10,680 matches
-
oricărei imagini și a oricărei expresii având drept compensație faptul că lucrurile care cer de obicei o figurație obiectivă vor fi escamotate sau ascunse." Ca și Craig, Artaud este convins că o figurină ar putea avea asupra spectatorului o forță magică mai mare chiar decât actorul în carne și oase. Asemenea unei apariții divine, ea i-ar provoca spaimă. "Un alt exemplu, scrie el în Regia scenică și metafizica, ar fi apariția unei Ființe inventate, făcută din lemn și stofă, creată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atletism afectiv (Un Athlétisme affectif), are baze organice. Prin cultivarea emoției în corpul său, actorul îi reîncarcă densitatea voltaică. A-ți cunoaște dinainte punctele corpului pe care trebuie să-l atingi, înseamnă să-l arunci pe spectator în niște transe magice. Însă poezia în teatru s-a dezobișnuit de multă vreme de această prețioasă știință. A cunoaște localizările corpului înseamnă deci a reface înlănțuirea magică. Iar eu pot prin hieroglifa unui suflu să-i regăsesc o idee teatrului sacru." Actorul este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
corpului pe care trebuie să-l atingi, înseamnă să-l arunci pe spectator în niște transe magice. Însă poezia în teatru s-a dezobișnuit de multă vreme de această prețioasă știință. A cunoaște localizările corpului înseamnă deci a reface înlănțuirea magică. Iar eu pot prin hieroglifa unui suflu să-i regăsesc o idee teatrului sacru." Actorul este, după părerea lui Artaud, un sfânt, un jupuit de viu care se oferă trup și suflet publicului, așa cum și el a făcut-o în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar putea fi definit drept descoperirea, în joc, a unei analogii foarte puternice între situația dramatică conținută de text și trecutul emoțional personal. Pentru a-l ajuta într-un asemenea demers, Stanislavski recurge uneori la ceea ce el numește "atât de magicul", întrebându-l pe comediant care i-ar fi fost reacția dacă s-ar fi găsit în situația personajului pe care îl încarnează. Comediantul trebuie să caute în memoria lui afectivă, dacă vrea să creeze un personaj convingător, și să manifeste
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Lorraine, scrie în 1970, Splendeur et misère de Minette la bonne Lorraine, despre problema epuizării minelor de fier în Lorena, pornind de la o activitate de improvizație a întregii trupe. Tot astfel procedează în aceeași perioadă Jérôme Savary, care conduce Grand Magic Circus. Spectacolul, intitulat De Moïse à Mao este produsul creației colective. Influența lui Brecht este încă și mai puternică asupra autorilor dramatici germani, elvețieni sau austrieci. Max Frisch (1911-1991), elvețian german, scrie, după exemplul lui Brecht, piese parabole ca Andorra
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că apele acestei mări sunt albe, iar numele antic i-a revenit de la furtunile sale și pirateriile care se practicau pe ea. În mitologia românească, Marea Neagră este numită simplu Marea sau Apa Mare, ca în unele descântece legate de ritualuri magice neschimbate de-a lungul timpului 16. Totuși, în balade și colinde, desigur mai noi, este numită Marea Neagră, precum în colindul "Mînăstirii Albe", de pe "prundul" Mării 17. Pentru Dimitrie Cantemir, cărturar român de la începutul secolului XVIII, numele Mării Negre, din "Descrierea Moldovei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
curcubeul (cu caracteristici în funcție de dimensiunea picăturilor de apă), halourile (mic sau mare, în funcție de tipul de cristal de gheață din nori), aura, spectrul din Brocken etc. III.2 Clasificarea apelor naturale "Apei a spus marele Leonardo i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieții pe Pământ". În natură, apa se găsește sub toate stările de agregare:solidă(gheața, zăpadă,grindină),lichidă(apa de ploaie,ape subterane,oceane,mari,fluvii,râuri, etc.), gazoasă(vapori de apa din atmosferă). Se mai
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
lor, mintală, sub formă de povestiri explicative sau „mituri”, și efectivă, sub formă de „rituri”, adică acțiuni orientate spre forțe și ființe supraomenești cu care se stabilește un raport („cult”), sau acțiuni menite să producă efecte În sfera umană (rituri magice, de trecere etc.). Ritul este religia activă. Credințele, miturile și riturile sunt cele care formează o religie, Înțeleasă ca un anumit tip de „sistem” ideologic sau de gândire (cf. Rappaport, 1971a, 1971b). Apare aici dificultatea distingerii Între religie și știință
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sfărâmate, dinți de animale, așchii și unelte de silex, În total mii de bucăți, ci și două lespezi suprapuse, una triunghiulară și cealaltă rombică. Nu se poate să nu vezi aici o ofrandă adusă prețioasei fântâni, un act sacral sau magic, care trădează un sentiment religios pentru izvoare, pentru pietrele rotunde și netede, pentru forțele sau „spiritele” care stăpânesc natura (Gruet, 1954). Alți musterieni, cu Înclinații asemănătoare, dar mai modești, au adunat fragmente de oase și douăzeci de pietre de râu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
A existat preocuparea pentru crearea unei cronologii de forme și de stiluri pe baze insuficiente și preconcepute și pentru extragerea unei religii prin confruntarea intuitivă cu lucrări și culte ale „sălbaticilor” de astăzi. Mulți cercetători au crezut că descoperă practici magice pentru atragerea vânatului. Nemulțumiți de rezultate, A. Laming-Emperaire (1962) și A. Leroi-Gourhan (1964; 1965; 1971; 1981) au abordat ex novo interpretarea acestor arte, analizându-le atributele interne și raportul cu locurile neschimbate care le conțin: peșterile. Astfel, frecvența reprezentărilor, relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
peșterilor și, În anumite limite, studiul contextului complex au Început să vorbească. Așa s-a demonstrat că În aceste reprezentări artistice apar recurențe și scheme care nu pot fi explicate nici În baza unui canon estetic, nici ca simple practici magice pentru fecunditate sau vânătoare. Imaginile și semnele par a fi legate de o rețea de echivalențe și opoziții, după cum multe grote au fost folosite În funcție de reguli precise (Ucko, Rosenfeld, 1967). După Leroi-Gourhan, grafismul trădează o logică, un autentic limbaj simbolic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din mileniile precedente, din peșterile adânci. Scenele de vânătoare cu arcul, figurile dinamice de bărbați și femei, care par să relateze viața obișnuită fără implicații ideologice, pot, la o examinare mai atentă, să nareze mituri sau să Îndeplinească o funcție magică; dar cum am putea afla mai mult despre ele? Dacă Eurasia leptolitică a dominat discursul până acum, pentru că În paleoliticul târziu nu există altă parte a lumii care să fie cunoscută atât de bine În ceea ce privește comportamentul religios, În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
necunoscută. Acest caz de o neobișnuită continuitate ne face să reflectăm. Ne aflăm la scurtul apogeu al epocii Îndelungate a vânătorilor și este clar că În acest moment există „religii” sau sisteme organice ereditare de credințe, mituri, rituri și practici magice (poate Încă nu „zei”, așa cum se va arăta În continuare). Nu cunoaștem decât fragmente, dar, chiar cu o evoluție internă, moștenirile religioase din paleoliticul timpuriu rezistă pe alocuri, acolo unde se păstrează modul de viață bazat pe vânat și cules
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
J. (1956), Vorgeschichtliche Religion, Einsiedeln (trad. it., Torino 1960). Marshack, A. (1991), The roots of civilization, Mount Kisco (ed. I, 1972). Mellaart, J. (1967), Çatal Hüyük, a Neolithic town in Anatolia, Londra. Merrifield, R. (1987), The archaeology of ritual and magic, Londra. Nougier, L.R. (1963), La Préhistoire. Essai sur la Paléosociologie religieuse, Paris. Orme, B. (1981), Anthropology for archaeologists, Londra. Patte, E. (1960), Les hommes préhistoriques et la religion, Paris. Rappaport, R.A. (1971a), „Ritual, sanctity andcybernetics”, American Anthropologist, nr. 73, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
folosirea atentă și scrupuloasă a unei limbi menite unei utilizări superioare comunicării, ce are drept scop crearea unei realități valabile prin ea Însăși și capabile de o repetare validă pentru ea Însăși. Pe această cale, se poate ajunge la formule magice mai clare („o față a căzut Împotriva altei fețe - o față a privit o față. Atunci ieși un cuțit colorat, negru și verde, Împotriva acestuia - și a fost Înghițit ceea ce fusese rănit”, ș228ț), iar operațiunea de Înfășurare a cadavrului este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deține bunuri”. Aceste formulări luate din Plângerile lui Ipuwer 1 dau mărturie despre o revoluție socială care a răsturnat raportul tradițional Între clase. Dar ceea ce ne interesează aici este repercusiunea religioasă. Ipuwer spune mai departe: „Se Întâmplă chiar așa! Formulele magice sunt divulgate, incantațiile fac vâlvă, acum când sunt cunoscute de popor”. Și, mai explicit: „Iată! Celxe "Cel" care nu știa nimic despre divinitate aduce astăzi ofrande cu tămâia altuia”. Dacă prima frază amintește de extinderea (resimțită ca anormală) magiei, aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și se sprijină pe structura organizatorică a templului. La Kahun am semnalat prezența unor texte medicale și veterinare (printre care și o rețetă pentru vindecarea peștilor, probabil a celor sacri), iar printre fragmentele medicale se afla cel puțin o formulă magică. O culegere interesantă de formule pentru „mame și copil”1, numită astfel după conținutul ei, oferă o idee destul de clară despre felul În care acționează magul, personificând răul pe care trebuie să-l combată și identificându-se pe sine și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe fiul său Horusxe "Horus" (M. u. K. II 6 sqq). Bolile sunt considerate străine și sunt exorcizate cu un mit la care se face aluzie În Încheiere, mit pe care Îl cunoaștem bine și care este paradigmatic În textele magice. Adesea, aceste personificări unesc magia cu religia oficială, dar puterea sa autonomă este bine descrisă Într-o formulă din Textele Sarcofagelor În care mortul Încheie astfel: Prosternați-vă Înaintea mea, o tauri din Nutxe "Nut"! Veniți Încălțați cu sandale În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secret al lui Raxe "Ra" făcând din noroi amestecat cu saliva care se prelinge din gura zeului, de acum bătrân, un șarpe care Îl mușcă pe zeu; pentru a scăpa de rană, zeul va trebui să-i mărturisească numele său magic lui Isis, care promite să-l salveze 3. La fel se Întâmplă și În cazul poveștii, evident romanțate, despre doi țărani frați 4, În care motivul neprihănitului Iosif stă la originea unei serii de Întâmplări miraculoase. Cei doi frați care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
XXII, 5 sqq.; XXIV, 8 sqq.). 20. MAGIA ȘI PREVEDEREATC "20. MAGIA ȘI PREVEDEREA" În acest mediu care vede raporturile cu divinitatea sau, mai bine zis cu zeii atât de legate de faptele personale ale indivizilor, este firesc ca practicile magice, unul dintre cele mai vechi moduri În care s-a manifestat posibilitatea de a cere intervenții specifice și favoruri precise, să dobândească acum o nouă vigoare. Culegerile magice 3 ne arată modele diferite și formulări posibile. Există adevărate imnuri adresate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atât de legate de faptele personale ale indivizilor, este firesc ca practicile magice, unul dintre cele mai vechi moduri În care s-a manifestat posibilitatea de a cere intervenții specifice și favoruri precise, să dobândească acum o nouă vigoare. Culegerile magice 3 ne arată modele diferite și formulări posibile. Există adevărate imnuri adresate divinității (pe unele le regăsim ca atare În contexte rituale oficiale) care se recitau cu anumite corecturi; există povestiri mitice care prefigurează cazul special de care se ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
importanța dată cultului animalelor sacre (sacre prin ele Însele, ca specie, și nu ca indivizi În care se Întrupa o anumită divinitate), În folosirea din ce În mai frecventă a amuletelor și În răspândirea cultului micilor divinități salvatoare, cu dezvoltări magice evidente. 24. EGIPTENII ȘI GRECIITC "24. EGIPTENII ȘI GRECII" Dinastia saitică se Încheie odată cu invazia persană În Egipt, În ultimul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr.: dar ceea ce urmează este o perioadă Îndelungată În care dinastii sau suverani
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine malefice sunt mult mai numeroase decât cele bune. Un indiciu general În această direcție este expresia: „Șapte spirite rele” (sumeriană 7 udug-hul-a-meș; akkadiană 7 utukk¿ lemn¿ti). Izvorul principal din care cunoaștem aceste spirite rele ale Mesopotamiei sunt textele magice ezoterice (cf. subcapitolul 6.6), care ne dau cel puțin nouă nume. 1) Alaxe "Ala" - demon sumerian și akkadian. Este o ființă demoniacă masculină care scoate strigăte și urlete pentru a Înspăimânta lumea. Este fiul lui Anuxe "Anu"(m). 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Arborele ¾uluppu); acesta va fi reluat pe tab. XII a poemului akkadian despre Ghilgameș. 2) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Arbore și Trestie (giș și gi). 3) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Iarnă și Vară (é-me-eș și en-te-en). 4) Textul magic akkadian Viermele durerii de dinți. 5) Invocația exorcistă akkadiană Râul creator. 6) Lucrarea creatoare a lui Ea, În akkadiană, reprezentată de două texte. 7) Rugăciunea pentru reconstituirea unui templu, În akkadiană. 8) Prologul Marelui tratat de astrologie, reprezentat de o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subcategorii, dintre care cea mai cunoscută era ³șipu(m). După cum se observă din cadrul organizatoric sacerdotal, În cultura mesopotamiană nu aparțineau sistemului religios practic doar cei care Îndeplineau ceremoniile de la templu, ci și cei care se ocupau cu riturile divinatorii și magice. De asemenea, În Mesopotamia un rol important Îl mai aveau și alți preoți: ramku(m), cei care se ocupau cu spălarea statuilor divine și a obiectelor sacre (rituri care erau Îndeplinite, de obicei, În bșt rimkin, „casă pentru spălare”); ișppu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]