12,418 matches
-
epoca ,deschiderii’’ Aurel D, Broșteanu și-a făcut din nou simțită prezența în peisajul cultural. Ca membru al Secțiunii de Critică a Uniunii Artiștilor Plastici din România, președinte al filialei Prahova pentru câțiva ani, a participat la numeroase vernisaje de galerii și expoziții și a conferențiat la multe simpozioane culturale. A publicat articole la "România Literară" (1969-1970), "Arta" (1970,1972-1974) și pe plan local în "Flamura Prahovei." In 1984 în revista Korunk (Cluj, nr. 12, decembrie) i se reia în traducere
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Finlanda"). Este Președinte al" Asociației Experților și Evaluatorilor de Artă din România." În 2004, Pavel Șușară a fost declarat Cetățean de onoare al comunei Bania, iar în 2013, Cetățean de onoare al municipiului Caransebeș. În 2002 înființează galeria de artă Luchian 12, în spațiul căreia organizează, printre altele, următoarele expoziții: - Tonitza la Balcic, expoziție de desene inedite - Imagini orfane, expoziție de lucrări nesemnate - Corneliu Baba, pictură , schițe, desene - Alexandru Țipoia, pictură și desen - Constantin Cerăceanu, pictură - Hans Mattis
Pavel Șușară () [Corola-website/Science/314547_a_315876]
-
manifestă încă de la început prin tendința la suprapunere a stilurilor doric, ionic și corintic, corespunzătoare efectelor scenografice cu efecte decorative. Conform exigențelor curților domnitoare, apar edificii cu aspecte noi, gimnazii ("gymnasion"), palestre și teatre, se experimentează inovații stilistice la construcția galeriilor cu porticuri (arcade) și peristiluri (curți interioare), a străzilor prevăzute cu coloane, ca loc de promenadă, din unele orașe (Delos, Atena, Milet, Eleusis și Pergamon). Și arhitectura religioasă, încă fidelă canoanelor clasice, resimte efectele noilor tendințe privind statica templelor, cu
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Zeus din Pergamon. Diverșii regi attalizi construiesc în etape succesive un complex arhitectural colosal. Clădirile sunt dispuse în formă de evantai în jurul "acropolei", pentru a ține seamă de natura terenului. "Agora", situată pe o terasă mai joasă, înconjurată de o galerie de coloane sau "stoai", este punctul de plecare al unei străzi care traversează întreaga "acropolă". Pe o parte se află clădirile administrative, politice și militare, pe cealaltă sanctuarele, dintre care marele altar monumental, prevăzut cu frize ce reprezintă zeități și
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
bătrânețea. Astfel "Faunul Barberini" (în prezent în ""Gliptoteca"" din München) reprezintă un satir adormit, cu o figură anxioasă, ca în prada unor coșmaruri. "Laocoon", sufocat de șerpi, cu o față crispată de durere, încearcă disperat să scape de strânsoarea lor. Galerie Complexul din Pergamon se distinge nu numai prin ansamblul arhitectonic, ci și prin operele sculpturale, ce aparțin unui așa zis ""baroc pergamonian"". Sculpturile ce alcătuiesc frizele Altarului lui Zeus, întinse pe 110 metri, printre care ""Gigantomachia"", pun în scenă momente
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
dintre ele provin a dat o mare libertate de creație autorului. Acest fapt a fost precizat și de Al. Hanță într-o recenzie făcută nuvelei la aproximativ un an de la apariție: "„Căutând să explice insuccesele „tripletei”", Eugen Barbu construiește o galerie întreagă de personaje. Faptul că mai toți jucătorii echipei au o proveniență socială interlopă [...] îi permite scriitorului zugrăvirea unor situații pline de viață, de frământări și ciocniri aprinse, iar prin intermediul limbajului să reliefeze un comic suculent și de bună calitate
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
Washington. Anul următor călătorește la Praga 1966 - publică Monstrul Colombre, colecție de nuvele. Scrie introducerea la operă completă a lui Hieronymus Bosch. La 8 decembrie se căsătorește cu Almerina Antoniazzi 1967 - vernisaj al expoziției personale de pictură la Paris la galeria La Pochade 1970 - îi este decernat premiul pentru jurnalism Mario Massai, pentru activitatea sa din vara anului 1969 cu ocazia aselenizării. În septembrie are o expoziție de 39 de lucrări la Veneția, ex-voto pentru Sfântă Rita Dino Buzzati se stinge
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
vibrațiilor aerului, al mirosului și al văzului. Când se află în pericol, gerbilii își avertizează confrații bătând rapid din membrele posterioare producând astfel vibrarea aerului. În cazul unui pericol iminent, sar la înălțimi mari (peste un metru) sau sapă repede galerii, unde se adăpostesc. Organele de simț (văzul și auzul) ajută gerbilii să-și depisteze dușmanii (bufnițe, șerpi, vulpi) de la distanță. Gerbilul este un animal poliestric. În mediul natural, perioada de reproducere este legată de anotimpul cald dar, în captivitate, se
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
care gerbilii își pot prinde și rupe coada sau membrele. Tuburile și cutiile vor fi din materiale dure (ceramică) ca să nu poată fi roase, iar dimensiunile acestora (3-4 cm în diametru) vor permite ca gerbilii să se ascundă (simulând astfel galeriile pe care gerbilii le sapă în pămînt). Vasele pentru alimente sau apă vor fi din materiale dure, grele, pentru a nu putea fi răsturnate.
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
personală. Până în anul 1940 Ansel își trăiește viața în New York, unde îl cunoaște pe fotograful Alfred Stieglitz, care joacă un rol important în viața sa artistică. În 1933 Ansel are parte de primă să expoziție personală în New York, oferită de Galeria Dephic. Prima serie de articole tehnice i-au fost publicate de „Cameră Craft” în 1934, iar în anul următor a apărut prima sa carte, „Making a Photograph”. Fiind foarte bun în tehnică fotografică ajunge consultantul principal pentru Polaroid și Hasselblad
Ansel Adams () [Corola-website/Science/314724_a_316053]
-
face notă aparte prin volumetria sa dominată de turnul cu foișor, fleșă înaltă și patru turnulețe. Inițial clopotnița a fost separată, dar prin adăugarea la vechea navă a unei tinzi, care devenea astfel pronaos, s-a ridicat și turnul-clopotniță, cu galerie deschisă și cele patru turnulețe specifice la baza coifului. Peste vechea tindă, ce avusese tavan, a fost atunci extinsă bolta semicirculară a naosului, acum văruită, spre deosebire de partea pictată din bolta vechiului naos. Pe latura sudică s-a adăugat și un
Biserica de lemn din Surduc, Cluj () [Corola-website/Science/313514_a_314843]
-
absidei altarului, care era decroșată, poligonală cu cinci laturi, bolta ce o acoperea era mai scundă. Spre altar se putea intra prin cele trei spații destinate trecerii: cele două uși diaconești precum și ușile împărătești. Turnul bisericii, cu baza dreptunghiulară are galeria ieșită în afară, deschisă, și căptușită cu scânduri așezate vertical. Deasupra galeriei se afla coiful turnului, piramidal cu baza patrulateră. În urma restaurării din anul 1959 acoperișul în patru ape al bisericii a fost înlocuit cu unul de tablă. Sub aspectul
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
acoperea era mai scundă. Spre altar se putea intra prin cele trei spații destinate trecerii: cele două uși diaconești precum și ușile împărătești. Turnul bisericii, cu baza dreptunghiulară are galeria ieșită în afară, deschisă, și căptușită cu scânduri așezate vertical. Deasupra galeriei se afla coiful turnului, piramidal cu baza patrulateră. În urma restaurării din anul 1959 acoperișul în patru ape al bisericii a fost înlocuit cu unul de tablă. Sub aspectul dimensiunilor biserica prezenta următoarele valori: lungimea era de aproximativ 14 m, lățimea
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
Amba Alagi, aflat între Asmara și Addis Ababa. Amba Alagi era un lanț muntos cu înălțimi de peste 3.600 m. Italienii au luat hotărârea să se apere în regiunea din imediata vecinătate a lanțului muntos Amba Alagi. Ei au săpat galerii în roca dură pentru a se apăra eficient și s-au aprovizionat cu muniție și alte materiale militare. Sub conducerea lui Amedeo, ducele de Aosta, italienii considerau că fortificațiile din regiunile muntoase împădurite sunt inexpuganbile. Platt i-a dat proaspăt
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
de succes la curte, bucurându-se de patronajul familiei Medici și a regelui Carol I al Angliei. Se presupune că în această perioadă Artemisia a pictat și "Madonna col Bambino" (Fecioara și Pruncul), tablou care se află în prezent, în Galeria Spada, de la Roma. În perioada sederii în Florența, prin 1618, Artemisia și Pierantonio au avut o fiică, Prudentia, care a fost cunoscută și sub numele de Palmira, ce a dus la concluzia eronată a unor cercetători că Artemisia ar fi
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
o lungă perioadă de timp. Ea a fost apreciată de Michelangelo Buonarroti cel tânăr (nepotul marelui Michelangelo). Ocupat cu construirea Casei Buonarroti, construită pentru celebrarea rudei sale faimoase, el i-a cerut Artemisiei să producă un tablou pentru decorarea tavanului galeriei de picturi. Tabloul reprezintă o alegorie a "Allegoria dell'Inclinazione ", "Alegoria înclinației (talent natural)", prezentată sub forma unei femei tinere nud care ține o busolă. Se crede că subiectul seamănă cu Artemisia. Într-adevăr, în mai multe dintre picturile sale
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
de Arta) și "Giuditta con la sua ancella" (Judith și servitoarea ei), acum se află în Palatul Pitti. Artemisia a pictat o a doua versiune a "Giuditta che decapita Oloferne" (Judith ucigându-l pe Holoferne), care acum este găzduită în Galeria Uffizi din Florența. Prima, o versiune mai mică a "Giuditta che decapita Oloferne"(Judith ucigându-l pe Holoferne)(1612-1613), este afișată în Muzeul Capodimonte din Napoli. În ciuda succesului, excesele financiare create pentru soțul său, au rezultat în probleme cu creditorii
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
personale de la Paris, devenind mai realiste. El își găsea inspirația în viața simplă care îl înconjura. Binford a stabilit relații strânse cu populația de culoare din vecinătate, care îi punea adeseori la dispoziție modele pentru tablourile sale. Picturile, prezentate în galeriile din Manhattan, au adus la cunoștința publicului din New York viața și locuitorii din zona rurală a Virginiei. O lucrare cunoscută a sa este tabloul "Isus pe malul Iordanului" care se află în Biserica Baptistă Shiloh din Powhatan, Virginia. Este unul
Julien Binford () [Corola-website/Science/313630_a_314959]
-
produse, primind încărcătura a două camionete cu pui, porumb, cartofi și sfeclă, ceea ce a permis familiei Binford să supraviețuiască pentru o anumită perioadă de timp. În anii 1940, Binford a reușit să intre într-o relație mai stabilă cu o galerie din New York și a reușit să se mute în Manhattan cu soția sa. Unul din programele din cadrul politicii New Deal pentru ieșirea din marea criză economică a anilor 1930, avea scopul de a asigura de lucru nu doar pentru muncitori
Julien Binford () [Corola-website/Science/313630_a_314959]
-
Matila Ghyka și Milton Stansbury. A fost membru al corpului didactic timp de 25 de ani, până în 1971, când s-a pensionat pentru a putea dedica mai mult timp picturii. Multe din lucrările sale se păstrează în colecțiile permanente ale Galeriei Univestității Mary Washington. Decanul universității. Eward Alvey Jr. îl caracteriza pe Julien Binford astfel: ""Era o persoană foarte caldă, prietenoasă, cu multă naturalețe. Picta cu sensibilitate și devoțiune, stabilind o legătură emotivă între artist și privitor. Opera sa are o
Julien Binford () [Corola-website/Science/313630_a_314959]
-
de râu. Planimetric, biserica evidențiază aceeași formă rectangulară ce înscrie pronaosul și naosul, continuate de altarul poligonal, cu pereții retrași și unghi în axă. Pronaosul tăvănit sprijină pe grinzile sale stâlpii din structura de bază a unui turn mijlociu, cu galerie deschisă, cu câte o arcadă semicirculară pe fiecare latură, deasupra cărora se ridică sveltul coif, în bază octogonală al edificiului. Naosul dezvoltă o boltă semicilindrică ridicată direct de pe pereții laterali și susținută de un arc cu dublou. Drept cheie de
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
sociale și istorice din Moldova și Țara Românească, dar, în același timp, și o pledoarie pentru împlinirea principalelor aspirații ale românilor de la jumătatea secolului al XIX-lea: unirea și independența națională. Prin întreaga sa activitate, Edgar Quinet se înscrie în galeria onorantă a "filoromânilor" din secolul al XIX-lea, alături de conaționalii săi Jules Michelet, Paul-Théodore Bataillard, Ulysse de Marsillac etc.
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
fost instalat la 18 decembrie 1948 primul stareț ortodox, în persoana ieromonahului Varahiil Jitaru, născut în anul 1913 în localitatea Pângărați, județul Neamț. Ca și trăsături, biserica avea un plan comun, cu altarul mai mic. Turnul era mic, modest, cu galerie simplă, coiful având 8 fețe. În anul 1974, în locul bisericii arse a fost adusă o altă biserică de lemn din Năsal Fânațe, originară din localitatea sălăjeană Gostila.
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
în anul 1979, an în care a fost terminată noua biserică a satului. Biserica fusese construită, potrivit inscripției de pe prestol, în anul 1791. Avea pereții tencuiți, planul rectangular, cu altarul poligonal decroșat. Turnul prismatic de deasupra pronaosului era înzestrat cu galerie deschisă, cu câte două arcade semicirculare pe fiecare latură. Coiful octogonal pornea de pe o bază pătrată. În patrimoniul bisericii existau două icoane pe lemn, pictate la 1722 de Vasile Zugravul din Sânmihaiu Almașului: Arhanghelul Mihail și Maica Domnului cu Pruncul
Biserica de lemn din Valea Groșilor () [Corola-website/Science/314016_a_315345]
-
de 13 m și nu este accesibilă decât cu barca de cauciuc. Apă pătrunde în această sală printr-o cascadă înaltă de 2 m ce se gaseste la capătul ei sudic, dar care poate fi ocolita pe partea dreaptă a galeriei. După un sector relativ orizontal întâlnim Cascadă ÎI, de 3 m înălțime, urmată spre vest de un sector înalt de 8—10 m și a cărui podea este submersa. Dintr-un punct aflat la circa 100 m de la intrare, galeria
Peștera cu apă de la Bulz () [Corola-website/Science/314036_a_315365]