11,584 matches
-
printr-un talcioc, Mai cumpăr iar un pumn de sare, Să-l pun pe rană, peste busuioc. Lumina joacă printre umbre Și eu adorm lângă sofa, nebun Motanul negru face tumbe, îl las în pace, n-am să mă răzbun. Prizonier Alerg ades printre secunde, Ca un fugar cu umbra sa, Și niciun loc nu mă ascunde Atunci când vreau să scap de ea. Azi, simt că fericirea doare, Dar nu puteam să bănuiesc C-abia ieșit din închisoare, Tot gratii mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să bănuiesc C-abia ieșit din închisoare, Tot gratii mă adăpostesc. Sunt condamnat pentru vecie Să port cu mine umbra ta, Eu o slujesc cu vrednicie, De-o viață-ntreagă și ceva. Deși am fost armurier, Sunt doar un simplu prizonier ... Naufragiat Abandonat pe-un țărm, departe, Caut în palmă azimutul Și te ascult în prag de noapte, Dar lângă mine suflă vântul. Rătăcitor și-atât de singur, Printre o mie de ruine, Am navigat pe-un val nesigur, Când tu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în amintire. Și ninge iară pe tristele alei, Cuvinte mor pe buze, împietrite; Suspină fulgii sub singuri pașii mei, Din gheață-s lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință. Iubitul meu, ești prizonier iubirii tale. Mă plămădesc în tine ca unică ființă. Chipul ți-e ars de nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca să mă ridice în picioare și să-mi aranjeze rochia. — Chem coaforul și machiorul să te retușeze. — Incredibil, o aud foarte clar șoptind, în vreme ce ne trage către cartierul general al nunții. Mă târșâi fără un cuvânt, în spatele ei, ca un prizonier chemat din curte să intre înapoi în închisoare. Când să dăm colțul către apartament, mama aleargă către mine, trăgându-mă de lângă Mandy și învăluindu-mă în exact genul de îmbrățișare de care aveam nevoie cu disperare. Simt cum umerii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gest. Am tăiat ziua de luni de pe calendar. Cu un X greu câștigat. Punctul culminant al fiecărei zile devenise înscrierea unui X roșu, uriaș, peste ea și privitul zilelor și săptămânilor care se acumulau încet. Uneori mă simțeam ca un prizonier care scrijelește pe peretele celulei, dar, de obicei, gestul ăsta mă făcea să mă simt mai bine... fiindcă fiecare X roșu mă aducea mai aproape de sfârșitul pedepsei autoimpuse, de un an de zile, la Grant Books. Începutul noului an fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne pierdem mințile. De jos din mulțime nu se vedea nimic, simțeam doar că încep să am palpitații, zice Gulie, toți eram cu ochii ațintiți la balcon. Dintr-un moment în altul Tiranul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și ascundă expresia de pe chip. — Cum vine asta? întreabă Părințelul neliniștit, abătîndu-și privirea aiurea. — Aștept soluții, idei, planuri de acțiune, se aude din nou vocea lui Roja. — E doar o impresie de-a mea sau ne tratezi ca și cum am fi prizonierii tăi? se rățoiește Curistul. — în materie de psihologie recunosc că sînt un ageamiu, însă întotdeauna problemele de genul ăsta le-am negociat la sînge, reia Roja. Așa că mai ascult o dată. — Eu zic să dăm drumul oamenilor, și să ne tragem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un camion de la Combinat, drapat În roșu, căci tata a fost membru de partid. Toate cheltuielile au fost suportate de sindicat. A fost lume puțină pentru că tata a fost un om obișnuit. Începuse medicina, dar a venit războiul. A căzut prizonier și a tăiat cărbune În Donbas și lemne În Siberia. Pe mama a cunoscut-o la un bal al minorității germane. Era altfel decât ceilalți și mama 1-a remarcat imediat. De acest lucru s-a convins Îndată ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
operă, Iuri a avut parte de o educație muzicală aleasă, dar și de Înrolare În armată la 20 de ani. Decorat de mai multe ori - când s-au Întâlnit, Iuri purta uniforma militară brodată cu medalii de război - a căzut prizonier la nemți. După război, acuzat de trădare pentru că s-a lăsat În mânile dușmanului, Iuri și sute de mii de alți ruși au fost trimiși de Stalin, după o judecată sumară, la Vorkuta, În lagăr, unde a rămas până prin '56
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să Împușc becațe, am Înaintat aiurea și În ultima clipă am făcut un ocol, poate ca să mă pot orienta. Cel puțin era pe măsura reputației pe care i-o acordase odată un fermier din Moor: parcă o poveste cu un prizonier evadat din Princetown la câteva mile depărtare, găsit acolo mort, Înghețat - sau spânzurat, nu Îmi mai aduc bine aminte. Locul Însă nu avea nevoie de genul ăsta de Înfloritură lugubră. Era părăsit, spectral, aproape malefic - evident straniu, chiar dacă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
felul în care-i storceam pe sclavii lui. Madeleine și Ramona ciuguleau din farfurii cu mutre posace, de parcă ar fi fost niște prizoniere silite să asculte iar și iar povestea asta. Martha desena în continuare, uitându-se concentrată la mine, prizonierul ei. — Ce s-a-ntâmplat cu prietenul dumneavoastră? am întrebat. — Dumnezeu să-l aibă în pază, dar pentru fiecare poveste de succes există și una cu un eșec. Georgie n-a pupat în fund persoanele potrivite. N-a avut ambiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
01.1947, la ora 18.00“. Cuvintele scrise de mână păreau amenințătoare. Lee nu se prezentă la serviciu la ora opt. Am stat timp de-o oră la biroul meu, închipuindu-mi-l neliniștit din pricina eliberării lui Bobby De Witt, prizonierul propriilor lui fantasme, acum, că i se luase cazul Dalia și izbăvirea nu mai era posibilă. De dincolo de glasvandul biroului procurorului l-am auzit pe Loew lătrând și pledând la telefon în fața redactorilor de la The Mirror și Daily News. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a vedea viitorul și de a tălmăci visele. I-a spus unui biet bețiv că nu va mai apuca săptămâna și când a fost găsit mort - nu omorât, stai liniștită, pur și simplu mort din cauza anilor îndelungați de beție puternică - prizonierii l-au proclamat oracol. Un paharnic s-a întors de la închisoare cu o poveste despre un pușcăriaș care vede viitorul și atunci regele a trimis după Stick și l-a pus să-i tălmăcească un vis care îl bântuiau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că mulțimea e aparentă, o febră a oglinzilor, un delir vizual, ajunge! zici, te-ai săturat de acest joc care nu mai e nici măcar distractiv. Te simți cuprins de o panică nelămurită deoarece nu mai știi dacă ești stăpânul sau prizonierul celorlalți, dacă ei depind de tine sau tu depinzi de ei, dacă ei te imită pe tine sau tu îi imiți pe ei, și dacă îi imiți pe ei nu înseamnă că ești gândit de creierul lor? și încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu-mi puteam permite prea multe crize de creație. O dată sau de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Vultur-în-Zbor. Grimus nu-l luă în seamă. — Aceasta este Dimensiunea Perfectă, continuă el. într-o altă dimensiune potențială nu ai fi ajuns niciodată pe insula Calf. în alta, eu n-am găsit niciodată Trandafirul. în alta, eu continui să trăiesc, prizonier etern al propriilor mele idei. Dar aici totul trebuie să fie așa cum am plănuit. Mâinile i se agitau acum nebunește. Vocea îi era pătrunzătoare și ascuțită. — Și dacă n-aș fi rezistat febrei Dimensiunii? întrebă Vultur-în-Zbor. — N-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar ocol. — Grimus, spuse Vultur-în-Zbor. Am câteva întrebări. — întrebări? Bun, bun. — De ce Efectul nu te atinge și pe tine? — Bună întrebare, zise Grimus și tăcu. Părea că se gândește la un răspuns. în cele din urmă spuse: — Odinioară am fost prizonier de război. în fiecare zi mă temeam că voi fi omorât. Era genul ăla de război. Ne urcau în camioane cu cu zecile, ne duceau pe câmpul de execuție și ne legau la ochi. Auzeam soldații venind, ordine de tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei în mai puțin de un minut, gâfâind și cu răsuflarea tăiată. Vultur-în-Zbor simți din nou o furie neputincioasă la vederea acelei ființe atât de umilită, carne din carnea lui și sânge din sângele lui. Poate că și el era prizonier, la fel ca Prepelicarul, își zise bărbatul, și apoi încercă zadarnic să-și alunge gândul din minte. — Prepelicarule, spuse Grimus. — Da. — Aceasta este ultima mea poruncă, rosti Grimus. — Da, zise Prepelicarul și tresări. — Porunca este Finală, spuse Grimus. Prepelicarul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Da. Fiul meu. Mintea lui Grimus invadându-mă. Ești fiul meu și îți dau viața mea. Am devenit tu, am devenit tu ai devenit eu. Mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Călugărul mandarin revărsat în mine printr-un orgasm al gândirii. Prizonierul corcit și semi-semitic, cu contradicțiile sale, aportanța eului coexistând cu necesitatea supremă a dăruirii propriului eu, necesitate crudă, ineluctabilă și mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Ca o bătaie de aripi, eul său intra zburând. Fiul meu, fiul meu, ce tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
căzii, un lichid vâscos, Întunecat s-a prelins de cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul (un săpun, de altfel, foarte scump), pasta de dinți și cele două prosoape. Șiculmea! - chiar și hârtia igienică mi-a dispărut... Ultima oară era să rămân prizonier acolo. Nu mai reușeam să deschid ușa. Se Înțepenise Într-un fel al ei, neștiut. O Înfiorare rece Îmi năvăli pe șira spinării și o teamă inexplicabilă Îmi cuprinse dintr-o dată Întreaga ființă. Trăgeam cât puteam de ușă. Tălpile (deși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aliezi cu soțul ultragiat. Peste tot unde te uiți, numai tîlhării și vandalism. Trebuie să te ridici mai presus de bandiții ăștia și de mojicia lumii lor. Nesiguranța te forțează să prețuiești orice tărie morală de care dispui, exact ca prizonierii politici care Învață pe de rost Casa morților a lui Dostoievski, ca muribunzii care interpretează Bach și-și regăsesc credința sau ca părinții care se apucă de muncă voluntară pe la cămine de orfani după ce le moare copilul. Ne dăm seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și că, precum o persană adevărată, nu încetase să-și aștepte bărbatul, care fugise de zece ani. „S-ar putea să fi întâlnit-o la timp“, îi spusese ironic un funcționar, când se interesase de soarta ei. Leclerc se declară prizonier în tristețea ochilor de un verde intens și înstrăinat. Mai târziu, auzi că avea un copil și își dădu seama că fiu-său era de o seamă cu fata lui. Își promise să o revadă, iar dacă asta nu se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
altul sunt ori nebuni ori aproape zel.. Dar și ceilalți ne străduim... ― Nu putem fi, totuși, atât de cinici ca acea contesă Sforza care, în vreme ce rebelii asediau cetatea și amenințau să-i ucidă pe cei trei fii ai ei, luați prizonieri, s-a urcat pe ziduri și le-a arătat rebelilor pântecul, strigînd: Am cu ce face alții"... ― Nu cunoșteam întîmplarea. ― Era povestită prin taverne cu ani în urmă. ― Galilei, chiar nu vrei să te întorci la bucuriile care fac plăcută
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
intrase în odaia lui, socotindu-l spion, și dacă n-ar fi sărit alți servitori, auzind țipete, l-ar fi ucis, se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat și pe călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunțat Inchiziției, și a sfârșit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziției, unde s-a învinuit de păcate pe care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
familie bună Își ratează jalnic viața matrimonială și, spre a-și spăla rușinea de Încornorat părăsit, trece Oceanul, Înrolat În trupele engleze. Faptele de bravură pe câmpul de luptă Împotriva colonilor americani sunt Însă firave. Schimbă regiment după regiment, cade prizonier și se Întoarce spăsit În Anglia. Se pare că el Îi servește drept model doctorului Schuckburg pentru a compune veselul cântec. Când Îi ia În derâdere pe neciopliții de americani, Îi plătește o poliță și nevolnicului Horneck. Nu devii Macaroni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]