11,487 matches
-
ales cînd tot Perpessicius vede, în fiecare dintre acestea, "un val din aria de valuri a lui Călin"195. Dacă, dintre cititori, s-ar sui careva, într-o seara de vara, pe Stînca stearpă deci în capătul de sud-vest al moșiei Ipoteștiului și ar privi la răsărit, către Botoșani, ca să vadă cum răsare luna, ar trăi, la fața locului, versurile cu care poetul începe poemul Călin: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic Rumenind străvechii codri și castelul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de galbeni, procentele pe ultimii doi ani, întrucît pînă la 26 octombrie 1876 el plătise procentele, deși neregulat, iar de la acea dată nu plătise deloc. Pentru capitalul arătat și procentele datorate, Tribunalul a hotărît să se ia inscripție ipotecară asupra moșiei Ipotești 204. Gh. Eminovici a făcut apel la Iași, motivînd că obligațiile contractate de el au fost denaturate; că el nu datorează mici o sumă de bani, iar luarea inscripției ipotecare mu rezultă din convenție și nici din lege204. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
200 de galbeni, împrumutați pe doi ani, de la Gh. Urzică, Eminovici n-a mai putut face recurs, la Casație, iar avocatul lui Drogli a obținut învestirea sentinței cu formulă executorie. Astfel, fără nici un menajament de familie, la 10 februarie 1878, moșia Ipoteștiul lui Eminovici a fost vîndută silit. Toată averea lui Eminovici de la Ipotești pămîntul, în suprafață aproximativ 288 fălci moldovenești (= circa 412 hectare), pădurea și toate acaretele, în starea în care se aflau, "fără nici o rezervă pentru vînzător", s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și dările către stat, județ și comună. În pădure, unde era un parchet în tăiere, Eminovici nu va mai avea nici un amestec. I se vor da numai 16 stînjeni de lemne din tăietură, osebit pari, nuiele și haragi, pentru trebuințele moșiei 206. La 2 mai 1878, Gh. Eminovici a primit de la Marinovici rata a doua din prețul de vînzare, adică 2.000 de galbeni austrieci, eliberînd o chitanță 207. Cu altă chitanță, datată tocmai la 9 noiembrie 1879, Gh. Eminovici adeverește
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o precizare: După cele scrise în actul de vînzare, Gh. Eminovici trebuia să părăsească Ipoteștiul, în mod definitiv, la data de 23 aprilie 1879. Însă, după o înțelegere avută cu Marinovici, el a rămas pe loc, ca tovarăș în exploatarea moșiei pe lîngă noul proprietar. Eminovici plătea, pe an, 10.000 lei, apoi, din toate veniturile moșiei, se scădeau cheltuielile și se împărțea venitul net, în părți egale, între Marinovici și Eminovici. Ca drept mulțămită pentru această binefacere, Eminovici, l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mod definitiv, la data de 23 aprilie 1879. Însă, după o înțelegere avută cu Marinovici, el a rămas pe loc, ca tovarăș în exploatarea moșiei pe lîngă noul proprietar. Eminovici plătea, pe an, 10.000 lei, apoi, din toate veniturile moșiei, se scădeau cheltuielile și se împărțea venitul net, în părți egale, între Marinovici și Eminovici. Ca drept mulțămită pentru această binefacere, Eminovici, l-a păsuit pe Marinovici la plata ratei a treia, aprobîndu-i o amînare de un an. La 2
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminovici, l-a păsuit pe Marinovici la plata ratei a treia, aprobîndu-i o amînare de un an. La 2 mai 1880, Eminovici a semnat o chitanță pentru 2000 galbeni ultimii bani pe care îi mai avea de primit din vînzarea moșiei. În această chitanță, semnată de Eminovici în fața președintelui Tribunalului, se dau alte lămuriri interesante: "Acești bani fiind dota fiicei mele Aglaia, căsătorită cu Dl. Ioan Drogli, inspector școlaru în Suceava și fiind intabulați în moșia Ipoteștiul, comuna Cucorănii, proprietatea D.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
avea de primit din vînzarea moșiei. În această chitanță, semnată de Eminovici în fața președintelui Tribunalului, se dau alte lămuriri interesante: "Acești bani fiind dota fiicei mele Aglaia, căsătorită cu Dl. Ioan Drogli, inspector școlaru în Suceava și fiind intabulați în moșia Ipoteștiul, comuna Cucorănii, proprietatea D.lui Hristea Marinovici, se vor radia din registrele hipo tecare. Drept care am rugat pe onor Tribunalul de Botoșani a radia capitalul restant de 2000 galbeni zimți austrieci"209. În același moment, aflîndu-se de față și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acces pe o scară de lemn și printr-un coridor. Nicolae, rămas cu grija peste toată gospodăria de la Ipotești, i-a scris bătrînului, aflat la București (19 iunie 1881), că l-a înlocuit într-o expertiză ordonată de tribunal, pe moșia Cucorăni, pentru evaluarea stricăciunilor cauzate la iaz, mori și acarete. Am avut și încă aveam ploaie, care n-ar trebui de feliu continuă Nicolae grîul, în mare parte, e cam culcat. Orzul puțin îndreptat și cam cu tăciuni. Pe Cucorăni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
adevăr aceasta era ultima, după trecerea de douăzeci de ani de la moartea ei. Sunt destule semne că, în vremea aceea, membrii familiei Eminovici se zbăteau ca să repare greșeala făcută de Drogli, cu vînzarea silită a Ipoteștiului. Ei voiau să răscumpere moșia, după inițiativa pornită de la poet. O însemnare laconică a poetului, în legătură cu "Caballa Ipoteștiului", sună cu aproximație: "Să mă însor, ca să pot rescumpăra Ipoteștiul sau să împrumut bani de ia Hristea. Avans să dea bătrînul, oricît ne-ar cere. Restul să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
al Ipoteștiului. Alți biografi, în loc de Hristea, au citit Știrbei, dar în situația de la Ipotești era implicat Hristea, nu Știrbei. Oricum, fondul logic al acestor însemnări nu este clar. Cum putea cere bani cu împrumut tocmai de la Hristea, care era proprietarul moșiei, pentru ca, tot de la el, să răscumpere moșia? Apoi, împrumutul de la Creditul Funciar trebuia garantat cu actele moșiei, care acte se aflau la proprietar, nu la cel ce vrea să răscumpere moșia, pe bază de împrumut. Totuși, Slavici scrie că "Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
citit Știrbei, dar în situația de la Ipotești era implicat Hristea, nu Știrbei. Oricum, fondul logic al acestor însemnări nu este clar. Cum putea cere bani cu împrumut tocmai de la Hristea, care era proprietarul moșiei, pentru ca, tot de la el, să răscumpere moșia? Apoi, împrumutul de la Creditul Funciar trebuia garantat cu actele moșiei, care acte se aflau la proprietar, nu la cel ce vrea să răscumpere moșia, pe bază de împrumut. Totuși, Slavici scrie că "Eminescu a început să caute bani de cheltuială
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu Știrbei. Oricum, fondul logic al acestor însemnări nu este clar. Cum putea cere bani cu împrumut tocmai de la Hristea, care era proprietarul moșiei, pentru ca, tot de la el, să răscumpere moșia? Apoi, împrumutul de la Creditul Funciar trebuia garantat cu actele moșiei, care acte se aflau la proprietar, nu la cel ce vrea să răscumpere moșia, pe bază de împrumut. Totuși, Slavici scrie că "Eminescu a început să caute bani de cheltuială și s-a împrumutat fără știrea mea, ceea ce mai înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
bani cu împrumut tocmai de la Hristea, care era proprietarul moșiei, pentru ca, tot de la el, să răscumpere moșia? Apoi, împrumutul de la Creditul Funciar trebuia garantat cu actele moșiei, care acte se aflau la proprietar, nu la cel ce vrea să răscumpere moșia, pe bază de împrumut. Totuși, Slavici scrie că "Eminescu a început să caute bani de cheltuială și s-a împrumutat fără știrea mea, ceea ce mai înainte nu era în stare să facă. Mai de la unul, mai de la altul, a adunat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
opt zile, iar poetul a revenit la București de-abia pe la 17 iunie 244, este ca și sigur că în acest interval de timp poetul va fi fost și la Ipotești, ca să ducă acasă banii împrumutați de el pentru răscumpărarea moșiei. De unde să știe Eminescu că aceasta va fi ultima lui vizită la Ipotești? La plecarea spre București a rămas vorba ca poetul să mai împrumute bani, de unde va putea. Dar numai vreo cinci zile au trecut de cînd poetul plecase
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care îi avea, le-a lăsat la toți sănătate și s-a culcat pentru somnul de veci, în seara de 8 ianuarie 1884, "ora unsprizăci din noapte, în casa sa, din cătuna Ipotești", unde, în ultimii ani fusese "arendaș de moșie". A doua zi (9 ianuarie), la ora zece dimineață, Gh. Atănăsoaie, ajutor de primar și ofițer al Stării Civile, în comuna Cucorăni, a fost de față, la Ipotești, și a verificat decesul, pentru eliberarea actului de înmormîntare 257. Despre cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un lung repaos. De aceea, la 26 februarie, fiind însoțit de Chibici Rîvneanu, a plecat spre Italia 260. În aceste împrejurări, poetul n-a putut afla de sinuciderea fratelui său, Nicolae, "holtei", în etate de 42 de ani, "arendaș de moșie" și care a murit "alaltăiri (7 martie 1884) pe la ora șepte și jumătate a.m., în casa sa din comuna Cucorăni, cotuna Ipotești, prin împușcarea de sine însuși"261. Constatarea morții a fost făcută de Ion Alecsandrescu, primarul comunei, și de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ipotecați la Marinovici, care va răspunde, față de Drogli, cu această sumă și cu procentele cuvenite 267. Cu această cumpărătură, Hristea Marinovici a devenit proprietar pe părțile numite pînă atunci Ipotești Eminovici și Ipotești Moritz, adică pe trei sferturi din toată moșia Ipotești. Christea Marinovici, sau Hristea Bacalu, cum îi ziceau botoșănenii, simțindu-se grav bolnav, la 8 oct. 1886, s-a dus la Iași și i-a dat procură generală unui nepot al său, pe nume Gheorghe Buzescu, avocat în Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
întreaga avere mobilă și imobilă 268. În baza procurii generale, la 3 noiembrie 1886 avocatul Gh. Buzescu a făcut contract de arendă cu Grigore Chiriță, care se domiciliase în Ipotești încă de la sinuciderea lui Nicolai Eminovici. În contract sunt trecute "moșiile Ipotești" Eminovici și Ipotești Eliza Moritz, cu întindere totală de 450 de fălci, pe termen de 10 ani (23 aprilie 1887-23 aprilie 1897) și cu prețul de 12.000 lei noi pe an269-270. În noaptea de 6 martie 1887, "la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Nicolai Gh. Nanu, domiciliat în Iași, Desp. I, strada Lozonschi nr. 11. Avocatul s-a oferit cu serviciile sale, pentru a-i scoate clientei suma de 2.000 galbeni, averea dotală, împrumutată Elizei Maritz de Gh. Eminovici, cu ipoteca în moșia Ipotești, după actul înscris la Tribunalul Botoșani, sub nr. 37/1880. La rîndul său, Aglaia Drogli s-a obligat a plăti acestui avocat onorariile mai jos stipulate și în condițiile aici prevăzute. Cerem cititorului atenția mărită la acest exemplu de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nouă apartamente și dependințe, apoi patru terenuri virane, pe care arseseră casele, la 3 iunie 1887, dar mai rămăseseră patru pivnițe mari, de cărămidă. La toate le-a arătat suprafața, vecinii și valoarea estimativă. Apoi a fost trecută pe listă moșia Ipotești Eminovici și, în sfîrșit, moșia Ipotești Moritz. Fiindcă valoarea esti mativă a acestor bunuri se urcase, pe puțin, la suma de 225.000 franci, la 14 august 1889, Tribunalul a fixat taxa de înregistrare la suma de 7.665
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
terenuri virane, pe care arseseră casele, la 3 iunie 1887, dar mai rămăseseră patru pivnițe mari, de cărămidă. La toate le-a arătat suprafața, vecinii și valoarea estimativă. Apoi a fost trecută pe listă moșia Ipotești Eminovici și, în sfîrșit, moșia Ipotești Moritz. Fiindcă valoarea esti mativă a acestor bunuri se urcase, pe puțin, la suma de 225.000 franci, la 14 august 1889, Tribunalul a fixat taxa de înregistrare la suma de 7.665 lei. În aceeași zi, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
La 2 decembrie 1889, avocatul Athanasie At. Gheorghiu a trimis somații, prin agentul judecătoresc, la toți moștenitorii defunctului Christea Marinovici: Dacă în termen de 30 de zile nu vor plăti datoria față de Aglaia Drogli, el va urmări și vinde silit moșia Ipotești, care a fost ipotecată de Luiza Moritz. Întrucît nici unul dintre moștenitori n-a vrut să plătească datoria, avocatul a cerut, iar Tribunalul Botoșani, prin jurnalul nr. 633 din 16 febr. 1890, a ordonat vînzarea imobilului ipotecat, fixînd, pentru mezat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cerut, iar Tribunalul Botoșani, prin jurnalul nr. 633 din 16 febr. 1890, a ordonat vînzarea imobilului ipotecat, fixînd, pentru mezat, data de 25 mai 1890, ora 12. Tribunalul Botoșani a emis asupra doctorului Al. Ștefanovici ordonanța de adjudecare definitivă, pentru moșia Ipotești Moritz, pe data de 13 iunie, 1890316. După această vînzare silită, Aglaia Drogli și-a încasat banii de zestre și procentele de 10%, rămase în restanță de la 23 aprilie 1888. Încă de la 18 febr. 1890, ea se căsătorise de-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
180, 194, 195, 196, 197, 201, 209, 214, 215, 216, 232, 238, 240, 243, 249, 250, 251, 253, 254, 255, 256, 258, 259, 261, 262, 263, 264, 265, 266, 269, 270, 271, 274, 275, 276 Brega, Neculai, pădurar, 37 Brehuiești, moșie, 62, 63, 65, 78, 88 București, 10, 22, 35, 40, 41, 77, 80, 81, 82, 83, 90, 113, 114, 115, 130, 134, 146, 148, 153, 172, 174, 220, 222, 225, 226, 229, 231, 232, 233, 236, 241, 253, 256, 257
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]