10,806 matches
-
Hardeknud a fost bolnav chiar înainte de a deveni rege al Angliei. El ar fi suferit de tuberculoză și, probabil, știa că nu mai avea mult timp să trăiască. În 1041, l-a adus pe fratele său vitreg, Eduard Confesorul din exilul din Normandia, și l-a făcut moștenitorul său. Este posibil ca el să fi fost influențat de Emma, care spera să păstreze puterea, asigurându-se că unul dintre fii ei se urca pe tron. Hardeknud nu a fost căsătorit și
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
clar din motive politice din partea susținătorilor lui Dunstan. Biserica, la acea vreme, considera orice unire cu neamuri înrudite până la gradul al VII-lea ca fiind incestuoasă. (Acest lucru s-a redus la patru până în 1215). Dunstan, în timp ce se afla în exil, a devenit influențat de benedictienii din Flandra. Un partid pro-Dunstan și pro-benedictin a început să se formeze în jurul domeniului din estul Angliei care îi aparținea lui Athelstan și îl sprijinea pe fratele mai mic a lui Edwy, Edgar. Frustrat de
Edwy al Angliei () [Corola-website/Science/331029_a_332358]
-
de spital și inspector în Ministerul Sănătății al Irakului. Mama sa, născută în Liban, a petrecut majoritatea vieții ei în orașul Nadjef. În anul 1979 tatăl a fost concediat de regimul Saddam Hussein și a fost nevoit să plece în exil la Londra, unde ulterior a murit și a fost înmormântat. si-a petrecut copilăria in cartierul de est Qarada al Bagdadului. El a învățat la liceul Al-Idadiya al Markaziya. În 1967, la 15 ani, a aderat la Partidul „Apelul Islamic
Haider Al-Abadi () [Corola-website/Science/334920_a_336249]
-
ani, a aderat la Partidul „Apelul Islamic” „Dawwa”. Al-Abadi a studiat ingineria electrotehnică la Universitatea tehnică din Bagdad, terminând licența în anul 1975. În a doua jumătate a anilor 1970 el a plecat la studii în Anglia, rămănând acolo în exil până în anul 2003. În anul 1980 el a terminat doctoratul in ingineria electrică și electronică la Universitatea Manchester. În Anglia Al-Abadi s-a specializat în servicii de consilier în domeniul transportului rapid și a stat în fruntea unei companii. În
Haider Al-Abadi () [Corola-website/Science/334920_a_336249]
-
lui Hrysanthos de către Ciprian a fost stabilită dinainte, însă din cauza refuzului celui dintâi de a renunța la poziția sa de arhiepiscop, s-a creat o anomalie în funcționarea Bisericii Ortodoxe a Ciprului, care a durat până la moartea lui Hrysanthos în exil. În 1812, Ciprian a finanțat fondarea „Școlii Grecești” (azi Gimnaziul Pancipriot) din Nicosia, în apropiere de Arhiepiscopie. Totodată, a elaborat și o scrisoare pastorală cu scopul de a combate epidemia de lăcuste, al căror număr crescuse puternic în Cipru în
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
teritorii au fost recunoscute de circa o 135 state ca „Statul Palestina”, proclamat întâia oară la Alger, câțiva ani înaintea Acordurilor de la Oslo, la 15 noiembrie 1988, în vremea în care Organizația pentru Eliberare a Palestinei își avea sediul în exil și se afla în conflict fățiș cu Israelul. Iordania a renuntat la pretenții asupra Cisiordaniei în favoarea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei. Partea esențială a zonelor locuite de arabii palestinieni au obținut o autonomie mai mult sau mai puțin completă în urma Acordurilor
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
autoguvernare palestiniană in sectoare ale Cisiordaniei și ale Fâșiei Gaza. Conform acordurilor, Israelul sub conducerea guvernului laburist condus de Itzhak Rabin și Shimon Peres a permis conducerii Organizației pentru Eliberarea Palestinei în frunte cu Yasser Arafat să se întoarcă din exil în teritoriile palestiniene. În anul 1994 a fost întemeiată în aceste teritorii Autoritatea Națională Palestiniană. Aceasta a obținut controlul civil și parțial al securității în circa 40% din teritoriul Cisiordaniei. În ianuarie 1996 a fost ales Consiliul legislativ palestinian. Autoritatea
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
stabilit la New York între 1951-1958. Deziluzionat și cu sentimentul de scădere a creativității, el a decis în 1958 să emigreze în Israel. De fapt, s-a stabilit acolo definitiv abia în 1967. Spre deosebire de o mare parte din scriitori idiș în exil, Manger a reușit să obțină în Israel un succes semnificativ. În anul 1965 compozitorul, originar din Iași, Dov Seltzer, a dirijat o producție foarte populară a unui spectacol cu „Cântecele Meghilei” a lui Manger, spărgând gheața în ce privea atitudinea
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
Sevillei, poezia de secol XI a ajuns la cel mai înalt grad de rafinament în timpul califului-poet al-Mu‘taḍid (-1069) și al fiului său, al-Mu‘tamid (-1095), care s-a dedicat poemelor de dragoste. Cucerirea Sevillei de către dinastia almoravidă a adus exilul lui al-Mu‘tamid în Africa în atenția unor poeți precum Ibn al-Labbăna (-1113) din Denia, care a creat o deosebită elegie pe această temă. Cât despre estul Andaluziei, acesta a fost acaparat de una dintre cele mai notabile personalități literare
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
decât planeta alterranilor. Un erudit SF atrage atenția asupra faptului că "Lumea lui Rocannon", împreună cu "" și "Orașul iluziilor", prezintă lupta unui scriitor aflat la început de drum de a stabili un cadru plauzibil, memorabil și inovator pentru textele sale. "Planeta exilului" a fost publicată inițial fără introducere, Le Guin scriind-o pe aceasta abia pentru ediția cartonată apărută în 1977 la Harper & Row. Romanul a fost inclus într-o ediție omnibus alături de "Lumea lui Rocannon" și "Orașul iluziilor", întâi într-un
Planeta exilului () [Corola-website/Science/335433_a_336762]
-
ei opere. "Orașul iluziilor" a fost publicat inițial fără introducere, Le Guin scriind-o pe aceasta abia pentru ediția cartonată apărută în 1977 la Harper & Row. Romanul a fost inclus într-o ediție omnibus alături de "Lumea lui Rocannon" și "Planeta exilului", întâi într-un volum din 1978 intitulat "Three Hainish Novels", apoi într-un alt volum, apărut în 1996 și intitulat "Worlds of Exile and Illusion". La fel ca precedentele romane ale ciclului Hainish, "Orașul iluziilor" a atras prea puțin atenția
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
nu a fost convingătoare în catalogarea lor drept răi. Elementul central al "Orașului iluziilor" îl reprezintă definirea și punerea sub semnul întrebării a adevărului, ale cărui rădăcini se regăsesc în vorbirea mentală care permite doar exprimarea adevărului introdusă în "Planeta exilului" și în modificările ambigue făcute de shingi asupra ei. Prin extensie, alte teme prezente sunt iluzia și ambiguitatea. Romanul este, în același timp, o poveste SF a unui colaps post industrial și un text polițist. El începe cu un om
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
au acuzat-o că ar fi comis adulter în timp ce soțul ei era prezent la Consiliul de la Konstanz. Rezultatul a fost exilarea reginei, inițial la [[Oradea]], apoi la [[Skalica]], între 1418 și 1419. Faptul că Elisabeta și-a însoțit mama în exil și, probabil, a suferit același tratament dur în ciuda faptului că era recunoscută ca moștenitoare la tron, sugerează că Sigismund ar fi pus la îndoială paternitate ei în această perioadă. Totuși, simultan, Sigismund negocia căsătoria Elisabetei cu Albert. Habsburgii, prieteni și
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
în "Muntele Liban" a însemnat că familiile conducătoare din fiecare comunitate erau responsabile pentru colectarea taxelor în schimbul puterii locale prin influența lor asupra emirului. Odată cu secolul al XIX-lea, sistemul feudal începea să se dezintegreze. Căderea emiratului în 1840 după exilul lui Bashir al-Shibabi II a lăsat un gol politic, pe care autoritățile otomane au încercat să îl umple. Zona a fost împărțită în două districte administrative, cu un guvernator maronit în nord, iar în sud cu un guvernator drud. Acest
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
Craiovescu și nepot al marelui ban Pârvu Craiovescu. Barbu Craiovescu III a fost mare ban al Craiovei între 1534-1535, pe timpul domniei lui Vlad Vintilă. În 1635, în urma omorârii de către unii boieri a lui Vlad Vintilă, Barbu Craiovescu III pleacă în exil la Istanbul, din acest moment nemaiexistând nicio mențiune certă a sa. Odată cu el se stinge linia de descendență masculină a lui Neagoe din Craiova, întemeietorului familiei Craioveștilor. Pe la 1560 a apărut un anume Nicolae Basarab, pretendent pribeag pe la curțile europene
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
de către Radu Paisie, Barbu s-a refugiat la Poartă, el fiind instaurat, cum am văzut că mărturisea rivalul său lui Nicolaus Olahus de către trupele turcești”". Trebuie menționat însă faptul că afirmația că boierul Barbu Craiovescu III ar fi fost în exil la Istanbul după 1535, se bazează tot pe extrapolarea relatărilor pretendentului Nicolae Basarab: "„Starea sa nefericită, la care pretinsul fiu de domn adăuga și o poveste impresionantă despre avatarurile familiei sale, aflată în exil la Constantinopol, [...] stârneau simpatia principilor si
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
Craiovescu III ar fi fost în exil la Istanbul după 1535, se bazează tot pe extrapolarea relatărilor pretendentului Nicolae Basarab: "„Starea sa nefericită, la care pretinsul fiu de domn adăuga și o poveste impresionantă despre avatarurile familiei sale, aflată în exil la Constantinopol, [...] stârneau simpatia principilor si nobililor europeni”". Pe de altă parte, Ioan C. Filitti, în lucrarea sa "Banatul Olteniei și Craioveștii" prezintă cel puțin trei menționări documentare ale faptului că cel care a domnit în 1636, un anume "„Drăghici
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
numelui lui Vintilă Horia. Cu încălcarea deciziilor Tribunalului Poporului din anii 1945-1950, care a condamnat întreaga elită politică și culturală a țării. Ca urmare, tot acolo, am căpătat aceleași etichete ca și Vintilă Horia. Nu contează că în cadrul serialului Memoria Exilului Românesc am făcut interviuri și documentare și cu Marele Rabin Alexandru Șafran, cu Nicoleta Franck, cu Vladimir Cosma, cu Margareta Sterian. Documentarele făcute înainte de 1989 cu Margareta Sterian, supuse cenzurii comuniste, nu au putut fi difuzate decât la începutul lui
Marilena Rotaru: Regele Mihai a citat din Vintila Horia. Sunt alături de Oana Stănciulescu by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101310_a_102602]
-
În 2004, ziarul a publicat "Nouă Comentarii despre Partidul Comunist", o critică în profunzime a regimului de guvernământ din China. Ziarul acoperă cauzele și grupurile care se opun PCC, inclusiv Falun Gong, dizidenți, activiști și susținători ai guvernului tibetan în exil. Website-ul "Epoch Times" găzduiește, de asemenea, o "mișcare Tuidang - renunțare la PCC", încurajând chinezii să renunțe la PCC și la organizațiile afiliate. China blochează accesarea website-ului "Epoch Times" de către cetățenii chinezi Reporterii publicației au birouri la nivel local, în fiecare
The Epoch Times () [Corola-website/Science/331391_a_332720]
-
III-lea, care îl succedase pe tatăl lor în 951. La moartea lui Ordono, el a preluat tronul vacant, însă doi ani mai târziu a fost detronat de către nobilii conduși de Fernán González de Castilia, din cauza obezității sale extreme. În timpul exilului său în Andaluzia, în conformitate cu Dozy, Sancho a reușit să piardă o parte din circumferința sa, cu tratamentul lui Hasdai ibn Shaprut. În același timp, el a început să facă încercări pentru recuperarea tronului. El a mers mai întâi la bunica
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
cuceri Galicia. Cei doi au reușit și au împărțit teritoriul, insă Sancho s-a întors împotriva lui Alfonso. Cu ajutorul lui Alférez lui El Cid, el l-a învins pe Alfonso la Golpejera (1072), apoi l-a forțat să plece în exil în Toledo și a preluat Leonul, fiind încoronat la Leon pe 12 ianuarie 1072. Unele rezistente leoneze încă persistatau și sora lui, Urraca, a deținut orașul împotriva domniei sale. El a înconjurat cetatea și a început un asediu, atunci când nobilul Vellido
Sancho al II-lea al Leonului și Castiliei () [Corola-website/Science/331474_a_332803]
-
Sancho își muta ultimele rezistențe, asediând-o pe sora sa, Uracca la Zamora, iar în octombrie a fost asasinat. Acest lucru i-a deschis calea lui Alfonso să se întoarcă și să pretindă coroana lui Sancho. Gracia, care se întorsese din exil, a fost intemnițat pe viață de Alfonso, lăsându-l pe acesta să aibă control absolut în toate teritoriile tatălui său. Născut în Zamora, Sancho a fost fiul cel mare al lui Ferdinand I al Leonului și Castiliei și a Sanchei
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
cuceri Galicia. Cei doi au reușit și au împărțit teritoriul, însă Sancho s-a întors împotriva lui Alfonso. Cu ajutorul lui Alférez lui El Cid, el l-a învins pe Alfonso la Golpejera (1072), apoi l-a forțat să plece în exil în Toledo și a preluat Leonul, fiind încoronat la Leon pe 12 ianuarie 1072. Unele rezistențe leoneze încă persistatau și sora lui, Urraca, a deținut orașul împotriva domniei sale. El a înconjurat cetatea și a început un asediu, atunci când nobilul Vellido
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
său între ei. Sancho a anexat și teritoriile lui Alfonso după ce l-a exilat în Toledo însă acesta a fost asainat în 1072. Împărăția reunită a tatălui său a trecut la Alfosno și Garcia a reușit să se întoarcă din exil. Nu se știe exact dacă el a sperat să-și restabilească împărăția, însă Garcia a fost imediat închis într-o mănăstire, unde a rămas până la moartea sa, în 1090. Negocierile de căsătorie erau în curs de desfășurare atunci când Alfonso al
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
Wilson das Neves). Piesa să din 1967 „Roda Viva” a stârnit un an mai tarziu, un scandal politic. Din cauza poziție sale critice politice față de dictatură militară de atunci, din Brazilia, în 1969 a trebuit sa părseasc țară, stabilindu-se în exil în Italia. În 1970, a revenit în Brazilia și a înregistrat albumul "Construçăo". În 1978 a avut loc premieră „Ópera do Malandro”. În 1985, piesa a fost ecranizata cu succes. El este, de asemenea, autorul mai multor române: "Estorvo" (1991
Chico Buarque () [Corola-website/Science/336947_a_338276]