10,832 matches
-
lor de pe teritoriul național. Cum ungurii nu au reușit să își impună punctul de vedere antiotoman, numeroși maghiari au devenit antihabsburgi. Ungurii au fost nemulțumiți de comportamentul soldaților imperiali staționați în Ungaria, dar și de recunoașterea suveranității turcești asupra Transilvaniei. (Principatul Transilvaniei a acceptat suzeranitatea Imperiului Otoman, dar în perioada secolelor XVI-XVII a acceptat o dublă vasalitate, otomană și habsburgică). Protestanții, pe de altă parte, care au fost persecutați în Ungaria Regală, au văzut un periocol mai mare în Contrareformă decât
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
și despropietărirea ungurilor au dus la izbucnirea unei răscoale a țăranilor în 1703, răscoală care a fost înăbușită de-abia după opt ani. În Trasilvania, care a redevenit parte a Ungariei la sfârșitul secolului al XVII-lea (numită ca provincie „Principatul Transilvaniei”, cu o Dietă cu sediul la Alba Iulia / Gyulafehérvár), populația a sprijinit poziția lui Francisc Rákóczi al II-lea, un magnat catolic. Dieta maghiară a votat pentru anularea dreptului Habsburgilor la tron. Soarta a devenit potrivnică ungurilor până la urmă
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
săbii. În același timp, artileria cazacă a dispersat și aceste forțe rămase ale moldovenilor. Văzând înfrângerea Gheorghe Ștefan s-a grăbit să fugă, urmărit fiind de cazaci. După înfrângerea moldovenilor, cazacii au trecut râului, fără vreo rezistență intrând în capitala principatului, trupele moldo-transilvănene retrăgându-se în adâncul teritoriului. Înfrângerea de la Popricani a prăbușit moralul în rândurile armatei, dezertarea mare a soldaților din principat l-a făcut pe Ștefan să se retragă în Transilvania. Ca urmare a bătăliei, Iașiul a fost ocupat
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
fugă, urmărit fiind de cazaci. După înfrângerea moldovenilor, cazacii au trecut râului, fără vreo rezistență intrând în capitala principatului, trupele moldo-transilvănene retrăgându-se în adâncul teritoriului. Înfrângerea de la Popricani a prăbușit moralul în rândurile armatei, dezertarea mare a soldaților din principat l-a făcut pe Ștefan să se retragă în Transilvania. Ca urmare a bătăliei, Iașiul a fost ocupat, Gheorghe Ștefan a fugit în Țara Românească, iar Vasile Lupu a început a doua sa domnie. Aceasta avea să dureze doar câteva
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
a avut loc în mai 1653, între o armată cazaco-moldovenească condusă de Timus Hmelnițki și un detașament muntenesco-moldovenesc condus de Gheorghe Ștefan, în apropierea orașului Tecuci, lângă râul Bârlad (teritoriul Principatului Moldovei). Detașamentul muntenesc a fost condus personal de solicitantul tronului Moldovei, Gheorghe Ștefan. Însă în urmă bătăliei Ștefan a fost din nou nevoit să se retragă, astfel că armata cazaca, a putut trece cu ușurință Șiretul și a intrat în
Bătălia de la Tecuci () [Corola-website/Science/327064_a_328393]
-
a domnit pe baza principiilor "absolutismului luminat" ", subliniind în special importanța educației. El a inițiat construirea gimnaziului mai târziu numit "Bernhardinum" după fiul său. Georg I a deschis, de asemenea, biblioteca ducală pentru public, a reformat practicile bisericii (protestante) în principatului lui și a inițiat noi politici sociale. Sub un pseudonim el a publicat tratate filosofice. Ca urmare, mulți dintre colegii săi prinți l-au considerat un model de conducător și ducatul său în cadrul statului german a fost considerat locul unde
Georg I, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/327087_a_328416]
-
și moare sub zidurile cetății la 15 septembrie 1653. Cetatea a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de domnitorul Petru I și apoi reconstruită ulterior de Ștefan cel Mare (Secolul XV). Suceava a fost capitala Principatului Moldovei până în 1565, cînd a fost strămutată la Iași. Însă a rămas drept reședință a domnitorilor, fortificațiile sale fiind în stare bună. Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
1204 ca succesor al Imperiului Bizantin și cucerit în 1475 de turcii otomani. Capitala sa a fost Doros sau Theodoro, numit în prezent Mangup. Este țara de baștină a Mariei din Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare. Principatul s-a format după cruciada a patra din părțile themei bizantine "Klimata"-"Hersones" care nu au fost ocupate de către Hoarda de Aur ; cele mai bune porturi au fost colonizate de către genovezi. Populația sa a fost grecească, cu minorități gotice, iașice
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
origine bizantină și armeană, a fost numit în funcția de temarh (logofăt). Familia Gavras a fortificat Dorosul, prescurtare a denumirii întregi Sfântul Teodor (Άγιος Θεόδωρος) după patronimul lui Teodor al II-lea Gavras. Cetatea a devenit centrul administrativ al noului principat, denumit după capitală. Principatul a avut relații pașnice cu Hoarda de Aur situată în nord, plătind un tribut anual ca vasali, dar a fost în conflict permanent cu coloniile genoveze de la sud, care îi drămuiau accesul la cele mai bune
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
a fost numit în funcția de temarh (logofăt). Familia Gavras a fortificat Dorosul, prescurtare a denumirii întregi Sfântul Teodor (Άγιος Θεόδωρος) după patronimul lui Teodor al II-lea Gavras. Cetatea a devenit centrul administrativ al noului principat, denumit după capitală. Principatul a avut relații pașnice cu Hoarda de Aur situată în nord, plătind un tribut anual ca vasali, dar a fost în conflict permanent cu coloniile genoveze de la sud, care îi drămuiau accesul la cele mai bune adăposturi portuare. Coasta între
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
anual ca vasali, dar a fost în conflict permanent cu coloniile genoveze de la sud, care îi drămuiau accesul la cele mai bune adăposturi portuare. Coasta între Yamboli (Balaklava), la apus la Aluston (Alușta), și Caffa la răsărit, inițial parte din principat, va cădea progresiv sub control genovez. Grecii numeau această regiune Parathalassia (greacă: Παραθαλασσια - malul mării). După ce a pierdut cele mai accesibile porturi de pe coasta de sud, principatul și-a construit un port nou numit Aspra la gura de vărsare a
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
Balaklava), la apus la Aluston (Alușta), și Caffa la răsărit, inițial parte din principat, va cădea progresiv sub control genovez. Grecii numeau această regiune Parathalassia (greacă: Παραθαλασσια - malul mării). După ce a pierdut cele mai accesibile porturi de pe coasta de sud, principatul și-a construit un port nou numit Aspra la gura de vărsare a râului Mavros și a întărit cetatea Kalamita (modernul Inkerman). Turcii devenind din ce în ce mai amenințători, principele Isaac de Mangup (1458-1474) se decide în 1471 să accepte a fi vasal
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
război. Ultimul stat medieval grecesc independent dispare, 22 de ani după căderea Constantinopolului și 17 ani după cea a Trapezuntului. În timp ce o mare parte din Crimeea rămâne sub stăpânirea Hanatului Crimeii (acum la rândul său vasal otoman), fostele ținuturi ale principatului de Theodoro și Crimeea de sud au intrat direct sub ocupația turcească și au fost administrate ca provincie de către Poartă.
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
influente ale Europei. Unul dintre aceștia era Carol Robert de Anjou, apărătorul Papei. După câțiva ani Carol și-a condus oponenți în afara țării și se instalează pe tronul Regatului Ungar. La acel moment, Ungaria era o confederație de regate mici, principate și ducate. Însă, domnia sa nu era recunoscută în multe zone ale Ungariei de nobilii, magnații și ducii locali. Inițial, marele său inamic a fost Máté Csák, acre controla mai multe ținuturi în vestul și nordul Ungariei. Dar acesta s-a
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
(n. 30 noiembrie 1784, Giula, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic, d. 10 octombrie 1861, București, Principatele Române) a fost un jurist, profesor, traducător, scriitor și un patriot român, luptător pentru drepturile românilor din Banat și Crișana. S-a născut la Giula în Regatul Ungariei, în familia nobilului român, Petru Nicoară, mamă fiindu-i Maria Șerban. Printre
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
Gütige", (ro: Anton cel Bun). A fost al cincilea fiu însă al treilea care a atins vârsta adultă al lui Frederic Christian, Elector de Saxonia și a Mariei Antonia de Bavaria. Cu puține șanse de a lua parte la politica principatului Saxoniei sau să primească teritorii de la fratele său mai mare, Anton a trăit în umbră. În timpul primilor ani ai domniei fratelui său ca Elector, Anton era al doilea în linie, precedat de fratele său Karl. Moartea lui Karl (8 septembrie
Anton al Saxoniei () [Corola-website/Science/327170_a_328499]
-
de Lippe). Din cauza căsătoriei morganatice a părinților săi, la naștere Bernhard a primit doar titlul de conte. În 1916, Prințul de Lippe i-a acordat lui Bernhard titlul de "Prinț de Lippe-Biesterfeld". După Primul Război Mondial, familia Bernhard a pierdut principat lor german și venitul obținut de pe el. Dar familia era încă bogată și Bernhard a petrecut primii ani la Reckenwalde, noua moșie a familiei în estul Brandenburg la treizeci de kilometri est de râul Oder, (în prezent satul Wojnowo, Voievodatul
Bernhard de Lippe-Biesterfeld () [Corola-website/Science/327224_a_328553]
-
Porții a fost un domnitor slab, conducerea fiind deținută efectiv de soția sa Anna Bornemissza și Mihaly Teleki. Teleki, denumit și "flagelul lui Dumnezeu pentru Transilvania" (Mihai Cserei) a devenit în această perioadă unul dintre cei mai bogați oameni ai principatului. Drept răsplată pentru activitatea sa, împăratul Leopold l-a numit conte. Din această familie au făcut parte: Mihaly Teleki (1634, Oradea - 21 august 1690), căzut în luptă cu oastea otomană la Tohanu Vechi; Pal Teleki (1677-1731), filantrop, susținător al lui
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
Frederic Wilhelm s-a căsătorit cu Louise Isabelle de Kirchberg (19 aprilie 1772 - 6 ianuarie 1827). Mirele era cu aproape 20 de ani mai în vârstă decât mireasa, care avea numai 16 ani. La acel moment el era încă moștenitorul principatului. Tatăl lui a murit la 28 noiembrie în același an iar Frederic l-a succedat. Frederic Wilhelm și Louise Isabelle au avut patru copii:
Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg () [Corola-website/Science/327318_a_328647]
-
Santiago José Carrillo Solares (n. 18 ianuarie 1915, Gijón, Asturias - d. 18 septembrie 2012, Madrid) a fost un om politic spaniol care a fost liderul Partidului Comunist Spaniol între 1960 și 1982. S-a născut la Gijón, în principatul Asturias, ca fiu al liderului socialist Wenceslao Carrillo și al soției sale María Rosalía Solares. Când avea 6 ani, familia s-a mutat la Madrid. După terminarea școlii, la vârsta de 13 ani, s-a angajat la ziarul "El Socialista
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
până în prezent. Cultul unitarian a fost înființat la Cluj în contextul reformei protestante. Anul 1568 este considerat anul fondării Bisericii Unitariene. În acel an Dieta de la Turda a proclamat libertatea religioasă în Transilvania, admițând credința unitariană ca religie recunoscută a Principatului Transilvania. De-a lungul istoriei unitarienii au fost prezenți în oraș, dar au fost minoritari între protestanți (reformați, lutherani). Comunitatea unitariană numai în 1869 a reușit să ridice o casă de rugăciune și un han la colțul străzilor actuale Bolyai
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
Capul de bour este numele filatelic al primelor mărci poștale, rare și originale în executarea sa ale principatului Moldovei din anul 1858 (tipărite între iulie și octombrie), motiv pentru care servește un cap de bour (zimbru sau taur). În același timp, aceste sunt considerate drept primele mărci din România. Din dorința de a-și afirma independenta față de Imperiul
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
din anul 1858 (tipărite între iulie și octombrie), motiv pentru care servește un cap de bour (zimbru sau taur). În același timp, aceste sunt considerate drept primele mărci din România. Din dorința de a-și afirma independenta față de Imperiul Otoman, Principatul Moldovei a decis emiterea unor mărci poștale pe care era prezentată stema țării - capul de bour. Primele mărci poștale ale Principatului Moldovei au fost emise pe 15 iulie 1858. Punerea efectivă în circulație a avut loc însă o săptămână mai
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
timp, aceste sunt considerate drept primele mărci din România. Din dorința de a-și afirma independenta față de Imperiul Otoman, Principatul Moldovei a decis emiterea unor mărci poștale pe care era prezentată stema țării - capul de bour. Primele mărci poștale ale Principatului Moldovei au fost emise pe 15 iulie 1858. Punerea efectivă în circulație a avut loc însă o săptămână mai târziu, marți 22 iulie 1858, zi în care la Iași au fost francate cu timbre moldovenești primele 16 scrisori simple și
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
acestea au fost vândute numai 3.691 de exemplare de 27 parale, 4.772 de 54 parale, 709 de 81 parale și 2.580 de 108 parale. Marca poștală reproducea într-un cerc capul de bour, semn heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poștală, o stea în cinci colțuri, legenda „porto scrisori” scrisă cu litere chilirice și valoarea nominală a timbrului (27, 54, 81 sau 108 parale), amplasată în interiorul buclei de formă eliptică a goarnei poștale. Cercul avea dimensiunile de
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]