându-i ajutorul necesar împotriva tribului Arsalan și a musulmanilor. În războiul împotriva maroniților, tribul Arsalan și aliații acestora au fost în mod constant spijiniți de
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
această zi. Aceasta dumincă este denumită "Duminică biruinței ortodoxiei (dreptei-corectei- slăviri a lui Dumnezu) asupra tuturor ereziilor, adică a opiniilor greșite de inspirație demonica în colaborare cu mândria și părerea de sine a unor creștini (chiar patriarhi, papi, sinoade, preoți, călugări sau credincioși) care au strâmbat, alterat, înțelesurile credinței așa cum a descoperit-o Dumnezeu prin profeți și minuni și mai ales prin venirea în lume a Fiului Său, Iisus Hristos Dumnezeu și a Duhului Sfânt ce a întemeiat Biserică Să. Scopul
Preot: Anatema! Blestem sau dovada de iubire nemarginită a lui Dumenzeu pentru cei care-L hulesc? by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101307_a_102599]
-
a devenit bolnav în timpul asediului de la Valencia și a Bătăliei de la Paterna, Ferdinand a murit pe 24 decembrie 1065, în Leon, cu multe manifestări de evlavie arzătoare, punându-și deoparte coroana și mantaua regală și fiind îmbrăcat în haine de călugăr. Conform voinței sale, Ferdinand a împărțit regatul între cei trei fii ai săi: cel mai mare, Sancho, a primit Castilia, al dilea, Alfono a primit Leonul, iar cel mic a primit Galicia. Cele două fiice ale lui Ferdinand au primit
Ferdinand I al Leonului și Castiliei () [Corola-website/Science/331473_a_332802]