11,048 matches
-
sărăciei. Au impus-o versuri ca „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie” (din „Plumb de toamnă”), „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/De glod și coceni” (din „Proză”) plus altele, multe, despre oameni trudiți, bolnavi, pierduți. Indiscutabil, „urîtul” e dominant în poezia sa: „garduri bătrîne”, „ziduri vechi ce stau în dărîmare”, „becuri cu pală lumină”, „crîșmă umedă, murdară” etc. Imaginea sărăciei e prezentă nu numai în poemele despre tîrgul de provincie, ci și în cele despre „orașul mare”, „enorm”. Un boem, Bacovia n-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
căsători, precum și soarta ce le așteaptă”, în unele locuri - arăta Simion Florea Marian - fetele „în diferite zile de peste an, dar mai ales în sara de Sf. Andrei, spre Anul Nou sau Sf. Vasile și spre Sîn-Georgiu, leagă parii de prin garduri, topesc plumb, trezesc porcii de prin cotețe, pun perii de porc în vatra focului și multe de acestea fac.” 13) în Istoria romînilor din Dacia - Traiană, A. D. Xenopol scrie că în timpul domniei lui Ștefan VII Rareș „oamenilor celor mai nevinovați
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Grigore Goilav. Acesta l-a luat, cu trăsura, pe fotograful Jean Bielig din Botoșani, l-a dus la Ipotești și a fotografiat casa părintească, apoi biserica cea veche, cu mormintele Eminovicilor și, în sfîrșit, clopotnița, cu doi tei de lîngă gard prea tineri teii, ca să-i putem admite din vremea copilăriei lui Eminescu. În fiecare din aceste fotografii, Teodor Goilav apare mai în față, cu pălăria pe cap și cu mîinile pe șolduri. Numai lîngă morminte, el se află cu capul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
casa și gospodăria postelnicul Gh. Arapu, răzeș la Ipotești. Acolo și-au avut gospodăriile urmașii soției sale, Balașa Arăpoaia, printre care și Neculai Albotă. Acum un secol trăia, tot acolo, Eliza Moritz, cu toată gospodăria, avînd iazul împrej muit cu gard și cuprins în ograda gospodăriei sale. Prin vînzări și diferite cumpărări, care au urmat și asupra cărora aici nu intru în amănunte, la 1918, iazul acela cu pămîntul din jurul său a fost cumpărat de Vasile Nechifor, așa că de atunci toți
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1833, și nici după aceea. O carte gospod, din 21 aprilie 1826, primită la Isprăvnicia Ținutului Suceava, după ce arată că satele Vlădeni și Brehuiești au năravul de a-și pășuna vitele pe imașul Hrișcanilor, poruncește ca aceste sate să puie gard către Hrișcani: gardul Vlădenilor să fie lung de 224 prăjini, iar al Brehuieștilor, de 168 prăjini prăjina fiind de 24 palme. Pe copia întocmită de Isprăvnicie, găsim în continuare, următoarea adresă, către Vasile Iurașcu, care acum era stolnic și tot
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
după aceea. O carte gospod, din 21 aprilie 1826, primită la Isprăvnicia Ținutului Suceava, după ce arată că satele Vlădeni și Brehuiești au năravul de a-și pășuna vitele pe imașul Hrișcanilor, poruncește ca aceste sate să puie gard către Hrișcani: gardul Vlădenilor să fie lung de 224 prăjini, iar al Brehuieștilor, de 168 prăjini prăjina fiind de 24 palme. Pe copia întocmită de Isprăvnicie, găsim în continuare, următoarea adresă, către Vasile Iurașcu, care acum era stolnic și tot vechil boieresc: Isprăvnicia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că duce așa călăreț... Cîteodată se odihneau. Ilie povestea din Robinson Crusoe sau din Halima sau citea poezii populare, din colecția lui Alecsandri, pe care Mihai le memora foarte ușor. Ilie n-a fost reținut acasă ca să lege cărțile de gard, ci ca să învețe supravegheat, apoi să urmeze și el școala de la Cernăuți. Dar, acolo, cursurile se predau în limba germană, iar această limbă venea cu greutăți evidente. Gheorghe Eminovici vorbea nemțește, cunoștea și scrierea gotică, dar, din cauza ocupațiilor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să facă gioc. Îi plăcea să vadă lumea veselă și să grăiască tot vorbe de-a noastre. El da țidulă pentru rachiu. Aveau ei un crîșmar, Șmil, cu care se înțelegea, în ascuns. Crîșma era într-un bordei, colo peste gard, cam unde-i ocolul gițeilor. Cîntau trei ursari: doi cu cobza și unul cu scripca. Ehei, da ce cîntare cîntau, săracii! Ieșea și conu Gheorghieș să vadă. O scotea și pe oloaga aceea, pe Harieta, că-i era și ei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Bucuria lui, cînd se făceau șăzători ori clăci de scărmănat"30 continua tot Dumitru Gireadă. Vorba asta nu-i minciună, pentru că poetul însuși o confirmă: "Îmi place atuncea-n scaun să stau, în drept de vatră, S-aud cîinii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul că-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mîndre, poetice povești. Pe jos să șadă fete, pe țolul așternut, Să scarmene cu mîna lîna, cu gura glume, Iar eu s-ascult
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cât timp obstacolulul continuă să blocheze efectiv scopul de realizat, comportamentul individului reprezintă un eșec. Dar, eșecul, precizează H.H. Kendler, conduce spre reacții diferite, la diverși indivizi: un copil care își abandonează încercările de a lua mingea sărită peste un gard în curtea veciunului, poate găsi o altă formă de joc, arătându-se la fel de fericit ca și înainte; altul se străduiește, însă, din toate puterile, „se îngrămădește și intră sub gard, își găsește mingea și, epuizat și zgâriat, se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
își abandonează încercările de a lua mingea sărită peste un gard în curtea veciunului, poate găsi o altă formă de joc, arătându-se la fel de fericit ca și înainte; altul se străduiește, însă, din toate puterile, „se îngrămădește și intră sub gard, își găsește mingea și, epuizat și zgâriat, se bucură de triumful său”. (op. cit., p. 392). În funcție de modul de reacție la frustrare, se vorbește de succes și de insucces, dar, arată H.H. Kendler, prin aceasta „nu se elucidează istoria frustrării: ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de câini.// un cărbune plutitor mi-a atins chipul/ unde a fost Teatrul evreiesc se abate/ aștept parcă de-un secol zorile/ prin ispitiri șiroaie și versuri de Dante// realitatea parcă-i Dalila/ ce-și întinde zilnic dresuri pe-un gard/ prin care cineva mă trage-n răsfrângeri/ să cad în surpări să mă-ntorc și să ard" (Călătoria). Pentru poetul ce visează la o anonimă glorie, scrisul este, cu siguranță, arca salvatoare din diluviul neființei. Sau, în termenii poetului, "un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvenite, își ceru iertare că masa nu era gata și, pînă atunci, o pofti pe doamna să vadă casa. [...] Grădina, mai mult lungă decît lată, se întindea între două ziduri de vălătuci, acoperite de caiși pe spalier, pînă la un gard de spini, care-o despărțea de cîmp. În fund de tot, sub brăduleți, un preot de ipsos își citea cartea de rugăciuni. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 35 Cea de-a doua descriere a grădinii, dominată de disforie, se explică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la alta. Nu se auzea nici o pasăre, totul părea că doarme: spalierul învelit cu paie și vița ca un mare șarpe bolnav sub streașină zidului pe care, cînd te apropiai, vedeai tîrîndu-se sfoiegi cu picioarele lor nenumărate. În brădet, lîngă gard, preotul cu tricorn, care-și citea cartea de rugăciuni, își pierduse piciorul drept, iar ghipsul, cojit de ger, îi lăsase un fel de rîie albă pe obraz. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 47 În ce privește relația dintre metaforă și metonimie, J.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și mentalități colective. S. debutează cu un volum remarcabil în contextul unei epoci sufocate de realismul socialist, dar neconvingător în perspectivă. Defectul principal al poemelor din 1957 constă în metaforismul lor decorativ și facil („Vântul, flăcău viclean / coboară ușor lângă garduri”, „Curcubeul, / Făt-Frumos veșnic tânăr, / veșnic îmbujorat”), în timp ce calitatea de bază este că unele texte prefigurează totuși tranzitivitatea pe care poetul o va rafina ulterior: „Vântul trântește poarta, ferestrele, / copacii se închină în fața omului / noaptea ieșit în bătătură. / Cu palmele întinse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
F.G. să poată fi recrutat ca informator pe bază de consimțământ, va fi invitat la sediul postului de miliție din comuna A. sub pretextul de a i se rezolva reclamația făcută de către comitetul de conducere al comunității musulmane cu privire la aprobarea gardului la cimitirul T. Cu susnumitul se va discuta prima dată pentru pretextul cu care a fost invitat la sediul postului de miliție, după care se va canaliza discuția asupra problemelor ce interesează organele de miliție, se va discuta cu candidatul
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de expoziție; poșta redacției (Boltanski, 1990, partea a treia), opere literare sau eseuri (Boltanski, 1993); inscripții pe ziduri, care spun mult despre ce cred indivizii. Astfel, Heinich a studiat comentariile scrise liber (cu mai multă sau mai puțină furie) pe gardurile șantierului de la coloanele lui Buren, ceea ce i-a permis să restituie registrele denunțării publice (Heinich, 1998). Înțelegerea fără actori Oricât de uimitor ar putea părea, sociologia comprehensivă nu face întotdeauna mare caz de afirmațiile actorilor, și asta pe linia clasicilor
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și că are canon de îndeplinit de la părinți, să fie cap de cal și după ce-l va îndeplini, să devină iarăși un fecior frumos. În credințele românești despre "capul de cal" se arată următoarele: Capul de cal se pune în gard la casă, ca să nu te doară capul. Capul de cal e apărător de boli, de epidemii, făpturi, în fine nu s-apropie nimic la casa aceea; să-l pui într-un par." "Capul de cal se pune în gard, că
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în gard la casă, ca să nu te doară capul. Capul de cal e apărător de boli, de epidemii, făpturi, în fine nu s-apropie nimic la casa aceea; să-l pui într-un par." "Capul de cal se pune în gard, că vine norocul și se ține de casa aia." Diferite animale pot juca rolul de substitute ale copiilor mult doriți. Bărbatul care s-a dus să prindă un pește pentru borș, prinde un rac pe care-l pune acasă într-
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Flăcăul merge mai întâi să vadă fata, se convinge că-i frumoasă și nu spune nimic; se duce seara la pețit. Baba îl amenință că, dacă a doua zi dimineața nu-și găsește fata, îi pune "capul în țapa de la gard, pentru că gardul babei era făcut din țepe". Trecând cu bine probele la care este supus, datorită inelului primit de la nașă, baba îi dă fata de soție. Credințele poporului român arată că "e bine să poarte cineva un inel, pentru ca, dacă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mai întâi să vadă fata, se convinge că-i frumoasă și nu spune nimic; se duce seara la pețit. Baba îl amenință că, dacă a doua zi dimineața nu-și găsește fata, îi pune "capul în țapa de la gard, pentru că gardul babei era făcut din țepe". Trecând cu bine probele la care este supus, datorită inelului primit de la nașă, baba îi dă fata de soție. Credințele poporului român arată că "e bine să poarte cineva un inel, pentru ca, dacă-l blestemă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pe cineva în casă. Îi face copilului act pe casă la primărie, promițându-i "că-l va face om". Moșul avea o pungă plină cu bani, care nu se mai termina. Într-o zi, văzând un om care făcea un gard, îi cere să rămână acolo, că-i face o odaie sub grajd, să nu mai muncească. Însă omul refuză propunerea, spunându-i că este învățat să muncească. Întrebându-l pe moș ce face cu atâția bani, acesta-i răspunde "că
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
care să semene cu prima nevastă, popa își pune în cap să se-nsoare cu propria lui fiică. Aceasta fuge într-o pădure, unde este găsită de un fecior de împărat, care se însoară cu ea . f. Prințul trece prin fața gardului unei femei care avea o singură fiică leneșă. Femeia îi spune prințului că este supărată pe fiica ei, deoarece a tors tot ce-avea și acum ar vrea să toarcă și gardul. Impresionat de presupunerea hărniciei fetei, prințul o ia
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se însoară cu ea . f. Prințul trece prin fața gardului unei femei care avea o singură fiică leneșă. Femeia îi spune prințului că este supărată pe fiica ei, deoarece a tors tot ce-avea și acum ar vrea să toarcă și gardul. Impresionat de presupunerea hărniciei fetei, prințul o ia la palat. Împărăteasa îi dă să toarcă într-o încăpere cânepă. Fata începe să plângă. Apare un pitic "cu degete lungi ca niște cârlige și puțin cocoșat", care o liniștește, spunându-i
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
forme de divinație (de pildă divinația artificială) au reușit să învingă timpul sub forma credințelor și superstițiilor populare. Iată două exemple semnificative în acest sens: 1. fetele de măritat se leagă la ochi și merg să aleagă un par din gard. În funcție de felul cum arată acesta se poate face și portretul celui cu care se va căsători (ursitul va fi bătrân dacă lemnul era uscat, tânăr și frumos dacă lemnul era verde, cu frunze); 2. dacă în preajma casei cântă cucuveaua sau
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]