10,796 matches
-
pe sub ferestre, iar ștergarele țesute sunt amplasate în partea de sus a pereților, la icoane. Camera din partea dreaptă era camera de locuit (având funcțiuni de bucătărie și de loc de dormit), unde se desfășurau activitățile zilnice. Aici se află un cuptor (care ocupă un sfert din suprafața camerei) cu vatră și uneltele necesare preparării hranei. Pe plită se află vase de lut, iar pe vatră pirostrii, clește și oală de sarmale. În continuarea cuptorului se află patul pentru odihnă pe care
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
desfășurau activitățile zilnice. Aici se află un cuptor (care ocupă un sfert din suprafața camerei) cu vatră și uneltele necesare preparării hranei. Pe plită se află vase de lut, iar pe vatră pirostrii, clește și oală de sarmale. În continuarea cuptorului se află patul pentru odihnă pe care sunt așternute poclăzi și sunt așezate perne. Deasupra patului, sunt agățate de grindă articole vestimentare și textile. De-a lungul pereților de est și de sud sunt așezate laițe acoperite cu țesături de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
1998, amenajându-i-se interiorul cu mobilier și obiecte specifice zonei Dornelor și destinației sale. La momentul achiziției, construcția păstra unele elemente din perioada cât a fost folosită drept locuință: urmele unui perete dărâmat pentru mărirea spațiului tavernei și urmele cuptorului din aceeași perioadă, neexistând o încăpere cu rol de bucătărie. Această construcție nu se încadrează în tiparul obișnuit al caselor țărănești, datorită destinației sale speciale. Ea este realizată din bârne din lemn de brad cioplite la patru fețe, îmbinate la
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
camere, două cămări și bucătărie), o tindă și un cerdac. Prezența cerdacului duce la împingerea cu aproape 2 metri în interior a bucătăriei și tindei. Au fost păstrate elementele principale ale casei de locuit: sistemul de încălzire cu sobe sau cuptoare folosite mai mult pentru încălzit și mai puțin pentru prepararea hranei, sistemul de iluminat, piese de mobilier: blidare, polițe, laițe, dulapuri, masă-ladă sau alte elemente de decor. S-a renunțat însă la pat. S-au păstrat țesăturile de interior îndeosebi
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
îndeosebi păretarele și lăicerele. Reconstrucția efectuată în muzeu a urmărit eliminarea elementelor din perioada cât construcția a fost folosită ca locuință. S-a amenajat o bucătărie cu mobilier specific care a fost separată de tavernă (încăperea centrală) construindu-se un cuptor masiv care face legătura cu soba oarbă. Cele două cămări au fost amenajate provizoriu ca spații de cazare, iar camera laterală a devenit „salonul” crâșmei amenajat cu mobilier specific: blidare, laițe, mese și scaune acoperite cu valoroase țesături de interior
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
față. Temelia construcției este din piatră de râu așezată în rânduri suprapuse. Pardoseala este din lut bătătorit uns cu balegă. În interior, una dintre încăperi este amenajată în interior cu inventarul de lucru al olarului, cealaltă fiind folosită ca locuință. Cuptorul de ars ceramica este construit sub plecătoare. La intrare se află cerdacul, de unde poate intra sub plecătoare. Temelia construcției este zidită din bolovani de râu cu liant de mortar, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
tradițional de obținere a oloiului din semințe de dovleac, nucă, in, floarea soarelui sau cânepă. Instalația conține cinci părți principale: oloinița propriu-zisă cu teasc, doi berbeci pentru izbirea penelor, doi chilugi, râșnița cu două mânere pentru zdrobirea semințelor de cânepă, cuptor cu horn și vatră pentru prăjit semințele. Casa de locuit din localitatea Vicovu de Jos, zona etnografică Rădăuți, datează de la începutul secolului al XX-lea, la temelia casei fiind găsită o monedă din anul 1924, ultimul său proprietar fiind Ion
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
partea din spate funcționa o groapă pentru păstrarea cartofilor, sfeclei sau a fructelor în timpul iernii. Din tindă se intră în „casa cea mare”, unde se află lângă pereți laițe sprijinite pe butuci. În partea stângă a intrării este amenajat cu cuptor cu vatră specific zonei. Între cuptor și peretele din față se află un pat din scânduri masive având deasupra o grindă pentru păstrarea diverselor țesături de interior sau piese de vestimentație. În interior se află obiecte casnice: oale și străchini
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
pentru păstrarea cartofilor, sfeclei sau a fructelor în timpul iernii. Din tindă se intră în „casa cea mare”, unde se află lângă pereți laițe sprijinite pe butuci. În partea stângă a intrării este amenajat cu cuptor cu vatră specific zonei. Între cuptor și peretele din față se află un pat din scânduri masive având deasupra o grindă pentru păstrarea diverselor țesături de interior sau piese de vestimentație. În interior se află obiecte casnice: oale și străchini de ceramică, butoiașe, lăcrițe și cofițe
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
suprapuse pe fiecare dintre acestea și încheiate la colțuri și o lucarnă pe tabla din față. Acoperișul este înalt, având pante abrupte pentru scurgerea apei de ploaie și a zăpezii. Pardoseala este din lut stabilizat. Camera de locuit conține un cuptor prevăzut cu vatră deschisă și horn de evacuare a fumului, precum și un spațiu mare de odihnă, acest cuptor fiind considerat cel mai important element de arhitectura interioară. Lângă cuptor se află un pat de dimensiuni mari și acoperit cu țesături
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
înalt, având pante abrupte pentru scurgerea apei de ploaie și a zăpezii. Pardoseala este din lut stabilizat. Camera de locuit conține un cuptor prevăzut cu vatră deschisă și horn de evacuare a fumului, precum și un spațiu mare de odihnă, acest cuptor fiind considerat cel mai important element de arhitectura interioară. Lângă cuptor se află un pat de dimensiuni mari și acoperit cu țesături, perne și velnițe. Deasupra patului este o bârnă masivă din lemn de care se agățau obiectele de vestimentație
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
zăpezii. Pardoseala este din lut stabilizat. Camera de locuit conține un cuptor prevăzut cu vatră deschisă și horn de evacuare a fumului, precum și un spațiu mare de odihnă, acest cuptor fiind considerat cel mai important element de arhitectura interioară. Lângă cuptor se află un pat de dimensiuni mari și acoperit cu țesături, perne și velnițe. Deasupra patului este o bârnă masivă din lemn de care se agățau obiectele de vestimentație. De-a lungul pereților se află laițe masive folosite atât pentru
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
secol VIII-IX și alta de secol XI-XIII, epoca medievală timpurie. La Comăna de Jos au fost cercetate locuințe săpate în sol la diferite adâncimi, fiind dezvelite 14 bordeie și 18 semibordeie, cu planimetrie diversă, cu instalații de foc constând în cuptoare de piatră și de lut. De asemenea, s-a constatat și existenta instalațiilor de foc amenajate în aer liber (vetre de foc) Este locul în care s-a născut Ștefan Mailat, cel ce avea să ajungă principe al Transilvaniei. Comăna
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
spălați, și puși într-un coș de răchită sau într-o sită de bambus, într-un loc călduț (pe sobă sau pe rezervorul de apă caldă). Odată uscați, se păstrează cel mai bine în borcane închise etanș. Uscarea lor în cuptor nu este indicată, deoarece se pot deteriora prin coacere. Având în vedere prețul mare de cost (în Marea Britanie, 25 de grame de hribi uscați costă 2,50 GB£) este important să nu se deterioreze în timpul depozitării. În România este permisă
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
un anturaj de discipoli, unii fiind amatori care pictau în timp ce urmăreau o carieră oficială iar alții care erau pictori profesioniști. Perioada a fost, de asemenea, renumită pentru ceramică și porțelanuri. Cele mai importante centre de producție pentru porțelanuri au fost cuptoarele imperiale de la Jingdezhen din provincia Jiangxi și Dehua în provincia Fujian. Fabricile de porțelan Dehua satisfăcea gusturile europene prin crearea de porțelan pentru export din China, în secolul al XVI-lea. Olarii independenți au devenit, de asemenea, cunoscuți, cum ar
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
în partea de sud a satului, ar fi existat vatra unei așezări omenești timpurii. Cioburile de oale strînse aici ar pute fi chiar de proveniență locală, dat fiind faptul că tot din acea epocă s-au păstrat rămășițele a două cuptoare de ars vase de lut, ceea ce ar confirma că ocupația nu le era străină localnicilor. La 21 mai 1815 este încheiată zidirea unei noi biserici a localității, aceasta fiind de lemn, pe temelie de piatră, acoperită cu stuf și fîn
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
acest loc cu mult înainte de era noastră o probează vestigiile arheologice, descoperite în cuprinsul și în preajma localității: străvechile unelte de lucru și obiecte de uz casnic, fragmentele unor vase de lut și de arama, produsele de meșteșugărit, cenușarele pe locul cuptoarelor de altă dată. Urmele trecutului îndepărtat le păstrează movilele din hotarul satului: Movila Săpata, Movila Tătarului. Denumirea localității reprezintă un toponim de origine hidrografica. Pe amplasamentul satului, în lunca rîului Căinar, se aflau mici lăcușoare și heleșteie, care au determinat
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
numit covată. Procesul de frămîntare a pîinii era destul de greu. Gospodinele spuneau, că pîinea trebuie frămîntată pînă „curge apă din streșină”, adică pînă asudă fruntea. După aceasta aluatul era „adunat” și lăsat să dospească și să se „odihnească”. Lemnele din cuptor, puse și ele cu socoteală, ardeau negrăbit, potrivit. După un timp oarecare, cînd focul se potolea, gospodina verifica dacă partea de sus a cuptorului s-a înălbit. Înainte de a da pîinea în cuptor, femeia făcea semnul crucii deasupra cuptorului și
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
fruntea. După aceasta aluatul era „adunat” și lăsat să dospească și să se „odihnească”. Lemnele din cuptor, puse și ele cu socoteală, ardeau negrăbit, potrivit. După un timp oarecare, cînd focul se potolea, gospodina verifica dacă partea de sus a cuptorului s-a înălbit. Înainte de a da pîinea în cuptor, femeia făcea semnul crucii deasupra cuptorului și deasupra fiecărei pîini. Ea ridicat de sus lopata atît de înaltă să crească pîinea. Înainte de a pune gurarul la cuptor, iar făcea semnul crucii
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
dospească și să se „odihnească”. Lemnele din cuptor, puse și ele cu socoteală, ardeau negrăbit, potrivit. După un timp oarecare, cînd focul se potolea, gospodina verifica dacă partea de sus a cuptorului s-a înălbit. Înainte de a da pîinea în cuptor, femeia făcea semnul crucii deasupra cuptorului și deasupra fiecărei pîini. Ea ridicat de sus lopata atît de înaltă să crească pîinea. Înainte de a pune gurarul la cuptor, iar făcea semnul crucii la gura cuptorului. Fiecare gospodină cunoștea „puterea focului”, adică
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
din cuptor, puse și ele cu socoteală, ardeau negrăbit, potrivit. După un timp oarecare, cînd focul se potolea, gospodina verifica dacă partea de sus a cuptorului s-a înălbit. Înainte de a da pîinea în cuptor, femeia făcea semnul crucii deasupra cuptorului și deasupra fiecărei pîini. Ea ridicat de sus lopata atît de înaltă să crească pîinea. Înainte de a pune gurarul la cuptor, iar făcea semnul crucii la gura cuptorului. Fiecare gospodină cunoștea „puterea focului”, adică cît timp trebuie să se afle
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
partea de sus a cuptorului s-a înălbit. Înainte de a da pîinea în cuptor, femeia făcea semnul crucii deasupra cuptorului și deasupra fiecărei pîini. Ea ridicat de sus lopata atît de înaltă să crească pîinea. Înainte de a pune gurarul la cuptor, iar făcea semnul crucii la gura cuptorului. Fiecare gospodină cunoștea „puterea focului”, adică cît timp trebuie să se afle pîinea în cuptor pentru a se coace, astfel, încît să fie nici crudă, nici arsă. Scoasă din cuptor, pîinea era pusă
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
înălbit. Înainte de a da pîinea în cuptor, femeia făcea semnul crucii deasupra cuptorului și deasupra fiecărei pîini. Ea ridicat de sus lopata atît de înaltă să crească pîinea. Înainte de a pune gurarul la cuptor, iar făcea semnul crucii la gura cuptorului. Fiecare gospodină cunoștea „puterea focului”, adică cît timp trebuie să se afle pîinea în cuptor pentru a se coace, astfel, încît să fie nici crudă, nici arsă. Scoasă din cuptor, pîinea era pusă pe un așternut de pînză de cînepă
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
fiecărei pîini. Ea ridicat de sus lopata atît de înaltă să crească pîinea. Înainte de a pune gurarul la cuptor, iar făcea semnul crucii la gura cuptorului. Fiecare gospodină cunoștea „puterea focului”, adică cît timp trebuie să se afle pîinea în cuptor pentru a se coace, astfel, încît să fie nici crudă, nici arsă. Scoasă din cuptor, pîinea era pusă pe un așternut de pînză de cînepă sau in și era învelită cu alta din același material. Dacă se întîmpla că o
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pune gurarul la cuptor, iar făcea semnul crucii la gura cuptorului. Fiecare gospodină cunoștea „puterea focului”, adică cît timp trebuie să se afle pîinea în cuptor pentru a se coace, astfel, încît să fie nici crudă, nici arsă. Scoasă din cuptor, pîinea era pusă pe un așternut de pînză de cînepă sau in și era învelită cu alta din același material. Dacă se întîmpla că o pîine era coaptă mai tare și se ardea ea nu era aruncată, dar se dădea
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]