KorAP: Find »[drukola/base=probațiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...418 419 420 ...445 >

11,121 matches

Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485

ce îndeplinește anumite roluri în justiția penală. Tipurile de servicii oferite de către această organizație sunt confuze și nu realizează diferența specifică de alte subsisteme din justiție. Potrivit acestei definiții și penitenciarele se pot denumi servicii de probațiune. În aceeași lucrare, probațiunea este definită și ca: „un proces ce presupune o varietate de activități operaționale, inclusiv practici de investigație și supraveghere ” (p. 9). Deși accentuează o altă dimensiune importantă, definiția de mai sus nu delimitează activitățile operaționale ce pot fi considerate specifice

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
este definită și ca: „un proces ce presupune o varietate de activități operaționale, inclusiv practici de investigație și supraveghere ” (p. 9). Deși accentuează o altă dimensiune importantă, definiția de mai sus nu delimitează activitățile operaționale ce pot fi considerate specifice probațiunii, fie și numai din punct de vedere tradițional sau convențional. Din această ultimă perspectivă, Kalmthout (2000, p. 3) aduce o serie de concretizări: „Probațiune înseamnă toate activitățile de probațiune din sfera justiției penale (rapoarte de evaluare, intervenție timpurie, activități din

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
altă dimensiune importantă, definiția de mai sus nu delimitează activitățile operaționale ce pot fi considerate specifice probațiunii, fie și numai din punct de vedere tradițional sau convențional. Din această ultimă perspectivă, Kalmthout (2000, p. 3) aduce o serie de concretizări: „Probațiune înseamnă toate activitățile de probațiune din sfera justiției penale (rapoarte de evaluare, intervenție timpurie, activități din domeniul măsurilor și sancțiunilor comunitare, activități în penitenciare, supraveghere, probațiunea ca sancțiune, activități de prevenție etc.”. Această definiție nu arată ce unește toate aceste

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
mai sus nu delimitează activitățile operaționale ce pot fi considerate specifice probațiunii, fie și numai din punct de vedere tradițional sau convențional. Din această ultimă perspectivă, Kalmthout (2000, p. 3) aduce o serie de concretizări: „Probațiune înseamnă toate activitățile de probațiune din sfera justiției penale (rapoarte de evaluare, intervenție timpurie, activități din domeniul măsurilor și sancțiunilor comunitare, activități în penitenciare, supraveghere, probațiunea ca sancțiune, activități de prevenție etc.”. Această definiție nu arată ce unește toate aceste activități sub denumirea de probațiune

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
convențional. Din această ultimă perspectivă, Kalmthout (2000, p. 3) aduce o serie de concretizări: „Probațiune înseamnă toate activitățile de probațiune din sfera justiției penale (rapoarte de evaluare, intervenție timpurie, activități din domeniul măsurilor și sancțiunilor comunitare, activități în penitenciare, supraveghere, probațiunea ca sancțiune, activități de prevenție etc.”. Această definiție nu arată ce unește toate aceste activități sub denumirea de probațiune. În plus, definirea probațiunii printr-o serie de „activități de probațiune” nu evidențiază în ce context poate fi considerată o anumită

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
probațiune din sfera justiției penale (rapoarte de evaluare, intervenție timpurie, activități din domeniul măsurilor și sancțiunilor comunitare, activități în penitenciare, supraveghere, probațiunea ca sancțiune, activități de prevenție etc.”. Această definiție nu arată ce unește toate aceste activități sub denumirea de probațiune. În plus, definirea probațiunii printr-o serie de „activități de probațiune” nu evidențiază în ce context poate fi considerată o anumită activitate de probațiune sau nu. O definiție mai precisă oferă Cartledge (în Hamai, 1995, p. 10): „Probațiunea este o

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
penale (rapoarte de evaluare, intervenție timpurie, activități din domeniul măsurilor și sancțiunilor comunitare, activități în penitenciare, supraveghere, probațiunea ca sancțiune, activități de prevenție etc.”. Această definiție nu arată ce unește toate aceste activități sub denumirea de probațiune. În plus, definirea probațiunii printr-o serie de „activități de probațiune” nu evidențiază în ce context poate fi considerată o anumită activitate de probațiune sau nu. O definiție mai precisă oferă Cartledge (în Hamai, 1995, p. 10): „Probațiunea este o metodă de a pedepsi

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
din domeniul măsurilor și sancțiunilor comunitare, activități în penitenciare, supraveghere, probațiunea ca sancțiune, activități de prevenție etc.”. Această definiție nu arată ce unește toate aceste activități sub denumirea de probațiune. În plus, definirea probațiunii printr-o serie de „activități de probațiune” nu evidențiază în ce context poate fi considerată o anumită activitate de probațiune sau nu. O definiție mai precisă oferă Cartledge (în Hamai, 1995, p. 10): „Probațiunea este o metodă de a pedepsi cu fundament sociopedagogic, caracterizată printr-o combinație

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
activități de prevenție etc.”. Această definiție nu arată ce unește toate aceste activități sub denumirea de probațiune. În plus, definirea probațiunii printr-o serie de „activități de probațiune” nu evidențiază în ce context poate fi considerată o anumită activitate de probațiune sau nu. O definiție mai precisă oferă Cartledge (în Hamai, 1995, p. 10): „Probațiunea este o metodă de a pedepsi cu fundament sociopedagogic, caracterizată printr-o combinație de supraveghere cu asistență. Este oferită gratuit infractorilor selectați în funcție de personalitatea lor criminologică

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
denumirea de probațiune. În plus, definirea probațiunii printr-o serie de „activități de probațiune” nu evidențiază în ce context poate fi considerată o anumită activitate de probațiune sau nu. O definiție mai precisă oferă Cartledge (în Hamai, 1995, p. 10): „Probațiunea este o metodă de a pedepsi cu fundament sociopedagogic, caracterizată printr-o combinație de supraveghere cu asistență. Este oferită gratuit infractorilor selectați în funcție de personalitatea lor criminologică și de receptivitatea lor la demersurile unui sistem care are ca scop oferirea unei

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
social fără riscul de a încălca norma penală din nou”. Dincolo de aspectele subliniate în celelalte definiții, Cartledge subliniază caracterul sociopedagogic al metodei. Se păstrează, așadar, caracterul de „șansă în plus” oferit unor infractori anume selectați. Cele două elemente principale ale probațiunii - asistență și supraveghere - sunt explicit formulate în definiție, ceea ce contribuie în mod semnificativ la specificarea câmpului semantic al conceptului. Hamai et al. (1995, p. 5) au avansat un set de criterii destinate să definească un sistem de probațiune: 1. să

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
principale ale probațiunii - asistență și supraveghere - sunt explicit formulate în definiție, ceea ce contribuie în mod semnificativ la specificarea câmpului semantic al conceptului. Hamai et al. (1995, p. 5) au avansat un set de criterii destinate să definească un sistem de probațiune: 1. să aibă o organizare distinctă - administrarea sistemului de probațiune ar trebui să se realizeze de către o structură separată în cadrul sistemului de justiție penală; 2. să aibă o funcție judiciară - sistemul de probațiune ar trebui să aibă un rol judiciar

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
definiție, ceea ce contribuie în mod semnificativ la specificarea câmpului semantic al conceptului. Hamai et al. (1995, p. 5) au avansat un set de criterii destinate să definească un sistem de probațiune: 1. să aibă o organizare distinctă - administrarea sistemului de probațiune ar trebui să se realizeze de către o structură separată în cadrul sistemului de justiție penală; 2. să aibă o funcție judiciară - sistemul de probațiune ar trebui să aibă un rol judiciar în sistemul justiției penale, iar plasarea unei persoane în supravegherea

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
criterii destinate să definească un sistem de probațiune: 1. să aibă o organizare distinctă - administrarea sistemului de probațiune ar trebui să se realizeze de către o structură separată în cadrul sistemului de justiție penală; 2. să aibă o funcție judiciară - sistemul de probațiune ar trebui să aibă un rol judiciar în sistemul justiției penale, iar plasarea unei persoane în supravegherea acestuia ar trebui să fie rezultatul unei decizii judiciare; 3. să aibă mandat legal - probațiunea ar trebui să se bazeze pe un mandat

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
2. să aibă o funcție judiciară - sistemul de probațiune ar trebui să aibă un rol judiciar în sistemul justiției penale, iar plasarea unei persoane în supravegherea acestuia ar trebui să fie rezultatul unei decizii judiciare; 3. să aibă mandat legal - probațiunea ar trebui să se bazeze pe un mandat legal; 4. să includă supravegherea - probațiunea presupune plasarea infractorului sub supravegherea unei autorități. Liberarea condiționată a infractorilor fără supraveghere nu este considerată probațiune; 5. să aibă loc în comunitate - serviciul de probațiune

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
rol judiciar în sistemul justiției penale, iar plasarea unei persoane în supravegherea acestuia ar trebui să fie rezultatul unei decizii judiciare; 3. să aibă mandat legal - probațiunea ar trebui să se bazeze pe un mandat legal; 4. să includă supravegherea - probațiunea presupune plasarea infractorului sub supravegherea unei autorități. Liberarea condiționată a infractorilor fără supraveghere nu este considerată probațiune; 5. să aibă loc în comunitate - serviciul de probațiune este o agenție comunitară care asigură nu numai supravegherea infractorilor, ci și reintegrarea acestora

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
rezultatul unei decizii judiciare; 3. să aibă mandat legal - probațiunea ar trebui să se bazeze pe un mandat legal; 4. să includă supravegherea - probațiunea presupune plasarea infractorului sub supravegherea unei autorități. Liberarea condiționată a infractorilor fără supraveghere nu este considerată probațiune; 5. să aibă loc în comunitate - serviciul de probațiune este o agenție comunitară care asigură nu numai supravegherea infractorilor, ci și reintegrarea acestora în comunitate. Meritul deosebit al acestei definiții constă în evidențierea unor caracteristici esențiale specifice probațiunii: existența unui

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
probațiunea ar trebui să se bazeze pe un mandat legal; 4. să includă supravegherea - probațiunea presupune plasarea infractorului sub supravegherea unei autorități. Liberarea condiționată a infractorilor fără supraveghere nu este considerată probațiune; 5. să aibă loc în comunitate - serviciul de probațiune este o agenție comunitară care asigură nu numai supravegherea infractorilor, ci și reintegrarea acestora în comunitate. Meritul deosebit al acestei definiții constă în evidențierea unor caracteristici esențiale specifice probațiunii: existența unui sistem profesionalizat care are mandat legal să exercite supravegherea

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
este considerată probațiune; 5. să aibă loc în comunitate - serviciul de probațiune este o agenție comunitară care asigură nu numai supravegherea infractorilor, ci și reintegrarea acestora în comunitate. Meritul deosebit al acestei definiții constă în evidențierea unor caracteristici esențiale specifice probațiunii: existența unui sistem profesionalizat care are mandat legal să exercite supravegherea și asistența infractorilor în comunitate. Demers (în Hamai et al., 1995, p. 125) aduce definiția probațiunii în contemporaneitate, oferind o descriere modernă și flexibilă acestui concept ca „set de

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
comunitate. Meritul deosebit al acestei definiții constă în evidențierea unor caracteristici esențiale specifice probațiunii: existența unui sistem profesionalizat care are mandat legal să exercite supravegherea și asistența infractorilor în comunitate. Demers (în Hamai et al., 1995, p. 125) aduce definiția probațiunii în contemporaneitate, oferind o descriere modernă și flexibilă acestui concept ca „set de strategii utilizate pentru a menține o supraveghere pozitivă și activă a infractorului în comunitate”. Ca o precizare în plus, Demers evidențiază faptul că, în țările industrializate, probațiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
probațiunii în contemporaneitate, oferind o descriere modernă și flexibilă acestui concept ca „set de strategii utilizate pentru a menține o supraveghere pozitivă și activă a infractorului în comunitate”. Ca o precizare în plus, Demers evidențiază faptul că, în țările industrializate, probațiunea se identifică cu o serie întreagă de sancțiuni comunitare, care presupun intervenții din ce în ce mai incisive, de la prevenție la programe alternative, la trimiterea în judecată și până la supravegherea intensivă a infractorilor menținuți în stare de libertate sau a foștilor deținuți. În concluzie

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
serie întreagă de sancțiuni comunitare, care presupun intervenții din ce în ce mai incisive, de la prevenție la programe alternative, la trimiterea în judecată și până la supravegherea intensivă a infractorilor menținuți în stare de libertate sau a foștilor deținuți. În concluzie, Demers tratează serviciile de probațiune ca incluzând toate programele comunitare aflate pe acest continuum, cu excepția programelor de prevenție, care nu se adresează numai infractorilor. Apropieri între termenul de probațiune și sancțiunile noncustodiale sau comunitare s-au făcut încă din 1990, odată cu adoptarea la Tokyo a

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
infractorilor menținuți în stare de libertate sau a foștilor deținuți. În concluzie, Demers tratează serviciile de probațiune ca incluzând toate programele comunitare aflate pe acest continuum, cu excepția programelor de prevenție, care nu se adresează numai infractorilor. Apropieri între termenul de probațiune și sancțiunile noncustodiale sau comunitare s-au făcut încă din 1990, odată cu adoptarea la Tokyo a Regulilor minime ale Națiunilor Unite pentru aplicarea măsurilor noncustodiale (Regulile de la Tokyo). Chiar dacă termenul de probațiune nu se regăsește în mod expres în textul

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
se adresează numai infractorilor. Apropieri între termenul de probațiune și sancțiunile noncustodiale sau comunitare s-au făcut încă din 1990, odată cu adoptarea la Tokyo a Regulilor minime ale Națiunilor Unite pentru aplicarea măsurilor noncustodiale (Regulile de la Tokyo). Chiar dacă termenul de probațiune nu se regăsește în mod expres în textul documentului menționat, acesta apare implicit în mai multe reguli. Astfel : „7.1. Dacă există posibilitatea întocmirii unor rapoarte de evaluare, autoritățile judiciare ar trebui să le solicite unor persoane sau agenții competente

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
referire în textul de mai sus este, potrivit aceluiași document: „Un organism sau mai multe care decid sau au ca responsabilitate de bază punerea în executare a sancțiunilor și măsurilor comunitare. În multe țări, autoritatea de implementare este serviciul de probațiune”. Recomandarea nr. R (2000) 22 a Consiliului Europei, referitoare la îmbunătățirea aplicării Regulilor europene privind măsurile și sancțiuni comunitare, prezintă câteva exemple de măsuri și sancțiuni comunitare: alternative la detenția preventivă, probațiunea ca sancțiune independentă, suspendarea executării pedepsei cu închisoarea

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]