11,041 matches
-
Alianța pentru România, al cărui vicepreședinte devine. Iosif Boda a publicat analize, interviuri și eseuri politice în mai multe cotidiane și periodice centrale de diverse orientări doctrinare sau simpatii politice. A colaborat ca jurnalist la cotidianele «Privirea», «Curentul», «Evenimentul zilei», «Cotidianul», «Cronica Română». Participă ca analist politic la postul Realitatea TV, la o emisiune de analiză politică (2003), apoi are o emisiune săptămânală la TVR 1 («Agenda Politică», apoi «Săptămâna Politică») (din 2004) și colaborează din nou ca analist politic la
Iosif Boda () [Corola-website/Science/305490_a_306819]
-
statului și dreptului românesc, istoria relațiilor internaționale, regimuri autoritare și totalitare în secolul XX, critică și istorie literară. Este colaborator al revistelor de cultură "Dacia Literară" (din anul 2007) și "Cronica Veche" (din anul 2012). A mai fost editorialist la cotidianele ieșene "Evenimentul" (1994-1996), "Independentul" (1996-2000), "Monitorul" (2007-2009) și "Flacăra Iașului" (2005-2010 ; 2011-2012). A fost deputat de Iași în legislatura 2000-2004, din partea PSD. În 2005 a demisionat din partid. În prezent nu este membru al niciunui alt partid politic. Cristian Sandache
Cristian Sandache () [Corola-website/Science/305504_a_306833]
-
a aderat la niciun alt partid politic, în ciuda ofertelor primite din partea PRM, PNȚCD și PDL, considerând că politica reprezintă pentru el un capitol încheiat. Pe data de 23 august 2005 a revenit în presă, debutând cu un articol in paginile cotidianului "Flacăra Iașului", în calitate de editorialist.
Cristian Sandache () [Corola-website/Science/305504_a_306833]
-
superioare Emerson College. Fiul său, Eric Semel, este CEO al firmei "365 Media Group" din Anglia. Semel a fost criticat pentru sprijinul acordat autorităților chineze în încercarea acestora de oprimare a dizidenților locali. Într-o conferință foarte mediatizată organizată de cotidianul The Wall Street Journal, Semel a fost întrebat dacă Yahoo! ar fi colaborat cu Germania nazistă. Semel, care este evreu, a răspuns " Nu știu ce aș fi gândit atunci", și a adăugat " Nu am o părere bună despre ceea ce se întâmplă în
Terry Semel () [Corola-website/Science/306296_a_307625]
-
anului 1993 toți cetățenii români au putut să participe. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiți. Listele cu depunători cărora le venise rândul la câștig erau publicate în cotidianul "Mesagerul transilvan". Caritas-ul a atras un număr de 400.000 deponenți din întreaga țară, care au investit 1.257 miliarde lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de
Caritas (joc piramidal) () [Corola-website/Science/306345_a_307674]
-
găzduit și o lansare de carte-document, "Pariu pe o lacrimă", scrisă de Vasile Ghinea, un volum despre viața lui Sterian. Școala nr. 8 din Râmnicu Sărat, unde a învațat Vali Sterian, îi poartă numele. În data de 3 noiembrie 2008, cotidianul "Jurnalul Național" lansează un supliment însoțit de CD, dedicat lui Vali Sterian. De asemenea, sunt organizate periodic manifestări folk în memoria lui. În fiecare an, de ziua lui are loc un concert organizat de Eugen Avram (folkist lansat și impus
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
de un comentariu-portret semnat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Ea a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă relevarea „fantasticului” camuflat în cotidian. Autorul a fost preocupat să descopere sensul autentic și profund al existenței umane, imaginând călătorii inițiatice în lumi paralele pentru a evidenția opoziția între esențial și banal și irelevanța timpului în descrierea sacrului. Intenția scriitorului era să reveleze existența a
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
a sacrului putem depăși lipsa de sens a vieții cotidiene și înțelege adevăratul sens al existenței umane. „Transcendentul sau supranaturalul nu mai reprezintă o amenințare la adresa coerenței lumii; dimpotrivă, el constituie singura promisiune reală a unei asemenea coerențe; și tocmai cotidianul este acela care, la o privire mai atentă, se dovedește a fi de neînțeles, crud și, în ultimă instanță, lipsit de sens”, completează el. Bucureștiul, locul acțiunii din „La țigănci”, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
trei episoade în lumea exterioară (de această dată „anormală” și dezorganizată) și un ultim episod ce prezintă revenirea la țigănci și plecarea definitivă. Intrarea în grădina țigăncilor reprezintă o ieșire din Real și o intrare intermediară în „Ireal”, personajul părăsind cotidianul și trecând într-o lume vrăjită, atemporală. Ieșirea din grădina țigăncilor este întoarcerea într-o lume aparent cotidiană, căruia personajul nu-i mai aparține și în care se simte înstrăinat. Logica literară a nuvelei este întreruptă brutal la mijlocul textului, odată cu
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
pentru studii, în urma unei dispute în care a declarat ca ea așa a învățat de la profeorul ei, a fost dată și ea afară!"" I.C. Corjan, Expoziția permanentă a artistei Elena Greculesi - Pictura ca „stare de grație“ și strălucire de sidef... , cotidianul "Crai Nou", 19 mai 2007 ""Orice privitor obișnuit sau avizat iubitor de artă poate observa cu ușurință că o stranie și indicibilă calitate cromatică emană din tablourile sale: strălucirea de sidef. Efectul este magistral, de aceea poți bănui la mijloc
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
uitare” (167cmx167cm). Emoționată, artista a rostit cu tremur în glas „Inima mea este aici. Cântă ca un clopot în noaptea Învierii! Clipă frumoasă ca cea de-acum, prefă-te în eternitate!” Într-un articol apărut în pagina de cultură a cotidianului „Crai Nou”, Doina Cernica spune despre lucrarea „Călători spre uitare” urmatoarele: ""Aceasta din urmă reprezintă rodul câtorva ani de inspirație, trudă, suferință și bucurie, este un vârf în creația marii artiste a Bucovinei și, ajunsă aici, la capătul drumului, la
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
capătul drumului, la Suceava, căreia i-a fost sortită de la început, a ocupat majestuos locul central în universul expoziției, reordonându-l, înnoindu-l și accentuându-i splendoarea."" La rândul său Tiberiu Cosovan în articolul său „Botezul unui altar al Bucovinei” din cotidianul "Monitorul de Suceava" consemnează cu aceeași ocazie: ""Maestra Elena Greculesi („măiastra Bucovinei” cum a numit-o unul dintre vorbitorii care i-au făcut plecăciune la vernisaj) a revenit la Suceava pentru a-și împlini gestul de donație cu încă trei
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
Weiss. Tatăl lui Marcel Pauker a fost Simion Pauker, cunoscut, între altele ca ziarist, secretar general de redacție și ulterior unul din proprietarii, alături de fratele său, Emil, ai ziarelor "Adevărul" și "Dimineața", iar în anii 1910-1923 proprietarul fondator și directorul cotidianului economic "Argus". Născut într-o familie de evrei înstăriți și aculturați, Marcel Pauker a urmat cursurile Școlii evanghelice din Bucureti, cu limba de predare germană, distingandu-se la învățătură și prin spiritul său rebel. În 1914 el a terminat examenele
Marcel Pauker () [Corola-website/Science/306450_a_307779]
-
de la putere. Preluând una din cerințele contestatarilor din piață, el s-a urcat pe un tanc și a strigat "Moarte securiștilor!", cerând înlăturarea foștilor activiști comuniști din conducerea Frontului Salvării Naționale. După ce această încercare a dat greș, a doua zi cotidianul "România liberă" publică o serie de date necunoscute din biografia politică a lui Mazilu. Dezvăluirile din presă despre trecutul său, în care este menționat faptul că a fost la un moment dat (în 1965) șeful Școlii de la Băneasa, își ating
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
Universității Brașov (1988) și studii postuniversitare la Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (1993). A lucrat apoi ca inginer stagiar la "Izolatorul Târgul Secuiesc" (1988-1990), inginer tehnolog la "Tractorul Brașov" (1990-1991) și redactor la cotidianul "Viitorul Românesc" (1991-1992). În anul 1992 devine membru al PNL - Aripa Tânără (PNL-AT), devenit ulterior PL '93 și a fost membru în Comitetul Director PL '93 (1993-1997). Este ales din partea acestui partid în posturile de consilier local în Consiliul Sectorului
Ludovic Orban () [Corola-website/Science/305854_a_307183]
-
poeții tineri trebuie să știe că «o voluptate conștientă e cel mai sever ascetism» ("Poeților tineri" - PScr, I, 456); (10) poetul „agitator și duhovnic“ mai trebuie să fie și «spionul libertății noastre» (cf. "Spionaj" - PScr, I, 500); (11) poezia banalului / cotidianului; (12) poezia reificării "ens"-ului uman (cf. "Dimineața" - PScr, 394) etc. "Scrieri" II „antologhează“ - din 1968 - "Tristele" (despre care Eugen Simion afirmă că «deconspiră un Miron Radu Paraschivescu clasicizant, voluptos cu măsură, degustător din vinul meditației calme» - SSra, I, 29
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
2000 până în octombrie 2008. În anul 2002, această emisiune a primit Premiul CNA pentru cel mai bun talk-show radio. În paralel cu emisiunea de la Europa FM se implică în conducerea trustului Realitatea-Cațavencu. Are o emisiune la Realitatea TV, scrie la Cotidianul (unde este redactor șef între 2004-2005). Emisiunea TV cu numele 100%, devine un talk-show popular, fiind premiată în 2004 ca cel mai bun talk-show din televiziune de către Asociația Profesioniștilor de Televiziune. În timp emisiunea pierde substanța și iese din emisie
Robert Turcescu () [Corola-website/Science/305958_a_307287]
-
este primul parc de distracții "Disney" aflat in Anaheim, California, deținut și operat de Walt Disney Parks and Resorts , divizie a The Walt Disney Company. Inițial, și încă de multe ori cotidian, a fost dedicat cu un preview de presă televizată la 17.07.1955, și a deschis pentru publicul larg, pe 18.07.1955. Disneyland deține distincția de a fi singurul parc cu tematică care a fost proiectat și construit sub
Disneyland () [Corola-website/Science/305956_a_307285]
-
Liberal, al cărui președinte este, iar în 2010 este ales Vicepreședinte al Asociației « Friends of Opera ». În 2015 este ales Președintele Filialei de Cruce Roșie Ilfov. În anul 1990 înființează Societatea de Cultură și de Presă „VIITORUL ROMÂNESC”, care editează cotidianele „Viitorul Românesc” și „Ora”, precum și săptămânalul de cultură „Timpul” din Iași. În anul 1993 este ales Vicepreședinte al Uniunii Generale a Industriașilor din România, ca mai apoi să devină in 1994 Președinte al Filialei București a Consiliului Național al Întreprinderilor
Viorel Cataramă () [Corola-website/Science/305330_a_306659]
-
Televiziunea Română și Teatrul Radiofonic. Publică cronici și eseuri teatrale, traduceri și studii introductive în volume din literatura franceză (1967-1990). Regizor de teatru și director artistic la teatrele Țăndărică, Ion Vasilescu și Al. Davila (1968-1990). Redactor șef și apoi director al cotidianului ”Viitorul Românesc”. Președinte al Trustului de Presă și al Editurii Viitorul Românesc (1991-1994). Fondator al Societății Comerciale RB Product (cercetare - proiectare și construcții case din lemn 1992-1994). Ministru al Informațiilor Publice și Senator PNL (1996-1997). Președinte al Institutului Pentru Liberă
Radu Boroianu () [Corola-website/Science/305335_a_306664]
-
stabilirea în Elveția, la Lausanne (1967), a devenit directorul artistic al Editurii Rencontre și a publicat desene în "Le Monde" și "Le Figaro litéraire". În 1981 s-a stabilit la New York și a devenit colaborator permanent în paginile editoriale ale cotidianului "The New York Times". A realizat 69 de coperți pentru săptămânalul "The New Yorker" și a colaborat cu numeroase alte publicații americane: "Time Magazine", "The Los Angeles Times", "The Atlantic Monthly", "Vogue", dar și europene: "Le Monde", "Le Figaro". Desenele sale au fost
Eugen Mihăescu () [Corola-website/Science/305348_a_306677]
-
reprezentat România în Parlamentul European, unde a fost membru al grupului naționalist, de extremă dreaptă Identitate, Tradiție, Suveranitate (ITS).La sfârșitul anului 2012, îl atacă pe Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, într-un pamflet intitulat " Rinocerul", publicat în Cotidianul și părăsește partidul politic. A expus în numeroase orașe ale lumii: Barcelona, Bologna, Bordeaux, Sao Paolo, Buenos Aires, Geneva, Lausanne (la galeriile „Alice Polli” în 1965 și „Wibenga” în 1966), New York (la galeriile „St. Etienne” în 1981 și 1984), Paris (la
Eugen Mihăescu () [Corola-website/Science/305348_a_306677]
-
această parte a Bucureștilor. Meșterii piuari se numeau «darstari», «dârsta» fiind piua din piatră folosită la fabricarea postavului și dimiei. Piuarii fabricau «dârste» și pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviței, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanță economică pentru târgul Bucureștilor. Limitele actuale ale cartierlui Dristor sunt: la nord - strada Babă Novac, la sud - strada Răcari, la vest - Șos. Mihai Bravu, la est - Bulevardul Râmnicu Sărat. În cartierul Dristor se poate ajunge în timp
Dristor () [Corola-website/Science/303444_a_304773]
-
purității, este o artă să ascunzi frumosul ca să fie descoperit, să lași doar să se bănuie ce nu îndrăznești să destăinui. Atmosfera ceremoniei nu este religioasă, este una de căldură sufletească, o căutare a odihnei și liniștii, o detașare de cotidian, dar fără ca aceasta să implice o evadare din realitatea imediată. Toate acestea ajută la purificarea sufletului, la atingerea simplității, oferă o stare tonică, binefăcătoare. Deși toate eforturile gazdei sunt îndreptate către delectarea participanților, aceasta nu înseamnă că ceremonia servirii ceaiului
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
urmat în cursul verii 2005 de "Libération", "La Provence", "Nice Matin", "20 Minutes", "Métro" și "Le Monde". Magazinul "1, 2, 3... Sudoku" scoate primul său număr în noiembrie 2005. Fenomenul Sudoku a prins și în Elveția, Wayne Gould aprovizionând grile cotidianului francofon "Le Matin" care a vândut în 2005 150 000 cărți de sudoku și se gândește să producă o emisiune televizată pe această temă. "Le Temps", alt cotidian elvețian publică grile de Sudoku din septembrie. Se pare că japonezii au
Sudoku () [Corola-website/Science/301481_a_302810]