11,901 matches
-
aflată sub ocupația lui Saladin (Salăh al-Dīn Yūsuf ibn Ayyūb). Cruciada a II-a a dovedit lumii musulmane cât de puțin erau pregătite armatele occidentale să susțină lupta. Constatarea nu putea decât să încurajeze jihadul. Contraofensiva, începută de Zengi, fost guvernator al Irakului, a fost continuată între anii 1146-1173, cu și mai multă forță, de către fiul său, Nur al Din, vestit pentru fanatismul său religios, fapt ce-l făcea pe istoricul R. Grousset să-l numească "un adevărat Ludovic cel Pios
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
familiei imperiale bizantine cu veleități de autocrator, de curând proclamat rege, neștiind ce atitudine să ia, a poruncit că străinii nepoftiți să fie închiși. Richard, sosind din urmă și aflând cele petrecute, debarcă gata de luptă, învinge trupele trimise de guvernator, iar pe acesta îl face prizonier. Stăpân pe insulă, Richard și-a folosit puterea pentru a se aproviziona din plin cu toate cele necesare expediției, motiv de prelungire a șederii, întreruperea călătoriei fiind folosită, totodată, de regele Angliei și pentru
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
fără urmă în timp ce călătorea alături de trupele rebele. Bierce s-a născut într-un cabană din Horse Cave Creek, Meigs County, Ohio, pe 24 iunie 1842, fiind fiul lui Marcus Aurelius Bierce (1799-1876) și al Laurei Sherwood Bierce, o descendentă a guvernatorului din Plymouth William Bradford. Părinții săi erau săraci, dar aveau o educație bună și i-au inoculat dragostea pentru cărți și scris. Băiatul a crescut în Kosciusko County, Indiana și a studiat în reședința de comitat Warsaw. A fost al
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
reacții extrem de ostile, care i-au pus probleme lui Hearst. Unul dintre cele mai notabile incidente de acest gen s-a produs după asasinarea președintelui William McKinley, când oponenții lui Hearst au transformat o poezie scrisă de Bierce despre asasinarea guvernatorului Goebel în 1900 într-un "caz celebru". Bierce a intenționat ca poezia - scrisă cu ocazia asasinării guvernatorului din Kentucky William Goebel - să dea glas stării naționale de panică și teamă, dar, după ce McKinley a fost împușcat în 1901, părea să
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
acest gen s-a produs după asasinarea președintelui William McKinley, când oponenții lui Hearst au transformat o poezie scrisă de Bierce despre asasinarea guvernatorului Goebel în 1900 într-un "caz celebru". Bierce a intenționat ca poezia - scrisă cu ocazia asasinării guvernatorului din Kentucky William Goebel - să dea glas stării naționale de panică și teamă, dar, după ce McKinley a fost împușcat în 1901, părea să prefațeze crima: Prin urmare, Hearst a fost acuzat de către ziarele rivale - și de către Secretarul de Stat de
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
și 25 °C. Ploile sunt nu sunt foarte puternice, iar temperaturile mai scăzute din regiunie sunt caracterizate de clima subtropicală. Statul Săo Paulo face parte din Republica Federativă a Braziliei și este guvernat conform principiului separării puterilor între cea executivă — guvernatorul, cea legislativă — Adunarea Legislativă a Statului Săo Paulo și cea judecătorească — Tribunalul Justiției Statului Săo Paulo și alte curiții. În afară acestora, constituția statului, promulgată în 1989, permite locuitorilor să participe în luarea deciziilor prin referendumuri și plebiscite. Puterea executivă
São Paulo (stat) () [Corola-website/Science/314966_a_316295]
-
judecătorească — Tribunalul Justiției Statului Săo Paulo și alte curiții. În afară acestora, constituția statului, promulgată în 1989, permite locuitorilor să participe în luarea deciziilor prin referendumuri și plebiscite. Puterea executivă din Săo Paulo este centralizată și se concentrează în mâinile guvernatorului statului, ales prin vot popular direct și secret de către toți cetățenii statului pentru o perioadă de patru ani. Poate fi reales pentru încă un mandat. Sediul executivului este Palatul Bandeirantes. Puterea legislativă este exercitată prin parlamentul unicameral, Adunarea Legislativă a
São Paulo (stat) () [Corola-website/Science/314966_a_316295]
-
Papirus Harris și Papirusul Judiciar de la Torino și inscripțiile săpate pe pereții templului său mortuar de la Medinet Habu. Începuturile guvernării sale se constituie într-o perioadă de reforme administrative și militare. Faraonul păstrează inițial cei doi viziri (un fel de guvernatori/prim miniștri) ai Egiptului de Sus și ai Egiptului de Jos, pentru ca după câțiva ani, nemulțumit se pare de tendințele centrifuge ale provinciei nordice, să le unifice sub o singură administrație. Armata este pentru prima dată separată pe criteriile unei
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
au încercuit Majlisul (Parlamentul) și au deschis focul asupra legislativului cu artileria. Acțiunea a fost încununată de succes. Muhammad Ali Shah a acționat timp de un an ca dictator militar. Pentru serviciile aduse, comandantul brigăzii, colonelul Liahov, a fost numit guvernator militar al Teheranului. Preluarea prin forță a puterii în stat nu a asigura lui Muhammad și liniștea pe care și-ar fi dorit-o. A izbucnit o rebeliune, iar forțele insurgente venite din Azerbaidjan, aflate sub conducerea armenilor Sattar Khan
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
(în , în măori "Te Tiriti o Waitangi") este un tratat semnat la 6 februarie 1840, de reprezentanți ai Coroanei britanice, și de diferite căpetenii Măori din nordul Insulei de Nord a Noii Zeelande. Tratatul stipula înființarea postului de guvernator britanic în Noua Zeelandă, recunoștea propietatea populației Măori asupra pământurilor și bunurilor sale și acorda băștinașilor Măori egalitatea de drepturi față de cetățenii britanici. Versiunile în engleză și limba Măori sunt semnificativ diferite și deci nu există consens cu privire la articolele convenite de
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
Măori egalitatea de drepturi față de cetățenii britanici. Versiunile în engleză și limba Măori sunt semnificativ diferite și deci nu există consens cu privire la articolele convenite de fapt. Din punctul de vedere britanic, tratatul acorda Regatului Unit suveranitatea asupra Noii Zeelande și guvernatorului îi acorda dreptul de a conduce țara; în rândurile Măorilor, se pare că tratatul a fost interpretat în mai multe modalități dintre care multe erau în conflict cu interpretarea britanică. După semnarea de la Waitangi, un număr de copii ale tratatului
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
o nouă Patentă Regală a mărit teritoriul coloniei New South Wales, înglobând și întreaga Noua Zeelandă, de la 34ș latitudine sudică în sud până la 47ș 10’ latitudine sudică în nord, și de la 166ș 5’ longitudine estică în vest la 179ș în est. Guvernatorul coloniei New South Wales, George Gipps, a fost numit și Guvernator asupra Noii Zeelande. A fost prima expresie clară a intenției brianicilor de a anexa Noua Zeelandă. Căpitanul William Hobson din Marina Regală, care trăise o vreme în Noua Zeelandă, a fost
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
înglobând și întreaga Noua Zeelandă, de la 34ș latitudine sudică în sud până la 47ș 10’ latitudine sudică în nord, și de la 166ș 5’ longitudine estică în vest la 179ș în est. Guvernatorul coloniei New South Wales, George Gipps, a fost numit și Guvernator asupra Noii Zeelande. A fost prima expresie clară a intenției brianicilor de a anexa Noua Zeelandă. Căpitanul William Hobson din Marina Regală, care trăise o vreme în Noua Zeelandă, a fost chemat la Biroul Colonial în seara de 14 august 1839 și
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
Noii Zeelande a fost ratificată în 1836, și orice tentativă a Coroanei Britanice de a anexa Noua Zeelandă este ilegală fără un tratat de cesiune. El a plecat din Londra la 15 august 1839 și a depus jurământul ca Locțiitor de Guvernator la Sydney în ziua de 14 ianuarie și a sosit în Golful Insulelor la 29 ianuarie 1840. A doua zi, Hobson a fost prezent la Biserica Creștină din Kororareka (Russell) unde a citit mai multe proclamații. Prima a fost Patenta
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
din Kororareka (Russell) unde a citit mai multe proclamații. Prima a fost Patenta Regală din 1839, legată de extinderea limitelor New South Wales cu includerea insulelor Noii Zeelande. A doua a fost legată de numirea lui Hobson ca Locțiitor de Guvernator al Noii Zeelande. A treia era legată de tranzacțiile funciare (problema preempțiunii). În lipsa unui document preliminar pregătit de avocați sau de oficiali ai Biroului Colonial, Hobson a fost obligat să scrie el însuși tratatul cu ajutorul secretarului său, James Freeman, și
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
mai adăugat aproximativ 500 de semnături. Mai multe căpetenii și uniuni de triburi au refuzat să semneze, printre care Tuhoe, Te Arawa și Ngăti Tuwharetoa și posibil Moka 'Kainga-mataa'. Unii nu au avut ocazia să semneze. La 21 mai 1840, Guvernatorul Hobson a proclamat suveranitatea britanică asupra întregii țări și Noua Zeelandă s-a constituit drept colonie separată de New South Wales la 16 noiembrie 1840. Aniversarea semnării tratatului este acum sărbătoare națională în Noua Zeelandă, Ziua Waitangi, în fiecare an pe 6
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
plan. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Regatul Unit și nu a avut forță de lege în Noua Zeelandă timp de peste o sută de ani, fiind parțial recunoscut în 1975 odată cu adoptarea Legii Tratatului de la Waitangi. Biroul Colonial și primii guvernatori ai Noii Zeelande au susținut la început Tratatul întrucât el le dădea autoritate atât asupra coloniștilor Companiei Noii Zeelande cât și asupra Măorilor. Întrucât coloniștii primiseră dreptul la guvernare reprezentativă și responsabilă odată cu Constituția Noii Zeelande din 1852, Tratatul și-
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
când au pierdut superioritatea numerică și au pierdut controlul asupra a mare parte din țară. Indiferent de nerelevanța sa legală, tratatul a revenit în atenția opiniei publice după ce Casa Tratatului și terenul pe care se află au fost achiziționate de Guvernatorul General Bledisloe la începutul anilor 1930 și donate statului. Inaugurarea acestui loc ca monument istoric în 1934 a fost poate primul mare eveniment ce a avut loc acolo din anii 1840. Mare parte din secolul al XX-lea, manualele, publicitatea
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
facă două drumuri pe râu pentru a ajunge la fort. Fort Henry era o structură de bastion deschis din pământ cu o suprafață de 4 hectare pe malul de est al Râului Tennessee, lângă gurile Râului Sandy. În mai 1861, guvernatorul statului Tennessee l-a numit pe procurorul general al statului, Daniel S. Donelson, în funcția de general de brigadă și i-a cerut să construiască fortificații pe râurile Tennessee-ului de Mijloc. Donelson a găsit câteva locuri potrivite, dar ele se
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
doreau, uciderea acestora din urmă fiind acceptată. În Egipt se obișnuia ca femeilor adulterine să li se taie nasul și să fie întemnițate. În China, soțul avea dreptul să îi taie părul soției necredincioase și apoi să o predea unui guvernator care îi va organiza execuția. În Peninsula Arabă, tații chiar își îngropau fiicele nou-născute pentru a preveni astfel ca onoarea sa le fie atinsă. Referindu-ne la conceptul de onoare, trebuie să avem în vedere că acesta își are rădăcinile
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
în America, Marele Duce Boris a navigat înapoi în Europa. În octombrie 1903 s-a înrolat în suita Țarului. La 26 februarie, el a părăsit Rusia pentru Extremul Orient pentru a lua parte la Războiul ruso-japonez. A servit sub comanda guvernatorului rus din Extremul Orient la sediul comandantului suprem al Armatei, luând parte la luptă. În 1905, la Nice, Marele Duce Boris a cerut-o în căsătorie pe Prințesa Victoria Eugenia de Battenberg. Ei se întâlniseră cu doi ani mai înainte
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
efectivele, recrutând membri în Grecia și în diaspora elenă. În 1821, Imperiul Otoman era implicat într-un război cu Persia și trebuia să facă față și rebeliunii din vestul Rumeliei a lui . Pentru a face față rebeliunii lui Ali, pașa (guvernatorul) din Moreea fusese nevoit să mobilizeze importante forțe care să lupte în Epir. În același timp, marile puteri ale vremii, aliate în „Sistemul Congresului”, care se străduiau să contracareze revoluțiile de după domnia lui Napoleon, erau preocupate de revoltele din Italia
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
eteriștilor a mai continuat în Moldova ceva vreme, dar până la sfârșitul anului și acest principat reintrase sub controlul otomanilor. Peloponezul, regiune în care existau tradiții îndelungate de rezistență antiotomană, a devenit centrul revoltei. La începutul anului 1821, profitând de lipsa guvernatorului turc și celei mai importante părți a trupelor otomane, grecii au considerat că au condiții favorabile declanșării revoltei antiotomane. Theodoros Kolokotronis, un kleft care făcuse serviciul militar în armata britanică în insulele Ionice în timpul Războaielor napoleoniene, s-a reîntors pe
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
negustorilor turci și confisacare mărfurilor lor, au năvălit pe străzile din Serres, au percheziționat casele notabilităților căutând arme și au arestat mitropolitul și 150 de negustori, confiscându-le la rândul lor mărfurile, ca represalii pentru jefuirea orașului Psarians. În Salonic, guvernatorul Yusuf Bey, (fiul lui Ismail Bey), a luat peste 400 de ostatici, pe care i-a închis la cartierul său general. Dintre ostatici, peste 100 erau călugări. De asemenea, el a încercat să-i ia ostatici pe notabilitățile din Polygyros
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
erau călugări. De asemenea, el a încercat să-i ia ostatici pe notabilitățile din Polygyros, dar aceștia au aflat din vreme de intențiile lui și au fugit. Pe 17 iunie, gregii din Polygyos au pus mâna pe arme, au ucis guvernatorul local și pe 14 dintre oamenii lui, au rănit pe alți trei și au reușit să respingă atacul unor detașamente turcești. Pe 18 mai, când Yusuf a aflat de evenimentele din Polygyros și de izbucnirea revoltelor și în Chalkidiki, a
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]