11,932 matches
-
se compune deci, din trei elemente: electrolit, electrozi și reactanți. În timpul funcționării, electrozii nu suferă nicio modificare structurală, ei servind doar ca suport pentru reacție. La anod are loc oxidarea catalitică a hidrogenului atomic, iar la catod reducerea catalitică a oxigenului atomic. Fenomenul de oxidare și reducere catalitică are loc în regim trifazic (gaz—lichid—solid) la suprafața catalizatorului conform reacției globale:
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
în azotul atmosferic, în proporție mică a unui gaz cu densitate mai mare decât azotul pur. Pentru izolarea acestui gaz, Ramsay a trecut azot obținut din aer peste magneziu metalic, încălzit la roșu. Acest metal se combină cu urmele de oxigen, formând oxid de magneziu (MgO), și cu azotul dând nitrura de magneziu (MgN). Gazul rezidual s-a dovedit a fi complet inert din punct de vedere chimic; el avea densitatea mai mare decât azotul și prezenta un spectru caracteristic, deosebit de
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
mare (de-a lungul fiecărei perioade, se atinge potențialul maxim de ionizare la gazul rar respectiv). Acesta scade însă cu numărul atomic și la xenon are o valoare mai mică decât cel al unor elemente ușoare, cum sunt hidrogenul, azotul, oxigenul, fluorul și clorul, care toate dau ușor combinații. Potențialul de ionizare al radonului, apropiat de cel al mercurului, este mai scăzut decât la xenon, așa încât este de așteptat o creștere a reactivității de la xenon la radon. În toate combinațiile cunoscute
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
al radonului, apropiat de cel al mercurului, este mai scăzut decât la xenon, așa încât este de așteptat o creștere a reactivității de la xenon la radon. În toate combinațiile cunoscute, kriptonul și xenonul se leagă covalent de atomi de halogen sau oxigen. Singura combinație a radonului bine studiată, RnF, este însă ionică. Radonul are deci un caracter mai „metalic” decât omologii săi inferiori. La trecerea de la Ar la Kr și de la Kr la Xe se completează cu electroni orbitalii 3d, 4s și
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
de fierbere mai scăzute decât celelalte gaze din aer și, din această cauză, se lichefiază mai greu. Aerul lichid obținut conține argonul și gazele rare mai grele. Prin distilări fracționate repetate, se obține un concentrat în gaze rare. Din acesta, oxigenul și micile cantități de azot rămase se îndepărtează pe cale chimică, prin combinare cu magneziu, calciu metalic sau un amestec de oxid de calciu, magneziu și sodiu metalic. Se obține astfel un amestec de argon, kripton și xenon, care pentru multe
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
neonul este reținut de cărbune. Din gazele naturale, heliul se izolează prin același procedeu. La temperatura aerului lichid se absorb de cărbune toate componentele gazului mai puțin heliul și hidrogenul. Heliul se separă ușor de hidrogen prin combinarea acestuia cu oxigenul. Heliul, mai ușor decât aerul, a fost folosit pentru umplerea baloanelor dirijabile, înlocuind hidrogenul, față de care are avantajul de a nu fi inflamabil. Gazele rare se întrebuințează pentru realizarea unei atmosfere inerte în acele procese fizice și chimice în care
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
de forme diferite umplute cu neon (portocaliu intens) și cu argon (albastru) se folosesc pe scară mare pentru firme luminoase. Heliul se mai folosește ca gaz purtător în cromatografia gaz-lichid, în tehnica temperaturilor foarte joase, sau (în amestec cu 15-21% oxigen) ca gaz de respirat în scufundările submarine autonome la mari adâncimi. Amestecuri de heliu cu neon se utilizează în lasere cu gaz.
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
în stare pură, foarte solubil în acetonă. Formează acetiluri de cupru, argint și mercur. Dă reacții de adiție, de polimerizare etc. Se poate obține prin reacția dintre carbura de calciu (carbid) și apă sau din metan, prin oxidare parțială cu oxigen ori prin cracare în arc electric. Este un compus de mare importanță, constituind baza pentru obținerea unui număr foarte mare de compuși în industria chimică. Din acetilenă se prepară aldehida acetică, acetona, clorura de vinil, acetatul de vinil, vinilacetilena, nitrilul
Acetilenă () [Corola-website/Science/303073_a_304402]
-
Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosferă de către plantele verzi (cu clorofilă), în prezența radiațiilor solare, cu eliminare de oxigen și formare de compuși organici (glucide, lipide, proteine) foarte variați. Deși apa participă în fotosinteză, ca și dioxidul de carbon, ea nu constituie, nici chiar când este în cantități reduse, un factor limitant pentru toate speciile. Intensitatea fotosintezei se exprimă
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
forma cactusului, în schimb toate au păstrat caracteristicile de bază: stomatele sunt deschise numai noaptea, cuticula frunzelor este groasă și impermeabilă, plasma celulară se păstrează întotdeauna, indiferent de temperatură, în stare hidratată. Unele alge produc în anumite condiții hidrogen în loc de oxigen. În stadiul dependent de lumină (reacția la lumină),clorofila absoarbe energia luminoasă, care stimulează unii electroni din moleculele de pigment, transferându-i pe straturi cu niveluri mai ridicate de energie. Aceștia părăsesc clorofila și trec printr-o serie de molecule
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
energia luminoasă, care stimulează unii electroni din moleculele de pigment, transferându-i pe straturi cu niveluri mai ridicate de energie. Aceștia părăsesc clorofila și trec printr-o serie de molecule, formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este eliberat în atmosferă prin porii frunzelor. Ciclul Calvin (descoperit de Melvin Calvin) reprezintă o serie de reacții biochimice, care au loc în stroma organismelor fotosintetice, în timpul fazei de întuneric. În cadrul acestui proces, energia cinetică a
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
reacția de fotosinteză. Astfel, poate fi explicată nedumerirea lui Schrödinger că „organismul se hrăneste cu entropie negativă”. Este poate necesar de reamintit că rolul epurator al aerului ambiant, atribuit plantelor este totuși limitat, astfel că este iluzoriu să considerăm că oxigenul produs de o pădure poate compensa pe cel consumat de către avioanele cu reacție la decolarea de pe un aerodrom. În schimb, rolul fizic al plantelor este mult mai important. Diferitele plantații de arbori, de garduri vii sau de masive împădurite vor
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
singura cale de pătrundere a poluantului în plante. Influența acestui poluant asupra fotosintezei a fost studiată la alga verde unicelulară Chlorella. Rezultatele au arătat o inhibare reversibilă a procesului care depinde de presiunile parțiale ale monoxidului de carbon și ale oxigenului. S-ar părea că această inhibare a fotosintezei se datorează fixării monoxidului de carbon pe nucleul metalic al unei enzime care transportă oxigenul în procesul de fotosinteză. Inhibarea fotosintezei se accentuează sub acțiunea luminii.
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
arătat o inhibare reversibilă a procesului care depinde de presiunile parțiale ale monoxidului de carbon și ale oxigenului. S-ar părea că această inhibare a fotosintezei se datorează fixării monoxidului de carbon pe nucleul metalic al unei enzime care transportă oxigenul în procesul de fotosinteză. Inhibarea fotosintezei se accentuează sub acțiunea luminii.
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
și grotele, o lume galben-aurie, cu o mulțime de forme ciudate. Aici se află și cel mai important bioclimat din Marea Mediterana, denumit Preeriile Posidonia, care se găsește în adâncurile apelor insulelor Ibiza și Formentera. Acestea produc o mare cantitate de oxigen și sunt habitatul a sute de specii de viețuitoare.
Ibiza () [Corola-website/Science/303183_a_304512]
-
de aici. La rândul său, păstrăvul-curcubeu a fost și el pescuit excesiv. Principalul locatar al lacului este broasca de Titicaca (Telmatobius culeus) — specie endemică — despre care se spune că este mai mare decât un șobolan și care respiră numai extrăgând oxigenul din apă prin piele. Din acest motiv, ea nu poate supraviețui afară din apă și este văzută foarte rar. Vegetația lacului este de trei tipuri: amfibie, acvatică și plutitoare și formează unul din principalele elemente ale ecosistemului. Se remarcă trestia
Lacul Titicaca () [Corola-website/Science/302235_a_303564]
-
Io joacă un rol important în menținerea câmpului magnetic jovian. Magnetosfera lui Jupiter culege praf și gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de flux. Io este
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
înălțime cuprinsă între 1 și 2 km și o lățime între 40 și 60 km. Io are o atmosferă extrem de subțire, conținând în principal dioxid de sulf (), și în cantități mici monoxid de sulf (), clorură de sodiu () și sulf și oxigen atomic. Radiațiile golesc atmosfera în mod constant. Sursa cea mai importantă de este vulcanismul, care pompează în mediu 10 kg de dioxid de sulf în atmosfera lui Io pe secundă, deși o mare parte din acesta se condensează înapoi la
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
26 martie 1895, chimistul britanic Șir William Ramsay a izolat heliul prin tratarea unui mineral numit cleveit (o varietate a uraninitului ce conține cel putin 10% din pământurile rare) cu acizi minerali. Ramsay dorea să obțină argonul, însă după ce separase oxigenul și azotul din gazul eliberat de acidul sulfuric, a observat o fâșie intensă de culoare galbenă ce se potrivea cu fâșia de D observată în spectrul solar. Aceste mostre au fost identificate ca fiind heliu de către Lockyer și fizicianul britanic
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
colectat mostre din gazul emanat și le-a adus la Universitatea din Kansas la Lawrence unde, cu ajutorul chimiștilor Hamilton Cady și David McFarland, a descoperit că gazul era constituit din 72% azot, 15% metan (un procent combustibil doar cu suficient oxigen), 1% hidrogen și 12% de gaz neidentificat. Printr-o analiza îndelungată, Cady și McFarland au descoperit că 1.84% din mostră gazoasa era heliu. Acest lucru a indicat faptul că, în ciuda faptului că este un element rar întâlnit pe Pământ
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
scădere după Al doilea război mondial, însă a fost extinsă în anii 1950 pentru a asigura o cantitate de heliu lichid ce a fost folosit că agent de răcire pentru a crea combustibil de rachetă pe bază de amestec de oxigen și hidrogen în timpul Războiului Rece și al cursei spațiale. În 1965, folosirea gazului în Statele Unite era de opt ori mai mare decât în timpul celui de-al doilea război mondial. După emiterea „Amendamentelor legate de heliu în 1960” (legea publică 86-777
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
plutitor, heliul are avantajul de a fi n;h\ on-inflamabil (în afară de a fi agent de ignifugare) În rachete, heliul este folosit ca un ulaj pentru a deplasa combustibilul și oxidanții în rezervoare de stocare și de a condensa hidrogenul și oxigenul pentru a face combustibil pentru rachete. Acesta este, de asemenea, folosit pentru a curăța de combustibil și oxidant echipamentele de sprijin la sol înainte de lansare și de hidrogen prerăcit lichid în spațiul de vehiculului. De exemplu, rapelul Saturn V utilizat
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
atmosferic, de aceea poate schimba timbrul ) vocii unei persoane atunci când este inhalat. Cu toate acestea, inhalarea dintr-o sursă comercială tipică, cum ar fi cea folosită pentru a umple baloane, poate fi periculoasă, din cauza riscului de asfixiere din cauza lipsei de oxigen, precum și numărul de contaminanți care pot fi prezenți. Acestea ar putea include urme de alte gaze, în plus față de ulei lubrifiant aerosolizat. Datorită solubilității sale reduse în țesutul nervos, amestecurile heliului, cum ar fi: trimix (gaz de respirație), heliox și
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
corzile vocale vibrează mai rapid și astfel se schimbă tonalitatea, devenind mai înaltă. Efectul invers, cel în care se obțin frecvente mai joase, poate fi obținut prin inhalarea kriptonului. Inspirarea heliului în exces poate fi dăunătoare, producând asfixierea prin înlocuirea oxigenului necesar respirării. Inhalarea heliului pur în mod continuu duce la moarte în câteva minute. Respirarea lui direct din cilindrii presurizați este extrem de periculoasă, cauzând barotraumatisme, astfel rupând țesutul plămânilor. Totuși, decesele cauzate de heliu sunt rare, între 2000 și 2004
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
din cilindrii presurizați este extrem de periculoasă, cauzând barotraumatisme, astfel rupând țesutul plămânilor. Totuși, decesele cauzate de heliu sunt rare, între 2000 și 2004 înregistrându-se două cazuri în Statele Unite. La presiuni ridicate (mai mult de 2 MPa), un amestec de oxigen și heliu (Heliox) poate provoca Sindromul Nervos al Înaltelor Presiuni, afecțiune ce poate fi ameliorata prin adăugarea unei mici cantități de azot. Heliul neutru în condiții standard nu este toxic, nu provoacă afecțiuni biologice și se pot găsi urme de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]