11,010 matches
-
Kuehneromyces mutabilis (1946), sin. Agaricus mutabilis (1774), Pholiota mutabilis (1871), sau Dryophila mutabilis (1886), din familia "Strophariaceae" și genul "Kuehneromyces" este o ciupercă comestibilă și gustoasă. Ea este numită în popor gheba ciobanilor sau popinici. Acest burete este o specie saprofită care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri cu multe exemplare, în primul rând în păduri de foioase pe
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
Paul Kummer (1834-1912) în lucrarea sa "Der Führer in die Pilzkunde" în "Pholiota mutabilis" (1871) și apoi de faimosul Lucien Quélet în "Dryophila mutabilis", de citit în cartea sa "Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium" (1886). Ciuperca a mai primit două denumiri care nu sau stabilit în literatura micologică: Lepiota caudicina (Gray, 1821) și Galerina mutabilis (P.D. Orton, 1960). Micologii Rolf Singer (1906-1994) și Alexander Hanchett Smith (1904-1986) au decis că cel mai bine pentru această specie
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
mai primit două denumiri care nu sau stabilit în literatura micologică: Lepiota caudicina (Gray, 1821) și Galerina mutabilis (P.D. Orton, 1960). Micologii Rolf Singer (1906-1994) și Alexander Hanchett Smith (1904-1986) au decis că cel mai bine pentru această specie de ciuperci este să dețină propriu gen, anume "Kuehneromyces", în memoria omului de științe Calvin Kuehner (cărui mai aparțin: "K. brunneoalbescens, K. castaneus, K. leucolepidotus, K. lignicola, K. marginellus, K. terrestris, K. vernalis"”). Astfel ciuperca a căpătat numele actual "Kuehneromyces mutabilis" (1946
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
cel mai bine pentru această specie de ciuperci este să dețină propriu gen, anume "Kuehneromyces", în memoria omului de științe Calvin Kuehner (cărui mai aparțin: "K. brunneoalbescens, K. castaneus, K. leucolepidotus, K. lignicola, K. marginellus, K. terrestris, K. vernalis"”). Astfel ciuperca a căpătat numele actual "Kuehneromyces mutabilis" (1946). Prenumele său „mutabilis”, înseamnă „schimbător”. Tocmai acesta este aspectul cel mai important, deoarece buretele se poate prezenta in multe variații de culoare și aspect, în funcție de stadiul vieții în care se află. De asemenea
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
În mod normal Kuehneromyces mutabilis (gheba ciobanilor) nu poate fi confundată cu Galerina marginata (gheba de brad) care provoacă otrăviri letale. Aici încă odată cele patru diferențe semnificative: Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca supă, ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat.[5][6] În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă uscarea iar în continuare pulberăria buretelui într-o mașină electrică. Praful se
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
mai remarcabilă din punct de vedere științific în acest domeniu a fost "Histoire des plantes vénéneuses et suspectes de la France" (Istoria de plante otrăvitoare și suspecte ale Franței), reeditată între anii 1791-1812, sub titlul "Histoire des champignons de la France" (Istoria ciupercilor Franței), conținând 400 de ilustrații de bureți de înaltă calitate și fiind una din primele lucrări de referință în micologie. El este descoperitorul multor celor mai cunoscute ciuperci ale noastre, inclusiv celui mai popular între ele, Boletus edulis precum al
Pierre Bulliard () [Corola-website/Science/335445_a_336774]
-
reeditată între anii 1791-1812, sub titlul "Histoire des champignons de la France" (Istoria ciupercilor Franței), conținând 400 de ilustrații de bureți de înaltă calitate și fiind una din primele lucrări de referință în micologie. El este descoperitorul multor celor mai cunoscute ciuperci ale noastre, inclusiv celui mai popular între ele, Boletus edulis precum al „fratelui” său, amăruiul Tylopilus felleus. Despre decesul savantului - primul micolog care a purtat o poreclă (surnumea: "Pierre") - unii presupun, că ar fi fost executat în Revoluția franceză, ce
Pierre Bulliard () [Corola-website/Science/335445_a_336774]
-
pentru denga. Lupta antivectorială rămâne cel mai eficient mijloc de combatere a acestui virus. Controlul vectorial include utilizarea insecticidelor care distrug țânțarii adulți, distrugerea larvelor și asanarea zonelor de înmulțire a țânțarilor folosind larvicide chimice sau biologice (bacteria "Bacillus thuringiensis", ciuperca "Beauveria bassiana", peștele "Gambusia affinis holbrooki"), eliberări masive de țânțari vectori "Aedes aegypti" de sex masculin modificați transgenic în scopul procreării unei progenituri neviabile, dezinsecția sistematică a locuințelor și adăposturilor animale; dezinsecția cu insecticide a avioanelor, vapoarelor ce sosesc din
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
Lactarius volemus (1838), sin. Lactifluus volemus (1891/ 2008), Lactarius lactifluus (1886), denumit în popor lăptucă dulce sau vinețică cu lapte, este o specie de ciuperci "basidiomicete" comestibilă de genul "Lactarius" în familia " Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri, în păduri de conifere mai ales sub
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
de "Index Fungorum" nici de Pan-European Species Directories Infrastructure. Alte denumiri pot fi neglijate (de exemplu: "Lactarius oedematopus" a lui Paul Kummer sau "Galorrheus volemus"), inclusiv denumirii relativ noi "Lactarius wangii", creată de micologii chinezi Wen și Ying, pentru că ciuperca descrisă s-a ivit numai variație a lăptucii dulci. Există multe specii asemănătoare, în majoritate necomestibile din cauza iuțimii (peste 20), "Lactarius torminosus" fiind în plus și ușor otrăvitor. O probă decide repede între cele comestibile respectiv necomestibile. Bureți cu lapte
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
Există multe specii asemănătoare, în majoritate necomestibile din cauza iuțimii (peste 20), "Lactarius torminosus" fiind în plus și ușor otrăvitor. O probă decide repede între cele comestibile respectiv necomestibile. Bureți cu lapte dulce alb pot fi mâncați. Aici câteva exemple de ciuperci cu lapte alb: "Lactarius aurantiacus", "Lactarius corrugis", "Lactarius deterrimus", "Lactarius hygrophoroides", "Lactarius piperatus", "Lactarius porninsis", "Lactarius pyrogalus", "Lactarius subdulcis" sau "Lactarius torminosus". Lăptuca dulce este una dintre puținele ciuperci comestibile cu lapte alb. Ea nu se potrivește la ciulama, sau
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
cu lapte dulce alb pot fi mâncați. Aici câteva exemple de ciuperci cu lapte alb: "Lactarius aurantiacus", "Lactarius corrugis", "Lactarius deterrimus", "Lactarius hygrophoroides", "Lactarius piperatus", "Lactarius porninsis", "Lactarius pyrogalus", "Lactarius subdulcis" sau "Lactarius torminosus". Lăptuca dulce este una dintre puținele ciuperci comestibile cu lapte alb. Ea nu se potrivește la ciulama, sau sosuri, pentru că devine cleioasă în caz de ar fi gătită. Cel mai bine place friptă în tigaie în unt sau la grătar, cu sare, piper, pătrunjel chimen și mujdei
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
caz de ar fi gătită. Cel mai bine place friptă în tigaie în unt sau la grătar, cu sare, piper, pătrunjel chimen și mujdei, servind-o cu garnitură de smântână, lămâie și pâine albă, dar și preparată ca chiftea. Atunci ciuperca este foarte savuroasă. Mirosul de hering dispare după prăjit. Biologi suedezi francezi și ruși au dovedit în anii 40 al secolului trecut, că "Lactarius volemus" are calități antibiotice. Preparatul produs a fost comercializat sub numele "Lactaroviolin". După ce ciuperca fiind considerată
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
chiftea. Atunci ciuperca este foarte savuroasă. Mirosul de hering dispare după prăjit. Biologi suedezi francezi și ruși au dovedit în anii 40 al secolului trecut, că "Lactarius volemus" are calități antibiotice. Preparatul produs a fost comercializat sub numele "Lactaroviolin". După ce ciuperca fiind considerată pe cale de dispariție în părți ale Europei (Danemarca, Olanda, Suedia), ea a fost inclusă în lista roșie a IUCN. De acea ar trebui să fie cruțată și culeasă foarte rezervat.
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
din Ciucaș, arie protejată de tip geomorfologic și peisagistic. Ciucașul prezintă o gamă variată de ansambluri neregulate de stâncării (cu dimensiuni și forme geomorfe diverse; turnuri: "Babele la Sfat, Mâna Dracului, Turnul lui Goliat, Turnul Roșu, Colții Bratocei, Colții Zăganu, Ciuperca, Colțul Nitrii"; ciuperci de piatră: "Tigăile Mari" și "Tigăile Mici"; sfinxuri: "Sfinxul Bratocei"; vârfuri și creste: "Vârful Ciucaș" 1.954 m, "Vârful Gropșoare" 1.883, "Vârful Tigăile Mari" 1.845, "Vârful Bratocea" 1.827, "Vârful Zăganu" 1.817, "Vârful Muntele
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
protejată de tip geomorfologic și peisagistic. Ciucașul prezintă o gamă variată de ansambluri neregulate de stâncării (cu dimensiuni și forme geomorfe diverse; turnuri: "Babele la Sfat, Mâna Dracului, Turnul lui Goliat, Turnul Roșu, Colții Bratocei, Colții Zăganu, Ciuperca, Colțul Nitrii"; ciuperci de piatră: "Tigăile Mari" și "Tigăile Mici"; sfinxuri: "Sfinxul Bratocei"; vârfuri și creste: "Vârful Ciucaș" 1.954 m, "Vârful Gropșoare" 1.883, "Vârful Tigăile Mari" 1.845, "Vârful Bratocea" 1.827, "Vârful Zăganu" 1.817, "Vârful Muntele Roșu" 1.765
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
ssp. hermaphroditum"), buruiană-de-junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), feriga mediteraneană ("Asplenium adiantum-nigrum"), cornișor ("Lycopodium annotinum"), limba-șarpelui ("Ophioglossum vulgatum"), verdeața-iernii ("Chimaphila umbellata"), horști ("Luzula alpinopilosa"), iarba-câmpului ("Agrostis alba"), păiuș ("Festuca versicolor, Festuca carpatica") sau frunza stâncilor (un mușchi din specia "Mannia triandra"). Specii de ciuperci comestibile care vegetează (începând cu prima parte a verii și până toamna târziu) în arealul sitului: hrib ("Boletus edulis", întâlnit de obicei în pădurile de foioase și de conifere, în lizierele acestora, dar și în tufărișurile de mesteacăn), hrib pucios
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
vegetează (începând cu prima parte a verii și până toamna târziu) în arealul sitului: hrib ("Boletus edulis", întâlnit de obicei în pădurile de foioase și de conifere, în lizierele acestora, dar și în tufărișurile de mesteacăn), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță ("Russula virescens"), ciupercă de pădure ("Agaricus silvatica"), roșcovă de brad ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
până toamna târziu) în arealul sitului: hrib ("Boletus edulis", întâlnit de obicei în pădurile de foioase și de conifere, în lizierele acestora, dar și în tufărișurile de mesteacăn), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță ("Russula virescens"), ciupercă de pădure ("Agaricus silvatica"), roșcovă de brad ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), hulubițe ("Russula aurea sin aurata"), pâinișoară
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
poluare fonică), braconajul, pășunatul haotic, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, recoltarea abuzivă a fructelor de pădure și a ciupercilor, extinderea anexelor gospodărești și practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă liniștea arealului În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: În județul Brașov: În județul Prahova: Aria naturală
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
metri de galerie, având aproximativ 5 metri înălțime și 4,8 metri lățime. După război, portalul și galeria dinspre Sinaia au adăpostit un depozit de brânză, apoi un depozit de legume și fructe, iar în prezent o firmă care cultivă ciuperci. În 2015, o echipă a Televiziunii Române a primit acceptul și a filmat în partea de tunel dinspre Sinaia. Echipa a avansat circa 300 de metri în tunel și a descoperit o bifurcație a acestuia, prăbușită însă după circa 25 de
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
târziu de către savantul francez Joseph-Henri Léveillé (1796-1870) pentru micologie. În acest domeniu a avut mari succese. În 1864, Boudier a fost ales membru al "Académie de médecine" (Academiei de Medicină), care ia acordat premiul "Orfila" pentru tractatul sau științific despre ciuperci, având în vedere caracterul lor comun, chimic și toxicologic, care a fost publicat doi ani mai tarziu, înainte de a fi tradus în limba germană. Tot pe atunci a făcut cunoștință cu tânărul Léon Louis Rolland (1841-1912) la Paris, cei doi
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
cu tânărul Léon Louis Rolland (1841-1912) la Paris, cei doi devenind repede prieteni și pentru care a și scris necrologul. După prădarea colecției sale de insecte rare în timpul Războiului franco-german de către germani a decis să se angajeze științific exclusiv pentru ciuperci (1870). În 1878 s-a retras definitiv din meserie, pentru a se dedica plin cercetărilor micologice. În 1884, a fost membru fondator al "Société mycologique de France" (vicepreședinte 1884; președinte 1887-90) împreună cu medicii Lucien Quélet, Jean-Baptiste Mougeot, farmacistul Narcisse Théophile
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
de distincte pentru a obține un nou gen cu specii aparte. Astăzi denumirea este caduca și a fost împărțită în clasele "Pezizomycetes" (de exemplu zbârciogii), "Lecanoromycetes", "Leotiomycetes" și "Sordariomycetes". În această carte a descris de exemplu pentru prima oara sistematică ciupercii "Ptychoverpa bohemica", (în prezent "Verpa bohemica"). Mai departe a denumit multe alte specii de bureți. În anul 1908 savantul a fost primit de acea în "Académie des sciences" ca membru corespondent și la 14 iulie 1910 a fost numit cavaler
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
Amanita vaginata (Pierre Bulliard, 1783 ex Jean-Baptiste de Lamarck, 1783), denumită în popor ciupercă fără inel este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Amanitaceae și de gen Amanita, fiind un simbiont micoriza (coabitează, formând micorize pe rădăcinile arborilor). Acest burete este destul de răspândit în România, Basarabia și Bucovina de Nord
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]