KorAP: Find »[drukola/base=negru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...418 419 420 ...2423 >

60,569 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

acordă În acea clipă sacră grația de a comanda În numele lui. E timpul să le spun mamelor petrecute de mult, alunecînd prin pînze freatice, mîngîind maluri și rădăcini, ivindu-se În Întuneric la geam fără chip, punînd Întrebări - Ana cea neagră și plină de tîlcuri și Eufrosina Cornelia cu vocea ei ca un clopot scufundat și Lucreția atît de tînără și fără de trup „El se va naște, ocrotiți-l!“ „El se va naște!“ le spun bărbaților duși, lui Iosif cel bătrîn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
o scoți la lumina zilei. Studenta de la germană a rîs ca de o farsă izbutită, cîtă metempsihoză și cîtă memorie atavică atribuise ea acelui coșmar care a chinuit-o toată adolescența - dar nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
o casă mare, impozantă, ivindu-se din umbra arborilor deși și Înalți, cu transperante albe, bordate cu ciucuri, la ferestre. Pe un gard Înalt de fier forjat, a cărui poartă părea să nu se deschidă niciodată, se afla o placă neagră cu inscripția Nunțiu Papal. Întreaga Înfățișare a clădirii și mai ales firma aceea neobișnuită dădea străzii un aer misterios. Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund. Viață măruntă cu tresăriri lente, speriate, ca respirația nocturnă a unui ghettou. Acest copil numit Idel cu hăinuțele lui negre, lustruite, cu fața roșcovană, pistruiată, cu mersul clătinat ținîndu-se de pereți - o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci - circumvoluțiile lui În care Încep să se șteargă textele aramice și Tora și Biblia și Vedele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla cîntă, guguștiucul cîntă. O singură dată În viață ai șansa să vezi Cometa. Într-o clipă de neatenție - ochii negri ai iubitei, mierea limbii ei catifelate - s-a și mutat pe cerul celeilalte emisfere. De-acum Înainte, pe tropicul subecuatorial al Capricornului, acolo unde mă născusem spre a-l lepăda În lumină, Îmi văd nisipurile, cochiliile goale ale subțiorilor, apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
În fața morților familiei noi morții planificați și le-am strigat să n-aibă grijă vom fi lîngă ei cuminți cuminții cuminților morți morții morților dar morții familiei nu ne acordau nici un credit deloc nu voiau să ne creadă nici cît negru sub unghie nici cît albastru sub unghie nici cît propria lor națiune de morți sub unghie“ Și spectatorii dormeau zgribuliți În cojoace și rîdeau În somn și rîdeau și, cînd s-au trezit, nu și-au mai putut aminti ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
femeia se ridică, ia cheia, o vîră În poșetă și dispare pe aceeași ușă glisantă. Titi aude jetul sonor al dușului Împroșcînd pereții vanei, vede un trup alb care-și dezvăluie prin pielea subțire cu indecență scheletul și un trup negru arătîndu-și cu aceeași impudoare burta Împăroșată, grohăitore, pînă Îi Înghite spuma, o spumă totală, opacă, asemenea unei nopți de iarnă... și deodată În golul oglinzii părul roșu al Wandei. Trezit brusc, Titi se ridică să o Întîmpine. — Nu pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
oraș, mai tainică și mai ezoterică decît o paradigmă. Doar fuioare de praf se Înalță de o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
fel de moarte, Întocmai ca În frîntura aceea de conversație dintre doi adolescenți, auzită pe stradă: „Bine, dar viespia nu știe că moare cînd Înțeapă?“ „Ba da, dar se apără.“ Mătur resturile acelea minuscule, se formează o grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un punct ce se desprinde aproape invizibil din masa de puncte inerte. Recunosc viața după mișcare. Ar trebui să-i respect șansa, dar strivesc iar și iar, pînă netezesc totul. Ce Înspăimîntat este acest picior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
lor prin oraș fără să se Întîlnească. O Întîmplare ca o ecuație simplă cu două necunoscute după care se pune semnul egalității și apoi urmează misteriosul imprevizibil. Și deodată fără nici o explicație apare imaginea cu o fetiță Într-un șorțuleț negru, În curtea mînăstirii, mușcînd dintr-un săpun roz. Aș vrea să alung această halucinație, apa ei tulbure care tinde să mă acopere cu un somn ce nu-i al meu... veți sări desigur peste aceste elucubrații. Ele nu sînt Întâmplările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
unei femei. O față ovală Înscrisă Într-un cerc, În ea e Încadrată aceeași față micșorată În care apare apoi alta mai mică și așa mereu ca Într-un tunel al timpului Într-o perspectivă infinită, absorbită de un punct negru. — Uite, portretul ăsta e foarte interesant, plin de sugestii, aici depășești jocul formal, te pune În fața enigmei umane. O idee excelentă și realizarea. — Mă bucur că-ți place. Am făcut-o anul trecut. Treizeci de fotografii În două luni, eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
strîmți, lucrurile noi la fel ca lucrurile purtate. Dar din toate, cel mai mult Îi place bicicleta pe care a primit-o de la prietenul nostru cel mai fidel, poetul Constantin Abăluță. E o semicursieră lungă și suplă ca o iapă neagră de rasă. După ce a adus-o acasă, a așezat-o În sufragerie, proptită de bibliotecă s-o poată privi În voie din fotoliul lui. Nu știu cît de mult se va bucura de calitățile ei fizice, nu știu cît de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pe R.B. femeia În mijlocul curții pe asfalt și a Început să-i sugă sînii. Mai la o parte pe iarbă ședea Gerda și legăna un copil. Atunci din spatele școlii a apărut un domn scund și foarte slab, Într-un costum negru. Mergea fără să Înainteze - era domnul K. CÎnd m-am trezit mi-am mîngîiat mîna stîngă. Sărăcia congenitală a trupului. Aceasta este Împlinirea dorințelor mele de a mă regăsi mereu umilită, de a roși. Mă plictisesc aceste rînduri. Nu sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
aceea udă, unde apa linge nisipul, cu gleznele Într-o spumă caldă și În urma noastră trei perechi de tălpi de dimensiuni diferite sînt șterse de valul următor pentru că nisipul refuză amintirea, nisipul nu vrea să Îmbătrînească. Iată și barca aceea neagră de pescari unsă cu catran, legată cu un otgon de un par putrezit. O femeie rotundă, rotundă și rumenită ca un purceluș la tavă, pe care cineva din joacă l-a Îmbrăcat cu slip roz și sutien. Are și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ai Învățat-o cînd erai Înzestrată cu instrumente riguros adaptate la ordinea lumii - ordinea lumii, haosul fericit dospind În spatele acestor pleoape de păpuși adormite. E suficient un copil profet să-și ridice degetul ca să apară pe fiecare chip două găuri negre și tot universul absorbit acolo Înăuntru ca un cuvînt fără litere, ceva ce nu se poate rosti, așa ar trebui să fie poezia pe care tu n-ai putea s-o Înțelegi niciodată și nici eu și nimeni decît urechea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
loc Într-un timp trecut În nemișcare, uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția Berlin sînt rugați să se prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
dat afară și am fost la pîrnaie tremuram cu bulendrele În traistă În gara de nord de mi-a dat femeia aia În doliu cincizeci de lei ca la cerșetori și mi-am cumpărat parizăr și penteleu și o pîine neagră de toți banii și-am Înfulecat ca un spart În sala de așteptare de clasa a doua atunci am știut că n-am să pier dacă nu simți rușinea cînd cerșești Înseamnă că ai stofă de Învingător și spate ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de ciment, pe sub benzile transportoare, din care mai scapă ici și colo cîte un pumn de pietriș, merg pe direcția lor, mă apropii de malaxor, mă opresc sub el și privesc În sus. Nu se vede decît o suprafață rotundă, neagră ca un fund de tingire uriașă care se rotește Încet. Am tot timpul senzația că fac un lucru interzis, dar muncitorii nici nu mă văd. SÎnt Învățați cu oamenii care intră acolo fără nici o treabă, ca și cum ar căuta ziua de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

săptămâna trecută și gătea alta, la fel. De cele mai multe ori mă feream să dau ochii cu ea. Purta uniformă; se numea Helga. Rareori dormeam în același loc. Peretele din dosul camerei era acoperit de un singur tablou uriaș. În rama neagră, nu era nimic altceva decât un lac, nori și luna plină. Adâncimea norilor înghițea lumina veiozelor de aramă de pe perete, așa că în cameră era mai tot timpul amurg. Celălalt mal nu se vedea, sub malul apropiat mai era un jilț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
după constituție la pubertate. A fost așezat pe masă într-un acvariu și, până la urmă, s-a întâmplat ceea ce profesorul Angelo ne tot spunea de o jumătate de oră. Au început să apară în vasul de sticlă niște boabe mici, negre, tot mai numeroase. Ceea ce nu m-a surprins deloc. Dar a avut un succes și mai mare când a hipnotizat o găină bătrână. Vestea s-a răspândit și, după pauză, au apărut aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
mult aer de afară. Am fost martorii unor mișcări tot mai încetinite. — Stimat auditoriu! Iepurele doarme deja foarte adânc - a spus el după câteva minute și și-a scos mănușile ca să le ia pe cele ușoare, de cauciuc. Avea gheare. Negre. Până să-mi revin, au apărut și bisturiele. Foarfecele și vata, iar educatorii noștri crăcănau de o parte și cealaltă a mesei picioarele animalului adormit. — Stimat auditoriu! Vă asigur că animalul nu suferă deloc. După cum v-am mai spus, iepurele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
cu nici un preț. Mai bine coase ea. O să picteze și stema, dacă trebuie, o să-l picteze și pe bunul Dumnezeu, numai el să nu facă una ca asta, pentru că o să pierim cu toții. — Altceva nu am, fata mea. Iar stofa englezească neagră nu le-o dau din principiu. Dacă la altceva nu, măcar de pansamente e bună. Tricolorul infectează rănile - a spus el, continuând să tivească drapelul. Afară Mulțimea muncea. Au pavat cu saci de nisip și pietre de caldarâm o cărare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]