11,656 matches
-
despre oameni. Îmi dădea întotdeauna sfaturi prețioase. Spunea: — În cel mai rău caz, or să dea în tine; dar nu băga pe nimeni la apă. Vorbește cât mai puțin de întâlnirile de la Tătărescu. Or să te amenințe că-ți arestează nevasta, dar n-or s-o facă. țin’te bine, chiar dacă va trebui să reziști la unele torturi fizice. Îmi dădea întotdeauna drept exemplu pe Zwiebel, un tânăr sionist care fusese adus în celulă de patru gardieni, aruncat pe jos ca
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
băteau din nou... Timpul trecea mai ușor, pentru că aveam totuși dreptul să vorbim pe șoptite. Orezeanu îmi povestea tot felul de întâmplări din viața lui, unele adevărate, altele pe care le inventa. Fusese căsătorit de trei ori și cu ultima nevastă își aflase fericirea. Interesant era faptul că, fiind la Herculane, după război, dar înainte de regimul comunist, se aflase acolo odată cu mătușa mea, Olga Florescu, însoțită de prietena ei, doamna Nicolau, pe care de asemenea o cunoștea. Aceasta era soția doctorului
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nu ezita să dea sfaturi. Ea fusese aceea care-l împinsese spre căsătoria cu actuala lui soție, cea de a treia. Primele două căsătorii nu prea reușiseră. Deși era un bărbat foarte frumos și mândru, cu mult succes la femei, nevestele îl aleseseră pe el, și nu invers. Bunăoară, odată era în manevre cu trupele sale, nu departe de o casă de țară, în România. Acolo fusese cucerit de fiica gazdelor și se întâmplaseră multe până își legalizaseră situația. Doar că
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
era un om tare bun și se dădea peste cap ca să mă smulgă din obsesia anchetei, din teama a ceea ce avea să urmeze și din spaima că-mi voi sfârși zilele în pușcărie. De aceea îmi vorbea de garnizoană, de neveste, de generali sau de maiori... Îmi mai amintesc de o poveste extraordinară. Era locotenent și plecase cu trenul, de la garnizoana lui din Timișoara spre Cluj. În același tren, se afla și un general care-l invitase în vagonul restaurant. Sigur
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu o studentă care nu-i semăna deloc. Era fiica unor oameni ceva mai bogați, din Focșani, un fel de negustori. Sora acesteia se căsătorise cu un băiat ambițios care ajunsese destul de sus în Partid. Mi-a povestit meschinăriile familiei nevestei, care confiscase toate darurile de nuntă. Așa că locuia cu soția într-o cameră, la căminul studențesc. Devenise suspect în ochii autorităților și fusese arestat odată cu mulți alți studenți, după cum avea să descopere mai târziu. Avea un deosebit talent la scris
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a cărui sarcină era tocmai de a se ocupa de foștii ofițeri - și fusese bătut cumplit, săracul. Numele lui era general de divizie Popescu. În armata română fuseseră mulți generali Popescu. Acesta avusese în libertate o pensie foarte mică și nevasta lui făcea menajul la persoane sus-puse din Partid. Aveam un prieten comun, pe doctorul Popper. Cum fusese și ofițer în escorta regală, regimentul călare, mai aveam și acolo prieteni comuni. Sunt sigur că fusese un bun ofițer, pe front. Contrar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
divizia generalului Potopeanu. Se întorseseră în România, după ce pierduseră totul. Sigur că faptul de a fi fost un bun ofițer era cunoscut și de aceea îl considerau primejdios. În ceea ce-l privea, purta o ură îndârjită față de o rudă a nevestei lui: un om pe care-l cunoșteam amândoi, fost ofițer de cavalerie, care devenise agent sovietic și făcuse carieră sub regimul comunist. Când fusesem arestat prima dată, acesta îi propusese tatălui meu să intervină. Colegul meu de celulă fusese prins
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Românii au recâștigat Transilvania. Așa că a plecat din satul lui, căci obținuse o bursă de studii la Cluj, unde, după Primul Război Mondial, se făceau doi ani de facultate. Apoi, se căsătorise cu fiica unui mare negustor ungur din Arad. Nevasta trebuie să fi fost de treabă și probabil că-l întreținuse. A fost numit profesor la un liceu comercial din Arad și au dus o viață îndestulată. Pe de altă parte, locuiau cu socrii, mic-burghezi austro-ungari, și el nu era
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
întreținuse. A fost numit profesor la un liceu comercial din Arad și au dus o viață îndestulată. Pe de altă parte, locuiau cu socrii, mic-burghezi austro-ungari, și el nu era decât un mic țăran. M-a șocat faptul că, atunci când nevasta lui zăcea de cancer, el își petrecea timpul în sălile de biliard. Într-o zi, când s-a întors acasă, fata lor i-a spus „Gata. Mama a murit“ și atunci a avut ceva remușcări. Dar și-a continuat viața
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
poruncă numaidecât babei Iova să¬i pregătească bucate multe pentru a doua zi, căci era zi de sărbătoare, Ziua cărnurilor. În acea zi va chema la masă să se ospăteze cu el, după obiceiul păgân, multă lume. Îi mai porunci nevestei sale să-i dea să mănânce, că era mort de foame, de parcă n-ar fi mâncat de un an și să-i fiarbă nițică apă la foc, să se spele pe cap, că a doua zi era sărbătoare mare. Baba
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Christos, lui Dumnezeu, Din orașul Vifleem. Pe pământ pace, Bucurie, veselie, La oamnei bună-voire! (Simion Florea Marian, Llegendele Maicii Domnuluistudiu folcloristic, București, 1940) Feciora Maria naște pe Mesia Să depanăm și altă poveste din bătrâni despre Crăciun cel aspru și nevastă-sa Crăciuneasa. Inimă de piatră, omul bogat Crăciun își persecuta familia și argații. Când se ducea la moară, cică femeile dormeau cu rândul, ca să nu le prindă stăpânul odihnindu-se. Crăciun nu era, deci, acasă atunci când Maica Domnului și Iosif
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
o prinse pe Crăciuneasă de amândouă mâinile și, trăgând-o până la ușă, îi puse mâinile pe prag și i le tăie de la curmătură. Cu fața mânjită de sânge, căzu beat pe pat, fără să mai audă țipetele de duerere ale nevestei. Văitându-se amarnic, Crăciuneasa se duse la Maica Domnului, cu mâinile schilodite: - Uite cum m-a ciunțit bărbatul! Maria îi grăi: - Unde ți-s mânile? - Pe prag, afară. Tăiate cu barda... - Adă-le încoace! Făcu Maica Domnului, din patul ei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Ioan Botezătorul, tu trebuie să umbli ca gândul din casă în casă, din sat în sat, din târg în târg, din bordei în palat, cu o traistă în spinare încărcată cu dulciuri, parale, straie, jucării, cărți de povești, pe care nevastă-ta Crăciuneasa le va pregăti vreme de un an întreg. Tu, Crăciune, va urma să împărți aceste daruri la bogat și la sărac, mai ales la copii; și va trebui să cânți, cu steaua, nașterea băiatului meu Iisus Christos... Auzind
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
mi se bâlbâia Și inima-n piept bătea. Ca un ceas în mine face. Și-auleu, ce aș fi făcut Ochii fetei să-i sărut! Mă uitai ceva mai bine Aoleu și vai de mine! Nu-i nici fată, nici nevastă, Era mâța la fereastră. Stătea mâța și privea Cum mă-ndragosteam de ea. Foaie verde foi ca plopul Am avut și eu un socru Scurt și gras ca polobocul Ține mult la fudulie. Soacra mea cam durdulie, Cu părul de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
el, Cum nu dorește moartea... Rețeta: descântătoarea merge la cimitir, cu femeia bețivanului viu. Și, îngroapă într-un mormânt puțin unt și trei ouă, toate învelite, ca să nu se strice în nouă zile. După acest timp, se vor dezgropa și nevasta bețivului îi va face scrob, pe care i-l va da să-l mănânce (tară să știe), după care bărbatul nu va mai bea. Descântecul de mai sus se zice la îngroparea și dezgroparea ouălor și untului. Descântec pentru creșterea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
poruncă numaidecât babei Iova să¬i pregătească bucate multe pentru a doua zi, căci era zi de sărbătoare, Ziua cărnurilor. În acea zi va chema la masă să se ospăteze cu el, după obiceiul păgân, multă lume. Îi mai porunci nevestei sale să-i dea să mănânce, că era mort de foame, de parcă n-ar fi mâncat de un an și să-i fiarbă nițică apă la foc, să se spele pe cap, că a doua zi era sărbătoare mare. Baba
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Christos, lui Dumnezeu, Din orașul Vifleem. Pe pământ pace, Bucurie, veselie, La oamnei bună-voire! (Simion Florea Marian, Llegendele Maicii Domnuluistudiu folcloristic, București, 1940) Feciora Maria naște pe Mesia Să depanăm și altă poveste din bătrâni despre Crăciun cel aspru și nevastă-sa Crăciuneasa. Inimă de piatră, omul bogat Crăciun își persecuta familia și argații. Când se ducea la moară, cică femeile dormeau cu rândul, ca să nu le prindă stăpânul odihnindu-se. Crăciun nu era, deci, acasă atunci când Maica Domnului și Iosif
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
o prinse pe Crăciuneasă de amândouă mâinile și, trăgând-o până la ușă, îi puse mâinile pe prag și i le tăie de la curmătură. Cu fața mânjită de sânge, căzu beat pe pat, fără să mai audă țipetele de duerere ale nevestei. Văitându-se amarnic, Crăciuneasa se duse la Maica Domnului, cu mâinile schilodite: - Uite cum m-a ciunțit bărbatul! Maria îi grăi: - Unde ți-s mânile? - Pe prag, afară. Tăiate cu barda... - Adă-le încoace! Făcu Maica Domnului, din patul ei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Ioan Botezătorul, tu trebuie să umbli ca gândul din casă în casă, din sat în sat, din târg în târg, din bordei în palat, cu o traistă în spinare încărcată cu dulciuri, parale, straie, jucării, cărți de povești, pe care nevastă-ta Crăciuneasa le va pregăti vreme de un an întreg. Tu, Crăciune, va urma să împărți aceste daruri la bogat și la sărac, mai ales la copii; și va trebui să cânți, cu steaua, nașterea băiatului meu Iisus Christos... Auzind
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
mi se bâlbâia Și inima-n piept bătea. Ca un ceas în mine face. Și-auleu, ce aș fi făcut Ochii fetei să-i sărut! Mă uitai ceva mai bine Aoleu și vai de mine! Nu-i nici fată, nici nevastă, Era mâța la fereastră. Stătea mâța și privea Cum mă-ndragosteam de ea. Foaie verde foi ca plopul Am avut și eu un socru Scurt și gras ca polobocul Ține mult la fudulie. Soacra mea cam durdulie, Cu părul de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
el, Cum nu dorește moartea... Rețeta: descântătoarea merge la cimitir, cu femeia bețivanului viu. Și, îngroapă într-un mormânt puțin unt și trei ouă, toate învelite, ca să nu se strice în nouă zile. După acest timp, se vor dezgropa și nevasta bețivului îi va face scrob, pe care i-l va da să-l mănânce (tară să știe), după care bărbatul nu va mai bea. Descântecul de mai sus se zice la îngroparea și dezgroparea ouălor și untului. Descântec pentru creșterea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
a retras într-un sanatoriu din Balatonfüred, pentru a-și reface sănătatea șubrezită. Duminică, 25 august 1940, s-a dus la gară să-și aștepte prietenii de la Pesta, pe Parragi György și pe Puskás Lajos, acesta din urmă însoțit de nevastă și de o tânără ziaristă. În gară, Pethő și doamnele s-au urcat în unicul taxi din localitate, condus de un șofer localnic, Kenyeres Gábor, și au pornit încet spre centrul orașului. Într-una din intersecții, un Alfa Romeo de
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
odinioară din tranșeele frontului, posesor al înaltei distincții de argint, fost plutonier major al regimentului de infanterie nr. 61, proprietar al prăvăliei Hangya ("Furnica") din Zimand și comandant al unității de pompieri, a hotărât să treacă cu fiii și cu nevasta în Ungaria. N-au fost singurii. Între august 1940 și februarie 1944, conform datelor oficiale ungare, își părăsiseră domiciliul circa 200 de mii de maghiari - adică fiecare al doilea maghiar - din Transilvania de sud. Aceasta însemna o masă de oameni
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
fata avea ca zestre și salba pe care o purtase la horă. În picioare fetele purtau ghete cu fețe înalte care cuprindeau pulpa piciorului, în sus, spre genunchi. Pantofii nu apăruseră, iar în ținuta de sărătoare nu se purtau opincile. Nevestele tinere purtau și ele fote și ii. (fig. 16) Uneori, pe cap aveau ștergare cu dungi colorate la capete. Pe măsură ce nevestele avansau în vârstă, portul lor scădea în strălucire. Dispărea beteala din fote, iar culorile de pe ii erau mai închise
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
cuprindeau pulpa piciorului, în sus, spre genunchi. Pantofii nu apăruseră, iar în ținuta de sărătoare nu se purtau opincile. Nevestele tinere purtau și ele fote și ii. (fig. 16) Uneori, pe cap aveau ștergare cu dungi colorate la capete. Pe măsură ce nevestele avansau în vârstă, portul lor scădea în strălucire. Dispărea beteala din fote, iar culorile de pe ii erau mai închise. În timp de iarnă , femeile îmbrăcau zeghii lucrate din postav gros. Bătrânele purtau fote negre fără beteală. Iile erau lucrate cu
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]