11,529 matches
-
alte cinci colonii ale Coroanei au fost stabilite. Pe 1 ianuarie 1901 cele 6 colonii au format împreună o federație, constituind Commonwealth-ul Australian. De atunci, Australia menține un sistemului politic stabil, bazat pe democrație liberală ce funcționează ca o democrație federală parlamentară și monarhie constituțională. Federația cuprinde 6 state și mai multe teritorii. Populația țării este de 23 milioane de locuitori ce trăiesc mai mult în mediul urban și este concentrată mai ales în statele din est. Fiind o țară foarte
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
de britanici. Australienii, care își spun „aussie”, sunt un popor multietnic ce nu este constituit numai din aborigeni și europeni, ci și din imigranți originari din Asia, America și Africa. Din punct de vedere politic, Australia este o monarhie constituțională federală. Șeful statului este regina Elisabeta a II-a, care este și regina tuturor statelor ce intră în Commonwealth, reprezentată de un guvernator general. Capitala țării este Canberra, în timp ce Sydney este cel mai populat oraș, urmat de Melbourne, Brisbane, Perth și
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
desfășurare a mai multor lupte importante cunoscute sub numele de "Campania de la New York", în timpul "Războiului de Independență" american. Congresul Continental s-a întâlnit mai târziu în New York, iar în 1789 a fost numit primul președinte al Statelor Unite, George Washington, la Federal Hall, Wall Street. În timpul secolului al XIX-lea, orașul a fost transformat intens, datorită imigrării și dezvoltării. În anul 1835 New York-ul întrecuse deja demografic Philadelphia, devenind astfel cel mai mare oraș din America. Orașul New York este situat în nord-estul
New York (oraș) () [Corola-website/Science/297303_a_298632]
-
care și-a declarat independența față de Austro-Ungaria și a co-fondat apoi Regatul Iugoslaviei. Un stat croat independent a existat pentru scurt timp în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca stat-marionetă fascist. După război, Croația a devenit membru-fondator și republică federală constituentă a RSF Iugoslavia, sub denumirile de "Republica Populară Croația" și "Republica Socialistă Croația". În iunie 1991, Croația și-a declarat independența, care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același an. Războiul de Independență al Croației a durat
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
de la Berlin din 1878, frontiera militară croată a fost desființată, iar teritoriul ei a revenit la Croația în 1881, conform înțelegerii croato-maghiare. Noi eforturi de a reforma Austro-Ungaria, prin federalizare într-o structură în care Croația ar fi fost unitate federală, au fost oprite de Primul Război Mondial. La 29 octombrie 1918, Saborul Croației a proclamat independența țării și a hotărât unirea ei cu nou-formatul Stat al Slovenilor, Croaților și Sârbilor, care apoi s-a unit cu Regatul Serbiei la 4
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Eliberare Populară din Croația), care s-a dezvoltat în 1943 ca purtător al statalității Croației și transformat apoi în parlamentul Croației în 1945, și de AVNOJ—organismul omolog la nivelul Iugoslaviei. După al Doilea Război Mondial, Croația a devenit entitate federală socialistă a RSF Iugoslavia, guvernată ca partid unic de comuniști, dar bucurându-se de o largă autonomie în cadrul federației. În 1967, scriitori și lingviști croați au publicat Declarația privind Numele și Statutul Limbii Croate Standard, cerând o mai largă autonomie
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
autonomie pentru limba croată. Declarația a promovat mișcarea națională care dorea drepturi civile sporite și descentralizarea economiei iugoslave, ceea ce a culminat cu Primăvara Croată din 1971, suprimată de conducerea iugoslavă. Chiar și așa, Constituția Iugoslavă din 1974 a dat entităților federale o autonomie sporită, îndeplinind unul din țelurile Primăverii Croate, și aducând o bază legală pentru independența republicilor federative componente. În anii 1980, situația politică din Iugoslavia s-a deteriorat, tensiunile naționale alimentate de Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
ambele prin Zagreb. Toate transporturile feroviare sunt operate de Căile Ferate Croate. Aeroporturi internaționale există la Zagreb, Zadar, Split, Dubrovnik, Rijeka, Osijek și Pula. Din ianuarie 2011, Croația respectă standardele de siguranță ale Organizației Internaționale pentru Aviație Civilă, iar Administrația Federală de Aviație a ridicat-o la categoria I. Cel mai aglomerat port maritim de mărfuri din Croația este portul Rijeka și cele mai aglomerate porturi de călători sunt Split și Zadar. Pe lângă acestea, numeroase porturi mici deservesc un dezvoltat sistem
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
(n. 3 ianuarie 1969, Hürth-Hermühlheim, Republica Federală Germania) este un fost pilot de Formula 1. Statistic, prin prisma celor șapte titluri mondiale câștigate, a celor 91 de victorii, 68 de pole position-uri și 76 de cele mai rapide tururi, este considerat drept cel mai bun pilot de
Michael Schumacher () [Corola-website/Science/297330_a_298659]
-
scurte perioade chiar după revoluție, organizarea politică a țarii era definită de singurul partid politic recunoscut, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.). "Articolul principal: Politica Uniunii Sovietice" Conform ultimei Constituții sovietice din 1977, Uniunea Sovietică se declară, teoretic, un stat federal, format din 16 republici în uniune voluntară, iar guvernarea avea o structură federală ("vezi" Constituția Uniunii Sovietice). Guvernul Uniunii Sovietice punea în aplicare deciziile luate de Partidul Comunist ("vezi" Organizarea Partidului Comunist al URSS). Structura PCUS era bazată pe centralism
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
partid politic recunoscut, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.). "Articolul principal: Politica Uniunii Sovietice" Conform ultimei Constituții sovietice din 1977, Uniunea Sovietică se declară, teoretic, un stat federal, format din 16 republici în uniune voluntară, iar guvernarea avea o structură federală ("vezi" Constituția Uniunii Sovietice). Guvernul Uniunii Sovietice punea în aplicare deciziile luate de Partidul Comunist ("vezi" Organizarea Partidului Comunist al URSS). Structura PCUS era bazată pe centralism democratic, metoda leninista de luare a deciziilor în interiorul partidului. Conform centralismului democratic, organele
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
crescut mai mult de trei ori; iar rata șomajului s-a înjumătățit. Nivelul de trai al rușilor a crescut în mod semnificativ.PIB-ul Rusiei a fost marcat de o creștere cu 72% . Ca președinte al Rusiei, Putin și Adunarea Federală a adoptat impozitul pe venit de 13%, un impozit pe profit redus, precum și impozite pe terenuri și codurile juridice. Ca prim-ministru, Putin a supravegheat pe scară largă reformele militare . Rusia și-a afirmat poziția că superputere energetică . A sprijinit
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
de președinte al republicii, la 4 ianuarie 1968. Dubcek este astfel în locul său și îi înlătura pe oamenii din fosta conducere a partidului. La 5 aprilie 1968 , noua conducere a adoptat un program de acțiune care prevedea instaurarea unui sistem federal, transformarea parlamentelor în adunări legislative, delimitarea puterilor între partid și stat, revizuirea legislației electorale în direcția alegerii mai multor candidați de pe mai multe liste, crearea de consilii la nivel regional formate din sindicaliști, bancheri și consumatori, libertatea de întrunire și
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, tehnica de teatru pornind de la interpretarea, în cheie revoluționară, a știrilor de ziar, preluat în Statele Unite în cadrul </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Federal Theatre Project</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, si mai tarziu reinventat de Augusto Boal sub forma </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
(în ; în ; în ; în sau ), denumită complet Confederația nă (în , de unde și abrevierea CH), este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome, cu capitala federală la Berna. Țara se situează în partea de vest a Europei Centrale, unde se învecinează cu Germania la nord, cu Franța la vest, cu Italia la sud, și cu Austria și
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
(în ; în ; în ; în sau ), denumită complet Confederația nă (în , de unde și abrevierea CH), este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome, cu capitala federală la Berna. Țara se situează în partea de vest a Europei Centrale, unde se învecinează cu Germania la nord, cu Franța la vest, cu Italia la sud, și cu Austria și Liechtenstein la est. Elveția nu are ieșire la mare
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
germana elvețiană, "Schwiiz", este omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de acesta prin utilizarea articolului hotărât ("d'Schwiiz" pentru confederație, dar numai "Schwiiz" pentru canton și oraș). Denumirea "Confederatio Helvetica" a fost introdusă în latina modernă treptat după formarea statului federal în 1848, ca ecou al Republicii Helvete napoleoniene, apărând pe monede din 1879, și fiind apoi înscris pe Palatul Federal în 1902 și utilizat după 1948 pe sigiliul oficial. El provine din termenul "Helvetii", trib galic de pe Platoul Elvețian dinaintea
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
dar numai "Schwiiz" pentru canton și oraș). Denumirea "Confederatio Helvetica" a fost introdusă în latina modernă treptat după formarea statului federal în 1848, ca ecou al Republicii Helvete napoleoniene, apărând pe monede din 1879, și fiind apoi înscris pe Palatul Federal în 1902 și utilizat după 1948 pe sigiliul oficial. El provine din termenul "Helvetii", trib galic de pe Platoul Elvețian dinaintea epocii romane. "Helvetia" apare și ca personificare națională a confederației în secolul al XVII-lea, cu o piesă de teatru
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Elvețian dinaintea epocii romane. "Helvetia" apare și ca personificare națională a confederației în secolul al XVII-lea, cu o piesă de teatru scrisă în 1672 de Johann Caspar Weissenbach. Elveția există ca stat în forma sa actuală de la adoptarea Constituției Federale Elvețiene în 1848. Precursorii Elveției au stabilit o alianță protectoare la sfârșitul secolului al XIII-lea (1291), formând o confederație de state ce a persistat secole de-a rândul. Cele mai vechi urme de existență a hominizilor în Elveția actuală
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
și-au extins teritoriul în estul Platoului Elvețian. Vechea Confederație Elvețiană a fost o alianță formată de comunitățile din văile Alpilor centrali. Confederația a facilitat gestiunea intereselor comune (liberul schimb) și a asigurat pacea pe importantele rute comerciale montane. Carta Federală din 1291 convenită între comunele rurale din Uri, Schwyz și Unterwalden este considerată a fi documentul fondator al confederației, deși este posibil ca alte alianțe similare să fi existat cu decenii în urmă. Până în 1353, celor trei cantoane inițiale li
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
politice, au realizat că este mai mult în avantajul cantoanelor ca interesele lor economice și religioase să fie unificate. Astfel, în vreme ce restul Europei a fost răvășit de revolte, elvețienii au redactat o constituție prin care țara era organizată ca stat federal, inspirată în mare parte din constituția SUA. Această constituție prevede o autoritate centrală, lăsând cantoanelor dreptul de autonomie în ce privește aspectele locale. Dând credit celor care favorizau puterea cantoanelor (Sonderbund Kantone), adunarea națională a fost împărțită într-o cameră superioară (Consiliul
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
care au urmat au dus la apeluri pentru modificarea constituției. O primă propunere a fost respinsă de populație în 1872, dar modificările ulterioare au dus la acceptarea ei în 1874. Ea a introdus referendumul facultativ pentru adoptarea legilor la nivel federal. Prin ea s-au stabilit responsabilitățile federale pentru apărare, comerț, și în chestiuni legale. În 1891, constituția a fost revizuită cu elemente neobișnuit de puternice în sprijinul democrației directe, care rămân unice în lume până în ziua de azi. Elveția nu
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
pentru modificarea constituției. O primă propunere a fost respinsă de populație în 1872, dar modificările ulterioare au dus la acceptarea ei în 1874. Ea a introdus referendumul facultativ pentru adoptarea legilor la nivel federal. Prin ea s-au stabilit responsabilitățile federale pentru apărare, comerț, și în chestiuni legale. În 1891, constituția a fost revizuită cu elemente neobișnuit de puternice în sprijinul democrației directe, care rămân unice în lume până în ziua de azi. Elveția nu a fost invadată în timpul nici unuia dintre cele
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Schweizerspende și a contribuit la Planul Marshall pentru a susține recuperarea economică a Europei, eforturi de care a beneficiat și economia elvețiană. Femeile au primit drept de vot la început la nivel de canton în 1959, și apoi la nivel federal în 1971 și, în ciuda opoziției, în ultimul canton Appenzell Innerrhoden (unul din ultimele două "Landsgemeinde" rămase) în 1990. După votul universal la nivel federal, femeile au căpătat rapid importanță în viața politică, prima femeie care a devenit membră a executivului
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
primit drept de vot la început la nivel de canton în 1959, și apoi la nivel federal în 1971 și, în ciuda opoziției, în ultimul canton Appenzell Innerrhoden (unul din ultimele două "Landsgemeinde" rămase) în 1990. După votul universal la nivel federal, femeile au căpătat rapid importanță în viața politică, prima femeie care a devenit membră a executivului Consiliului Federal fiind Elisabeth Kopp, în perioada 1984-1989, iar prima femeie președinte a fost Ruth Dreifuss în 1999. Elveția a aderat la Consiliul Europei
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]