11,720 matches
-
MacArthur vor invada insula Leyte din Filipine. Forțe amfibii și sprijinul oferit de forța navală va fi asigurată Flota a 7-a comandată de viceamiralul Thomas C. Kinkaid. Flota a 7-a la acel moment cuprindea unități ale Marinei Americane, Marina Regală Australiană, inclusiv crucișătoare grele din clasa „County”: Shropshire și Australia, distrugătorul Arunta și câteva nave de luptă din Noua Zeelandă și/sau Olanda. Flota a 3-a comandat de amiralul William F. Halsey, cu Task Force 38 comandat de viceamiralul
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
în funcțiune planul "Shō-Gō" 2, lansând valuri succesive de atacuri împotriva portavioanelor Flotei a 3-a. În aceste lupte înverșunate japonezii au pierdut 600 avioane în trei zile, aproape toate forțele aeriene aflate în regiune. După invazia americană în Filipine Marina Japoneză a trecut la planul "Shō-Gō" 1. "Shō-Gō" 1 era un plan prin care navele viceamiralului Jisaburō Ozawa, cunoscute ca „Forța de Nord”, trebuiau să atragă forțele americane principale de acoperire departe de Leyte. Forța de Nord era construit în jurul
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
modulului de comandă Ken Mattingly nu avusese, iar medicii zborului l-au înlocuit cu rezerva sa, Jack Swigert. Mattingly nu a făcut rubeolă, și ulterior a zburat în misiunile Apollo 16, STS-4, și STS-51-C, pensionându-se de la NASA și de la Marina SUA cu gradul de contraamiral. În timpul situației de urgență, Mattingly și controlorul de zbor John Aaron au utilizat simulatorul modulului de comandă pentru a găsi un plan de revitalizare a lui "Odyssey" în condițiile date de lipsă de energie. De
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
refuzat politicos plata, arătând că ei transportaseră gratuit module lunare Grumman pe Lună de trei ori până atunci. Insigna echipajului Apollo 13 reprezenta trei cai zburători, simbolizând „carul” Apollo tras prin spațiu. Dat fiind istoricul lui Lovell ca militar în Marina SUA, logoul a inclus mottourile „"Ex luna, scientia"” („Din Lună, știință”), împrumutat de la mottoul Academiei Navale Americane, „"Ex scientia tridens"”, (din știință, putere maritimă). Numărul misiunii era trecut în cifre latine, as Apollo XIII. Este unul dintre cele două simboluri
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
vocea omului de rând din Chicago. Cu toate că uneori era sarcastic, nu i-a tratat pe cititori niciodată de sus, neuitând faptul că era unul dintre ei. Cariera de reporter a început-o la ziarul Bazei militare ale forțelor aeriene ale marinei Glenview, la Biroul de știri locale al orașului Chicago și la ziarul "Lincoln-Belmont Booster", după care a lucrat ca reporter de știri politice la "Chicago Daily News", iritându-i cu întrebări și reportaje penetrante și sceptice pe politicienii democrați care
Mike Royko () [Corola-website/Science/315546_a_316875]
-
cunoscută datorită interpretării personajului Alice Cullen în seria de filme Twilight. Ashley s-a născut în Jacksonville, Florida, și este fiica lui Michelle (care lucrează la o firmă de asigurări) și a lui Joe Greene, un fost soldat în U.S. Marine care acum își are propria afacere. Ashley a copilărit în Middleburg și Jacksonville, și a mers la University Christian School înainte de a se transfera la Wolfson High School, moment în care ea era în clasa a zecea. Mai târziu, Greene
Ashley Greene () [Corola-website/Science/315572_a_316901]
-
Acuarela și laviul au fost folosite cu măiestrie la portretul mamei sale ("Portretul mamei") și al bunicii ("Bunica"). În acuarelă/laviu a lucrat la subiecte mai complexe cum au fost "Tineri îmbrățișându-se, Pompier accidentat" (laviu), "Bătrân cu pipă" (laviu), "Marină" (laviu), etc. Pe lângă mulțimea de proiecte de artă decorativă unde talentul de grafician s-a manifestat cu predilecție, artistul a realizat ilustrații de carte, coperți, numeroase schițe de costum și proiecte de afiș, toate râmânând din păcate în fază de
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
al Prințului moștenitor Frederick al Danemarcei, fratele mai mare al reginei Alexandra și al Prințesei Louise a Suediei. Cuplul a avut un singur copil, Prințul Alexandru, care s-a născut la 2 iulie 1903. Prințul Carl a fost ofițer în marina daneză și el împreună cu familia au trăit în principal în Danemarca până în 1905. În iunie, parlamentul norvegian a dizolvat unuinea de 100 de ani cu Suedia și a votat pentru oferirea tronului Prințului Carl. Prințul a acceptat tronul Norvegiei luându
Maud de Wales () [Corola-website/Science/315625_a_316954]
-
24 noiembrie 1918, regiunea Syrmia, care făcea prima dată parte din , a părăsit statul, și de asemenea, s-a alăturat Regatului Iugoslavia. Pentru a evita predarea flotei militare către Puterile Antantei, împăratul austriac, a dat Consiliului Național al statului întreaga marină imperială austro-ungară și flota mercenară inclusiv toate porturile, arsenalele, și fortificațiile de pe țărm. Consiliul Național a trimis guvernelor din Franța, Regatul Unit, Italia, Statele Unite ale Americii și Rusia note diplomatice pentru a-i înștiința că statul nu era implicat în
Statul slovenilor, croaților și sârbilor () [Corola-website/Science/315685_a_317014]
-
și Rusia note diplomatice pentru a-i înștiința că statul nu era implicat în război cu niciunul dintre acestea, iar consiliul preluase controlul asupra întregii flote austro-ungare. Cu toate acestea, flota a fost la scurt timp atacată și desființată de marina italiană. Statul nu a obținut recunoaștere diplomatică înainte de a înceta să existe. Pe 1 decembrie 1918, Consiliul Național se alăturase statului cu Regatul Serbiei (care era deja unit cu Regatul Muntenegrului) pentru a forma Regatul sârbilor, croaților, și slovenilor.
Statul slovenilor, croaților și sârbilor () [Corola-website/Science/315685_a_317014]
-
a fost inaugurat ca primul președinte american conform Constituției Statelor Unite. Ministrul de război (Secretary of War) era liderul "Departamentului de război" (în original, ). La început ministrul de război era responsabil pentru toate problemele militare. În 1798, funcția de "ministrul al marinei" () a fost adăugată cabinetului cu scopul ca Secretary of War să se ocupe exclusiv de United States Army. În 1947, ambele departamente au fuzionat, iar funcția a devenit cea de "Ministru sl apărării" (în engleză, . Astfel, funcția de "Secretary of
Ministru de război al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/315749_a_317078]
-
funcția a devenit cea de "Ministru sl apărării" (în engleză, . Astfel, funcția de "Secretary of War" a fost înlocuită cu cea de "Ministru al armatei" (în original, ) și cu cea de "Ministru al forțelor aeriene" (în original, , care împreună cu "Ministrul marinei" (în original, ), formează trei poziții care nu fac parte din executiv, dar sunt subordonate "Ministrului apărării" (în original, .
Ministru de război al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/315749_a_317078]
-
de surpriză al operațiunilor întreprinse. Apariția scafandrilor deminori este aproximativ datată, după scufundarea cuirasatului austro-ungar „Viribus Unitis” la sfârșitul primului război mondial de către scafandri de luptă italieni. Cercetările efectuate între cele două războaie mondiale de locotenenții și Elio Toschi, din marina italiană, precum și perfecționarea acțiunilor de luptă ale scafandrilor militari, au condus la specializarea acestora pe misiuni cu minele marine și neutralizarea dispozitivele explozive improvizate. <br/br>Scafandri deminori participă la diverse operațiuni militare cum ar fi: Scafandrii de mare adâncime
Scufundare militară () [Corola-website/Science/315768_a_317097]
-
cu circuit semiînchis (SMT) pentru scafandrii deminori, produse de firma Dräger AG. Aparatul sovietic IDA 64 a fost unul din primele aparate recirculatoare de respirat sub apă cu circuit închis cu oxigen debitat la cerere în sistem circular folosit de Marina Militară Română. Principalele caracteristici ale aparatului sunt: Versiunea IDA 64 A a fost echipată cu o butelie de oxigen din aluminiu având o amprentă magnetică mult mai scăzută. În prezent aparatul este scos din dotarea Forțelor Navale Române fiind înlocuit
Scufundare militară () [Corola-website/Science/315768_a_317097]
-
de orantă. În partea stângă a aceluiași perete, deasupra imaginii Iadului, se află scena Pilda celor zece fecioare, a cărei semnificație escatologică stă în legătură cu Judecata de Apoi. Decorația spațiului pronaosului este întregită cu reprezentările de pe tavan: Mucenițele Varvara, Iuliana și Marina, Sfânta Sofia și Sfânta Marina. Tavanul este decorat și cu reprezentările Arhanghelului Mihail și al Proorocului Daniel.
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
FARACUPRINS (n. 21 mai 1935, localitatea Costișa, județul Neamț - d. 23 martie 2006, Constanța), a fost un cercetător subacvatic, căpitan-comandor în Marina Militară Română. În copilărie primul bazin i-a fost „bulboana”, unde se scălda zilnic, toată vara. Pârâurile, iazurile, lacurile, gârla, râurile, toate l-au dus în aval spre mare. La 10 ani a trecut Bistrița înot și pe deasupra și pe sub
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]
-
tumultoase ale Bistriței, Moldovei, Siretului l-au fascinat și atras ca un magnet. A frecventat cursurile la liceele „Petru Rareș” din Piatra Neamț și „Roman Vodă” din Roman. După data de 6 Iulie 1953 când a devenit student al Institutului de Marină din Constanța, zona de înot sub apă era cea de lângă lacul Siutghiol, numită de pescari „Șîlîcuri” pentru multele insule submarine. Lacul era traversat înot de la „Cișmea” până la vechea „Casă vapor”, fost centru de pregătire marinărească din Mamaia și apoi în
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]
-
Lahovary”, apoi pe „Mihail Kogăliniceanu”. Ajunsese cunoscut la bordul navelor „Mărășești”, „Mărăști”, monitorul Lahovary prin pasiunea lui de a bântui apele, în străfundul lor, îndeosebi în răgazul orelor libere. În scurtul timp cât și-a desfășurat activitatea ca ofițer de marină la uscat a simțit dorul de „înălțimi ale adâncurilor”, de peisajul mirific și înălțător ce se dezvăluie privirii când pătrunzi în „lumea tăcerii”. Marina Militară al cărei ofițer a fost, i-a înlesnit migăloasa dar plăcuta corvoadă în slujba istoriei
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]
-
îndeosebi în răgazul orelor libere. În scurtul timp cât și-a desfășurat activitatea ca ofițer de marină la uscat a simțit dorul de „înălțimi ale adâncurilor”, de peisajul mirific și înălțător ce se dezvăluie privirii când pătrunzi în „lumea tăcerii”. Marina Militară al cărei ofițer a fost, i-a înlesnit migăloasa dar plăcuta corvoadă în slujba istoriei și arheologiei subacvatice. După ce absolvă cursul și examenul de comandant de navă în 1965 și altul de hidrometeorologie în 1971, se dedică total cercetărilor
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]
-
adus o importantă contribuție la explorarea interdisciplinară a platformei continentale a Mării Negre, de numele său fiind legate importante descoperiri. A inițiat la noi scufundarea autonomă cu aparat autonom de respirat sub apă, a pus bazele primei unități de scafandri din Marina Militară în anul 1967 și a unui sector de cercetare a acestui domeniu în 1969. A întocmit prima hartă a reliefului submarin și a resurselor platoului continental al Mării Negre. Între anii 1977-1979 a fost ofițer secund pe nava de cercetări
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]
-
Mării Negre. Între anii 1977-1979 a fost ofițer secund pe nava de cercetări și intervenție cu scafandri de mare adâncime „Emil Racoviță”, iar după 1980 a lucrat ca specialist scafandru la bordul navelor românești de pescuit oceanic din Oceanul Atlantic. La Muzeul Marinei are merite incontestabile privind amenajarea unui sector de cercetări subacvatice. Aici, a reconstituit, cu certe dovezi de istorie antică, țărmul nevăzut al Mării Negre. Tomis, Callatis, Histria, sunt câteva din vestigiile mediului submarin. Credința lui Nicolae Iorga că trecutul este parte
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]
-
au relevat căile navigabile de acces în Dobrogea antică, l-au ajutat să refacă drumul apeductelor de la Callatis, după cum, determinările topografice s-au constituit în considerații asupra scufundării navelor otomane în 1877, pe brațul Măcin. Ca lector al „Institutului de Marină Mircea cel Bătrân” din Constanța a instruit și pregătit numerose generații de scafandri, a inițiat în acest domeniu un mare număr de copii. Bogata sa activitate pedagogică și științifică s-a materializat într-un număr mare de studii și articole
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]
-
Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și al primei lui soții Maria de Hesse. Destinat unei cariere navale, Alexei a început pregătirea militară la vârsta de 7 ani. Până la vârsta de 20 de ani a fost făcut locotenet al Marinei Imperiale Ruse și a vizitat toate porturile militare ale Rusiei. În 1871 a fost trimis ca ambasador în Statele Unite ale Americii și în Japonia. În 1883 a fost numit amiral. A a avut o contribuție semnificativă la echiparea marinei ruse
Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315863_a_317192]
-
al Marinei Imperiale Ruse și a vizitat toate porturile militare ale Rusiei. În 1871 a fost trimis ca ambasador în Statele Unite ale Americii și în Japonia. În 1883 a fost numit amiral. A a avut o contribuție semnificativă la echiparea marinei ruse cu nave noi și la modernizarea porturilor. În 1905, după înfrângerea din bătălia de la Tsushima a fost îndepărtat de la comandă. A murit la Paris în 1908. Marele Duce Alexei Alexandrovici s-a născut la Sankt Petersburg la 14 ianuarie
Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315863_a_317192]
-
iernile erau dedicate studiilor teoretice, în timpul verilor el se antrena pe nave rusești din flota baltică care staționau la Sankt Petersburg. La 18 septembrie 1866 Marele Duce Alexei a fost ridicat la rang de locotenent. Și-a continuat cariera în marină servind ca ofițer la bordul fregatei "Alexander Nevski" și a făcut pe o croazieră pe Marea Mediterană până la Pireu. În Grecia a participat la nunta verișoarei sale, Olga Konstantinovna, cu regele George I al Greciei. În ianuarie 1870 Alexei Alexandrovici a
Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315863_a_317192]