11,805 matches
-
pentru care s-au format. Permiteți-mi deci, ca 1a acest moment aniversar al vieții mele, laudele pe care mi le aduceți să le Închin gloriei lor, ca o pioasă recunoștință pentru tot ceea ce ne-au dăruit. Să nu vă mirați deci dacă voi adresa un Magna cum laude Părinților Medicinii Veterinare: Marelui HIPPOCRATE din COS, care a descris unele boli ale bovinelor și ale ovinelor; lui ARISTOTEL, părintele istoriei naturale, care s-a ocupat cu predominanță de anatomia comparată; lui
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ușoară: Ai aflat până acum, totuși, ce este poezia? Și dacă tot ai aflat, spune-ne și nouă o definiție... Chiar că e o întrebare ușoară. În sensul că e încuietoare e atât de complicată încât nimeni nu va fi mirat dacă, îndrăznind să-ți dai cu părerea, ai începe să bați câmpii sau ai ridica din umeri a neputință. Eu, unul, nebănuind că o să mă întrebi și asta, am fost neprecaut în dialogul nostru și am formulat deja unele definiții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un trend al timpului care face ca o generație să scrie oarecum asemănător, până în momentul în care survin poeții adevărați ... Îți spun un secret: am făcut armata, în prima parte, la Caracal, la infanterie. Da, chiar la Caracal, ce te miri...? Acolo am aflat că oltenii vor să fie șefi cu orice preț, ardelenii tot caută nordul, ca să stabilească unde e Clujul, pe când moldovenii se dau bine pe lângă bucătărie...! Într-o cronică sportivă, făcând referire la nu știu ce meci de fotbal și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am simțit ca scriitor, precizez provincial în raport cu colegii "capitaliști", dar așa ca om, ca ins, m-am simțit uneori timorat de dezinvoltura, tupeul, mobilitatea, aciditatea, "savoir faire"-ul unora de pe-acolo, ba chiar admir dinamismul lor, mă uit oarecum mirat la agitația lor, îmi place să-i întâlnesc în rarele mele prezențe în orașul de pe Dâmbovița. Dar, de regulă, mă întâlnesc cu amici venetici în București. Eu însumi sunt venetic în Oradea. În fond, dacă veni să mă gândesc acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se mai dezlipesc de fusta mamei, am intrat și eu în lumea mare luând contact cu vecinii de aceeași vârstă cu mine și care nu vorbeau nici ei limba română mai bine decât eu germana și maghiara împreună. M-am mirat la fel de puțin ca și ei că sunetele pe care le scoteam sună altfel. Până la urmă au mai învățat ei de la mine, eu de la ei, și așa s-a făcut că cei care până atunci mă înțelegeau au început să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Maramureșului îi datorez totul. Dar trebuie să ne înțelegem, odată pentru totdeauna, asupra acestui Maramureș...! Maramureșul de astăzi are câteva țări care nu au nimic în comun cu Maramureșul Maramureș. Sunt "țări" atât de individualizate social și cultural încât mă mir că nimeni nu a sesizat încă acest fapt. Maramureșul de astăzi își așterne "plapuma" peste câteva "țări" de o individualitate nemaipomenită și care a dat literaturii române nume de excepție. Așa are Maramureșul sub "cupolă" (din 1968, odată cu noua împărțire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
transmiterea legilor în Dacia se făcea prin versificarea și cântarea lor, la fel "... soliile erau însoțite uneori de acompaniamente de kithare și lire iar întâmpinarea dușmanilor la porțile cetăților se făcea de preoți cu rugăciuni cântate". De asta nu ne miră faptul că, după Hasdeu, Orfeus, Muzeus și Thamyris, miticii fondatori ai poeziei și muzicii grecești, ar fi fost toți din marea gintă tracică de unde erau și dacii. Toate astea le găsim fie în "Getica" lui Pârvan, fie în George Breazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
loc suficient dar nu depinde de ei. În curte se află capela care adăpostește peștera magilor. Acolo s-au ascuns magii de frica lui Irod. Intrând În capelă cobori mai multe trepte și multe ai de văzut. Mult m-am mirat cum au putut să se adăpostească sub piatră dar grija Milostivului Dumnezeu i-a Îndrumat să-i scape de răutatea lui Irod. Ne Închinăm la icoane și aprindem câte o lumânare. Plecăm fericiți de tot ce am văzut. Biserica Sfântului
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vezi. Dar timpul nu ne lasă lângă Domnul, are el meșteșugul lui viclean. Este un grec ce Îți dă voie să intri dar nu te lasă mult, cam 5 minute și te scoate imediat cu forța... Deși când intri rămâi mirat de tot ce vezi. Apoi te grăbești să te rogi măcar un pic, dar abia te descătușezi la rugăciune și te pomenești că te poftește afară din Sfântul Mormânt. Dar numai să vă vedeți acolo, că Domnul are El grijă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și cașcaval. Doamne, ce minune! Peștera este În coasta unui munte În pustiul Hozeva. Cu multă anevoie se urcă la peșteră. Acum sunt vreo trei călugări. Sunt râvnitori la rugăciune și milostenie. Sunt foarte ospitalieri deși sunt foarte săraci. Te miri cum trăiesc. Cu cuvântul lui Dumnezeu cred. Asta-i ține cu suflare, că-s piele și os. Dar sunt sfinți după comportamentul și smerenia lor. Mare bucurie au când vine vreun pelerin la ei și le mulțumește pentru vizită. Se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să ne mai odihnim. Privim Cerul și cugetăm la cele ce nu se văd. Că toată ziua alergăm În toate direcțiile, parcă ne mână cineva să nu mai avem timp să privim În sus la Tatăl. Poate și El se miră de ce alergăm după multe În zadar. Doar El se Îngrijește de noi. Noi să ne ostenim doar cu poruncile Lui. Dar uităm uneori și de noi. În acel zid sunt mii și zeci de mii de bilețele sau acatiste, aș
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
A.M.: - Că, din tinerețe până în jur de 45 de ani, am lucat împreună... nu se putea să ne lăsăm acuma. Mulți, chiar dintre noi, au mai dispărut. S. P.: - Dumnezeu să-i odihnească. Mulți ? A.M.: - Mulți, chiar mulți, chiar ne mirăm când auzim „uite, c-o murit cutare”. Câteodată, ne mai învoim de-aici și mai ne ducem să-i petrecem [șoptit], da’ câteodată... Și rămânem cu regret. S. P.: - Am înțeles... Vreau să îmi mai spuneți câte ceva, să-mi povestiți
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
an - 1711 - stolurile de lăcuste s-au abătut pe malurile Prutului, distrugând recolta. Despre efectele dezastruoase ale lăcustelor, Moreau de Brasey scrie: „Am văzut [...] lăcuste zburând prin văzduh. Aerul era întunecat, atât de multe erau adunate împreună și nu mă mir că secătuiesc tot ținutul prin care trec, deoarece am văzut în Moldova o baltă uscată în care fuseseră trestii foarte tari pe care le roseseră până la două degete de la pămât”. În cursul zilei de 10 iulie, turcii s-au apropiat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
rezista atacului turcesc. De fapt toată vina cade asupra aceluia care n-avuse măcar ideea netedă a războiului pe care-l începuse, văzând într-însul doar un drum triumfal printre pravoslavnici care l-ar fi primit cu stâlpări. E de mirat numai cum, pe lângă generalii ruși, care-l înconjurau, experiența unor comandanți germani, ca Janus și Rönne, n-a știut mai mult decât atâta. Moldovenii nu puteau fi astfel, măcar niște buni călăuzi”. Istoricul a semnalat faptul că țarul a pierdut
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
37 magnați ai industriei, 194 foști militari, 13 condamnați penali... Erau foști deținători ai 300.000 hectare de teren, 5600 case și apartamente, 70 întreprinderi industriale, 12 restaurante și cabarete, 5 mine, 3 bănci... Cu așa o "armată" nu mă mir că în 72 de ore nu numai că n-au reușit să-l răstoarne pe Fidel, dar au și fost făcuți prizonieri! Au fost judecați, condamnați și ulterior, în decembrie 1962, eliberați și returnați în SUA, guvernul american fiind obligat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cîteva reguli, cum ar fi să nu te injectezi decît la două zile. În realitate el nu respectă regulile astea, dar fiecare doză pe lîngă este considerată o excepție. Am vorbit cu mulți dependenți și toți spun că au fost mirați cînd au descoperit prima oară că au ajuns cu adevărat dependenți. Mulți dintre ei au pus simptomele pe seama altor cauze. CÎnd se instalează dependența, orice alte preocupări Își pierd importanța pentru consumator. Viața se focalizează pe marfă, o doză și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
știam din barul Angle. Bert era cunoscut ca mardeiaș . Era un tînăr bine făcut, cu fața rotundă, cu un aer aparent molatic, care se specializase În extorcări și recuperări. Nu-l știam să folosească altceva decît iarbă și m-am mirat cînd m-a Întrebat dacă am marfă. I-am zis că da, vînd marfă, și a cumpărat zece capsule. Am aflat că picase de vreo șase luni. Prin Bert am cunoscut un alt client, Louis, un tip foarte arătos, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu-i dădusem foc. Dar nici dânsul nu fu mai favorizat; deși președinte al Crucii Roșii și cu semnul oficial pe ușă, mașina îi fu luată și el lăsat pe jos. Mie îmi zise: „Ils seront très durs“, parcă se mira. Și lui i-au spus că suntem învinșii și dânșii învingătorii, că îi costasem mult sânge. „Spre cinstea noastră!“ ar fi trebuit să le răspundă. Era deja foarte dezamăgit, crezuse că de la început va juca un rol de fruntaș. Istoria
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
uită împrejur și îmi zise: „Ce bine ne-a fost aici!“ „Cum poți spune așa ceva? Acum sunteți în spital german.“ „Dar crezi d-ta că o singură infirmieră de ale noastre ne spune o vorbă bună?“ Lucru care m-a mirat mult, precum și vizita lui, al cărei scop adevărat nu l-am descurcat. Șaizeci de răniți români au înlocuit pe germanii plecați. Îngrijirile erau din ce în ce mai grele. Surorile cele mai bune ne-au fost luate și trimise la Alexandria, unde aveam 1
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
casele noastre). O avem! Nu acolo unde cred acești proști, dar unde n-o bănuiește nimeni. Când vor ști cei de acolo, ei vor comunica amicilor din Occident și veți vedea ce scandal!“ N-a răspuns nimic, s-a uitat mirat la mine și am plecat încântată de invențiunea mea așa de spontanee. Am aflat mai târziu că prin dânsul mama a fost scăpată și că tot dânsul a eliberat mai târziu pe Costache. Ne așteptam ceasul închiderii, dar în fiecare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca să putem face în casă pâine pentru dânsa. Costache mânca tot din ceea, căci, din cauza ergotinei conținute în cea dată de germani populației române, începuse să i se cangreneze degetele picioarelor. N-am aflat aceasta decât după vindecare, deși mă mirasem mult ca el, atât de generos și mo dest, să-mi ceară pâinea ceea excepțională, pe când Pia și cu mine mâncam din cea proastă. Ni se anunță că în curând nu vom mai avea apă decât cinci ore pe zi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sosiră să mă pregătească pentru plecarea din București, care era inevitabilă, ziceau ele. Din informațiunile ce aveau, trebuia să fim luate după ordin de la Berlin, unde erau furioși ca familia Brătianu să circule în libertate și să poată spiona. Se mirară de liniștea mea. Didina îmi făcu cruce pe piept, mă blagoslovi și mă asigură de simțimintele ei, mărturisind că până acum ura de Brătieni o îndepărtase de mine. Îi povestii mamei această vizită ca să o mai înveselesc. Dânsa era într-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Prin dulapuri, multe cutii goale de bomboane, pesmeți și parfumuri. La cele mai multe maici, pe lângă odăile locuite de ele, una sau două erau de musafiri. Necunoscătoare cum eram de această viață galantă, credeam că venea lumea să petreacă vara și mă miram din cauza țânțarilor și lipsei de confort, dar aflai în urmă că aceste vilegiaturi nu țineau decât două sau cel mult trei zile, și atunci am înțeles. După prânz, însoțită de maica Evlampia, nepoata maicei starițe și casierița mănăstirii, am făcut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
maica stariță mă rugase să dau lecții de franceză nepoatei ei, gentilei maice Evlampia, care îmi era atât de simpatică. Ființă fină, care nu făcuse studii regulate, dar avea o memorie deosebită și o dorință mare de a învăța. Mă miram de progresele ce făcea. Venea regulat de la 3 la 4, dimineața fiind ocupată cu casa și administrația mănăstirii. La 5 mă duceam la stariție, unde maica îmi citea din psaltire și viața sfântului din acea zi. Această oră o încânta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
astfel de scandal, mai ales că nu aveau bon de rechiziție, încât l-au lăsat, arătându-se pungași vulgari. D. Tzigara spusese lui Costache că, ducându-se la Curtea de Argeș cu Mackensen, acesta i-ar fi zis că Bussche s-a mirat mult că nu e arestat Petrescu cel dintâi, ca răspuns insinuărilor lui Tzigara că era primarul orașului. Nici vorbă să fi scris Marghi loman lui Bussche pentru internarea noastră. Arestarea și sosirea Liei în sfânta zi de Vinerea Mare a indignat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]