13,415 matches
-
profesor ca despre un expert într-un domeniu anume? Chestiunea s-a acutizat mai ales în perioada în care, încercând să se apere de acuzațiile gânditorilor afiliați la ceea ce s-a numit "teoria critică" (acuzațiile se refereau la opresiunea/manipularea ideologică a elevilor), unii teoreticieni ai educației au răspuns prin ideea profesorului specialist. Cu alte cuvinte, profesorul nu este decât un expert într-un domeniu strict delimitat, care-și pune competențele în domeniul respectiv la dispoziția elevilor; vom avea, prin urmare
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
indirect, atunci când adversarul este vorbit de rău sau i se întinde o cursă. Agresivitatea se poate manifesta și prin refuzul contactului social, ajutor sau discuție, de pildă. Agresivitatea poate fi îndreptată împotriva unui individ sau unui grup, atât în conflictul ideologic, cât și în cel armat. Tuturor acestor forme le este comun faptul că se exercită cu ajutorul lor asupra unui congener sau asupra unui grup de congeneri o presiune care conduce în cele din urmă la îndepărtarea lor sau la supunerea
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
a oamenilor... Ceea ce a trebuit noi să recuperăm la nivel de comunicare în acești ani de democratizare a societății românești a fost tocmai curajul vorbitorului de a exprima propriile idei într-o limbă română fluentă, fără nici un fel de constrângeri ideologice. De aceea, este foarte important ca profesorul, lingvistul (pentru că vorbim și de lingviști), să nu stârnească panică în rândul vorbitorilor, să nu stârnească teama vorbitorilor de a se exprima în limba română. Limba română trebuie folosită în a ne exprima
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
care profesorii și studenții îi refuză accesul papei. Ctitorului simbolic, cum ar veni. Substratul e însă altul. Cei care au văzut reportaje la televizor au remarcat mulțimea de afișe și bannere împotriva papei și, poate, vor fi văzut și adausurile ideologice suplimentare: textele gen „Viva la revolución!“ sau steaua roșie de pe drapelul statelor comuniste. Unul din profesorii intervievați (altfel, pensionară a redactat o scrisoare de protest încă din noiembrie 2007. A publicat-o în „Manifesto“, ziarul Partidului Comunist. De aici simplitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
începând cu începutul, nașterea la Scornicești în douăzeci și șase ianuarie 1918, familia, școala, Bucureștiul proletar, în care s-a format, continuând cu istoricul mișcării muncitorești și contextul internațional, ascensiunea în aparatul puterii, anii de apogeu ai popularității, 1965-1971, sclerozarea ideologică a lui și a aparatului, și sfârșind cu execuția din curtea unei cazarme de la Târgoviște. Pentru cine a citit ce s-a scris important după 1989, pe tema istoriei recente românești, ceea ce aduce nou biografia lui Thomas Kunze constituie mai
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
este descoperirea unui document emis de un oficial cultural care obținuse în timpul Festivalului de la Cannes (1980) acordul lui Francis Ford Coppola de a produce un film americano-sovietic despre sfârșitul Războiului Rece. Oficialul asigura că sovieticii îți rezervau "controlul artistic și ideologic" al producției. Bukovski nu a reușit să afle dacă filmul sub controlul "nașilor" de la Kremlin s-a realizat până la urmă, dar își dorește să nu se fi realizat. Plin de amărăciune și umor este episodul cu Margaret Thatcher, pe care
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
unui popor asupra altuia. Iar TU este un om foarte informat. Asta nu-l împiedică totuși să tragă în fraza următoare concluzia că "spre deosebire de Bratkowski (activist comunist care se confesează după căderea regimului n.m. DJ) și colegii săi de cult ideologic, noul activist român s-a simțit acasă în Republica Populară Română" (p. 48). Or, dacă citești literatura, documentele, statisticile, și confesiunile activiștilor români, ele conțin infinit mai semnificative asemănări decât deosebiri, dintre care asta, biciuitor de injustă, de altfel. Au
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
fi identificat un paradox, dar în realitate faptul nu e decât dovada peremptorie că ideologia comunistă devenită doctrină revoluționară nu a fost o ideologie a proletariatului ci una care creeză din nimic un proletariat, de care se servește ca fantoșă ideologică. În Ungaria și Polonia, acolo unde proletariatul există, revendicările sale nu sunt, în 1956, "pur anticomuniste", cum susține TU, (p. 60) ci, dacă citim textele, pur muncitorești, adică socialiste, ceea ce este, cam același lucru. Cum comunist era liderul lor recunoscut
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
din România, revoltat în 1977, cu douăzeci de ani mai târziu decât ungurii, interval necesar exact pentru crearea unui proletariat din țărani aduși în industrie, s-a revoltat exact ca aceștia, în numele propriilor lor revendicări sindicale, și al propriilor percepții ideologice (p. 63). În acest punct al demonstrației, Traian Ungureanu atinge o temă dureroasă, fiindcă lucrul este valabil și astăzi: intelighenția românească "mai legată de străinătate decât de mizeria cadrului autohton" (p. 65). Ar fi putut liniștit adăuga: ca și cea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
desprins de Sartre și reîndrăgostit la bătrânețe tot de el), în jurul unor analiști lucizi, morți aproape în anonimat, ca fabulosul Jules Monnerot, autor a două cărți fundamentale Sociologie du communisme și Sociologie de la révolution, demontând încă din 1949, imensa iluzie ideologică. Este ceea ce spun textele diplomaților occidentali din deceniul cinci, scrisorile lui Maniu, ale lui Rădescu, ale exilului politic românesc, ale Regelui... Dar capitolul unde graba jurnalistică, opinia în detrimentul analizei dă cel mai supărător senzația de inadecvare este cel final. "De ce
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
chemări la planificare colectivă în literatură și mai ales, al slugarnicei supuneri a confraților, multe din formulările lui Bakonski sunt admirabile prin fermitate, atacând însuși miezul problemei puse de Ceaușescu, arta angajată în slujba "întregului popor" sub strictul său control ideologic, și nu cerând "grăunțe" mai multe pentru sine sau pentru unul dintre confrați: "Un act artistic nu se poate îndeplini decât în spațiul acestei perfecte fidelități față de noi înșine". Nu există un scriitor demn de acest nume care să se
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
deservind de la o distanță "pedagogică" un rezervor de înțelepciune care se hrănește din lumina exemplului personal al unei autorități. În ambele situații, caracterologia trăită și apoi dedusă discursiv poate fi supusă verificării (fie în pragmatică oglindire reciprocă, fie în confruntarea "ideologică" a interpretărilor) pentru ca apoi să îngăduie un progres cu două fețe (una a concluziilor înregistrabile și alta a unui productiv demers aplicativ care leagă teza auto- referențială de aventura concretă a înaintării pe cale). Sinteza capătă aici o nuanță a unui
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
chip sensibil solicitantă și că reverberațiile sale în subiectivitate reclamă replieri avizate ale cogniției interioare, menite să suplinească dificultatea pe care o poate întâmpina conștiința morală generală pe latura sa legată de imperativele actului. Dacă în sectorul prescripțiilor, acel versant "ideologic" al funcționării conștiinței morale, preeminența teoretică a tematizărilor lasă loc unei libertăți destinse a cercetării și a elaborărilor normative, în tărâmul practicii este nevoie de o strategie deliberativă patronată de exigențele eficienței, adică de regula adecvării la imediatul circumstanțial. Astfel
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cât a fost ea), vorbind despre o revoluție spirituală ulterioară (dependentă de revoluția din stradă din decembrie 1989), care a început în primăvara anului 1990, prin redactarea și răspândirea Proclamației, considerată a fi documentul (întârziat doar temporal) spiritual, moral și ideologic al revoluției din decembrie 1989. Ce ar mai fi de spus ar fi faptul că variante ale punctului 8 din Proclamația de la Timișoara au fost aplicate, după căderea comunismului, în țări precum Cehia ori Polonia, dar nu în România. Pentru
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
lor ar fi primele care ar trebui cunoscute. Urmează apoi trei categorii de turnători. Cei dintâi sunt zeloșii: obedienți față de regim, aceștia s-au considerat a fi „buni români” și poate chiar mari rrromâni, răstălmăcind și maculând patriotismul în manieră ideologică pervertitoare. Urmează fricoșii ori lașii: vulnerabilitatea acestora nimeni nu prea poate să o cuantifice, întrucât nu este posibil; sigur este că lipsa lor de curaj i-a făcut să fie vinovați ulterior pentru ceea ce au ajuns să facă. Iar, în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a epocii Ceaușescu, în 1967 și 1968, Securitatea este parțial perturbată de atacul lui Nicolae Ceaușescu împotriva regimului Gheorghiu-Dej și a ministrului de Interne (funcționând din 1952) Alexandru Drăghici; primul era pe post de „tată” care trebuia ucis simbolic și ideologic, iar al doilea, pe post de „frate” rival. Pretextul îl constituie cazul Pătrășcanu, considerat a fi un abuz al regimului Gheorghiu-Dej: pe baza lui, Ceaușescu încearcă să-și construiască imaginea internă a unui lider reformator. În a doua fază a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
1996, Paris), a fost președinte al Franței între anii 1981-1995. După absolvirea studiilor sale în 1939 a fost mobilizat în armată, iar în 1940 a fost în captivitate germană. În 1941 a evadat. Mitterrand a evoluat din punct de vedere ideologic de la poziția socialismului reformator la aceea a pragmatismului caracteristic unui reprezentant al națiunii, susținător al rolului cheie, din punct de vedere militar și cultural, pe care Franța era chemată să-l joace în arena internațională. Alături de Germania, Franța lui Mitterrand
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
lunga perioadă fiind divizată de Höffding însuși la trei etape: prima (1875-1887), a dedicat-o mai ales preocupărilor de filosofie și etică; a doua (1887-1895), istoriei filosofiei moderne, iar cea care i-a urmat, în special teoriei cunoașterii. După ezitările ideologice amintite, H. Höffding și-a putut contura distanțăndu-se de dogme și de apărătorii acestora o formă personală de "credință". Depășindu-și în-doielile mai repede decît principalul său mentor, el a îmbrățișat ideea că pentru pentru psihicul uman rămîne fundamentală "legea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în sensul respectării popoarelor și utilizării limitate a forței, rămâne totuși prea puțin vizibil. Statutul actual este cu siguranță o dimensiune de care Europa nu se simte mândră. Ne-am dat, de fapt, seama că era o chestiune de ordin ideologic și de oportunism în opoziția Franței față de Germania în privința poziției sale asupra războiului din Irak. Consolidarea identității europene presupune o creștere economică a Europei care să-i permită să dispună de o forță de prevenire a conflictelor militare, făcând-o
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
de comuniști defazați, consecvenți totuși unui set de valori. Și, prin aceasta, demni de respect. Dacă opta pentru a doua, ar fi reprezentat o subvariantă autohtonă a celebrului drum al Damascului. Ar fi beneficiat, prin urmare, de iertarea „rătăcirilor“ lui ideologice. Lacom de putere oricând și oricum, în orice condiții, numai putere să fie, Corneliu Vadim Tudor a ales soluția și, și. Și profitor, și disident al regimului trecut, comunist. Și disident, și profitor al regimului actual, liberal. Fostul adulator al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cu migală o distopie apocaliptică. În timp ce tovarășul Stalin construia de zor comunismul, acea societate care ne va elibera de veșnicul lanț al cauzalităților, care va distruge clasele asupritoare ce produc continuu răul, Platonov construia Cevengurul, lucrând cam cu aceleași ingrediente ideologice. În roman, Platonov povestește istoria „orașului orașelor“, supranumit Cevengur, un loc în care timpul istoric s-a oprit și s-a intrat într-un timp mitic. Imaginează-ți că „la noi în Cevengur e bine, noi am mobilizat soarele să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Gulea și publicată la Editura Paralela 45, conține o promisiune de normalizare a raporturilor cu avangarda. Iar această promisiune este conținută într-una dintre premise: nu se poate discuta despre eroii avangardei românești fără a lua în discuție politicul și ideologicul, fără a contextualiza bătăliile vremii între diverse grupuri culturale și credințele lor. E adevărat că politizarea devine de neevitat în anii ’30, dar și până atunci orientările radical antiacademiste, antiestablishment nu sunt în nici un caz doar de natură estetică. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
încercările criticului de a prinde aventura lui Gellu Naum și a ultimului val avangardist. Cartea lui Dan Gulea despre Avangardă vine într-un moment în care se face oricum simțită o oarecare dezinhibare în analizarea subversiunii literare și ca avatar ideologic, când istoria stângii românești începe să preocupe și să fie analizată cu ceva mai mult decât antipatie viscerală. „Poeții cu pietre de toate mărimile prin toate buzunarele/ trebuie să știe că singura greutate e spargerea primei vitrine întâlnite pe marile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
bănuieli că sunt editori care din timp în timp își mai plătesc, nu neapărat în bani sau în foloase materiale directe, criticii, dar majoritatea comentatorilor de literatură au, ca tot omul, niște preferințe umane și editoriale, dincolo de cele estetice și ideologice. Deci cred că pot fi critici, de pildă, pro Humanitas, critici pro Polirom, critici prieteni cu Rao, Trei sau Nemira, dar nu i-aș numi chiar „tonomate“, în sensul contextului cu pricina. Și asta înseamnă că „organul critic“ li se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
dincolo de asta, este o problemă că editurile apelează, cu soldă, la capacitatea unui critic literar de a discerne între o carte bună de literatură română și o carte proastă? Nu. Atunci când el promovează într-adevăr un anumit partipris editorial și ideologic, dar este vorba de o carte esteticește viabilă - da, lucrul este acceptabil. Totul e să nu atace concurența sub centură, când tot ce este lăudabil aici devine criticabil vizavi. Iar când începe, în numele corectitudinii politice, de pildă, să laude cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]