11,045 matches
-
dictează de mai nainte hotărârile ce trebuie să le luăm. E cumplit de nedrept acest lucru, dar cu toate acestea nu e mai puțin adevărat că el ni se impune și că o rezistență de-a dreptul nu-i cu putință”. Rusia urmărea să șteargă orice amintire cu privire la înfrângerea din războiul Crimeii și să-și asigure accesul la Dunăre, de unde Congresul de la Paris o silise să se retragă. Interese de ordin politic și economic au determinat diplomația rusească să respingă argumentele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
din partea maiestății sale sultanului și din partea maiestății sale împărătesei întregii Rusii prin mijlocirea unor instrumente de ratificare solemne prevăzute cu propria lor semnătură, iar aceste instrumente de ratificare, într-un răstimp de cinci săptămâni sau mai degrabă dacă este cu putință, începând din ziua încheierii numitului tratat, vor fi schimbate prin plenipotențiarii care au încheiat acest tratat. Exemplarele semnate și prevăzute cu sigiliul armelor lor au fost schimbate între plenipotențiarii respectivi. Întocmit la Iași, la 29 decembrie 1791 s.v. (9 ianuarie
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
avea facultatea de a se mărgini a face cunoscut guvernului Republicei Franceze, prin reprezentantul lor diplomatic la Paris, că ratificarea lor a fost dată, și în acest caz ele vor trebui să transmită instrumentul acestei ratificări de îndată ce va fi cu putință. Un proces-verbal despre depunerea ratificării va fi încheiat. Guvernul francez va remite tuturor puterilor semnatare o copie certificată conformă cu procesul-verbal privitor la depunerea ratificării. Făcut la Paris, în 28 octombrie una mie nouă sute douăzeci, într-un singur exemplar care
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fost răpită Bucovina și împrejurările în care această provincie, care nu a cunoscut niciodată dominația rusească, a hotărît să se unească cu patria-mamă. I-am arătat apoi că 20 de ani România a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a avea raporturi de bună vecinătate cu U.R.S.S., în convingerea că guvernul sovietic își dă seama că o Românie puternică, unită în granițele ei etnice, este o garanție de securitate pentru toți vecinii ei. Guvernul român nu a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cu un an înainte de expirarea perioadei de 5 ani în curs, intenția sa de a face să înceteze valabilitatea lui. Prezentul Tratat intră în vigoare imediat după semnarea lui și urmează să fie ratificat în termenul cel mai scurt cu putință. Schimbul instrumentelor de ratificare se va face la București, în timpul cel mai apropiat. Drept care împuterniciții au semnat prezentul Tratat și au aplicat sigiliile lor. Întocmit la Moscova la 4 februarie 1948, în 2 exemplare, fiecare în limbile română și rusă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
chiar din punctul de plecare. Nu poți să ți întreci propria condiția umană, nu te poți răzvrăti, față de propriile neputințe. Se poate trage o concluzie, mai ales pentru cei plasați în exterior (părinți și educatori): nu pretindeți de la alții peste putința lor de a da sau de a face. Natura umană are limite, de aceea e bine să fim conștienți de acest aspect. În al doilea rând, este dezvoltată tema răspunderii personale. Predispozițiile înnăscute trebuie exersate printr-un efort continuu și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
adecvat un mod de organizare mecanicist, care să asigure o planificare și o coordonare riguroasă a tuturoractivităților. Dacă mediul dinamic accentuează cerința adaptării flexibile și creative, mediul stabil accentuează cerința unei funcționări, în cadrele deja definite, cât mai eficiente cu putință. Cazurile în care condițiile de mediu determină cerințele funcționale ale sistemelor sunt extrem de frecvente. Moraliștii au notat mereu cu tristețe că oamenii sunt caracterizați de o serie de orientări pe care le considerau ca indezirabile: dorința de putere și de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de vedere. Subsistemele prezintă relativa lor autonomie în a organiza contribuția funcțională pe care o aduc în cadrul sistemului. În relația dintre sistem și subsistem există o dublă tendință. Pe de o parte, sistemul încearcă să formuleze cât mai clar cu putință cerințele sale funcționale, concretizându-le sub forma unor exigențe specificate și chiar a unor obiective a căror realizare este delegată subsistemelor. Este ceea ce în teoria organizațiilor e cunoscut sub denumirea de delegare a obiectivelor. Conducerea unei întreprinderi deleagă, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
n-am avut întotdeauna vreme, loc și prilej să acordăm suficientă atenție celorlalți factori ce participă la această interacțiune. Dar de îndată ce ajungeam la expunerea vreunei perioade istorice, deci la aplicarea practică, lucrurile se schimbau, și aici nu mai era cu putință nici o eroare” (Marx și Engels, 1967, p. 461). Analizele empirice ale lui Marx și Engels sunt într-adevăr exemplare din acest punct de vedere. Cu o grijă și meticulozitate extraordinare sunt scoși în evidență toți factorii care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
constitui un asemenea model teoretic general în legătură cu structura sistemului social. Având aceste precizări în minte, să trecem la schițarea acestui model. Ceea ce se va încerca aici este o punere în ordine a diferitelor elemente componente, asamblarea cât mai clară cu putință a tezelor teoretice fundamentale ale materialismului istoric. Cea mai completă expunere a modelului teoretic marxist se găsește în „Prefața” lui Marx la Contribuții la critica economiei politice (1859). În acest text, el redă sintetic principalul rezultat la care ajunsese cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiscale asupra autofinanțării evidențiază și o relație discutabilă, de tipul fiscalitate mare → autofinanțare ridicată și invers. Se 317 invocă ideea că, o politică de impozite apăsătoare incită Întreprinderea să procedeze la capitalizarea unei părți din profit cât mai mare cu putință, găsind În această destinație condiții mai lejere de impunere (facilități fiscale), ceea ce sugerează și o contradicție În termeni. În schimb, reglementările cum sunt cele referitoare la diminuarea bazei impozabile cu anumite cheltuieli (amortizare, rambursări de credite, plata dobânzilor, etc.), pot
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
să fie tot mai mare În vederea acoperirii cheltuielilor publice aflate În continuă creștere; pe de altă parte, cea a cetățeanului - care nu dorește să plătească impozite sau acceptă, În cel mai bun caz, o presiune fiscală cât mai redusă cu putință. Or, admițând ca pe o necesitate prezența statului cu cheltuielile publice de efectuat și a impozitelor ca sursă de finanțare a lor, devine o preocupare imperioasă găsirea unor soluții de optimizare a nivelului fiscalității, luând În considerare criterii de maximizare
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
nostru, pe vremea aceea, Domn În Țara Românească era Mihai Viteazul, una din cele mai eroice figuri din istoria omenirii. Văzând el ce potop de oaste vine asupră-i și cugetând că o luptă În câmp deschis nu e cu putință, se retrase la câteva ceasuri departe de Giurgiu, pe valea Neajlovului, la locul numit Vadul Călugărenilor. Aici, drumul spre București trecea printre două dealuri acoperite de păduri. Valea era Îngustă și mlăștinoasă. La intrare era un pod lung de lemn
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
se Întâlnește mai rar. Așa, tot d1 Picard ne zice că „Într-un chip obștesc se cere de la o teorie ca să fie simplă”, apoi, Înlocuind cuvântul teorie prin lege, urmează mai departe: „Înaintea unei legi simple, credem mai puțin În putința unei erori” (pp. 17-18). D1 Bouasse susține, de altă parte, că „principiile fundamentale slujesc a crea formele, adică a trage din propoziție un șir Întreg de sorite” (p. 78); că „faptele vin să se așeze În forme” (p. 79); că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a le explica. Asupra punctului dintâi d1 Picard zice că „știința se Înfățișează ca văzută a lumii din afară, prin mijlocirea conceptelor trase prin abstracție din experiență și apropiate unele de altele, așa ca să se obțină legile care fac cu putință coordonarea și prevederea” (p. 30), și aiurea el repetă aceeași idee, spunând că „noi Întrebuințăm conceptele noastre În deducții care duc la prevedere” (p. 16). Dl Job, pe de altă parte, arată că „În chimie metodele noastre ne permit a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
că „noi Înțelegem un fenomen, când, cu ajutorul cunoștințelor noastre, 1-am fi putut prevedea” (p. 15). Din acest punct de vedere judecă acest Învățat și istoria, când el adaugă că „uneori trebuie lărgit sensul cuvântului explicare, prevederea fiind rareori cu putință În formă cantitativă; uneori trebuie privită o povestire istorică ca o explicare care se mărginește a expune o evoluție al cărei sens numai apare, fără ca să se poată preciza cauzele” (p. 25). Din aceste citații rezultă că reprezentanții științelor pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al cărei sens numai apare, fără ca să se poată preciza cauzele” (p. 25). Din aceste citații rezultă că reprezentanții științelor pozitive Închipuie astfel rolul științei: știința este realitatea Însăși percepută de inteligența noastră prin prisma conceptelor generate, ceea ce-i dă putința de a prevedea fenomenele viitoare. Aceste generalizări conțin În același timp explicarea acestor fenomene; căci ele ne dezvelesc cauzele producerii lor. Istoria, dimpotrivă, ar fi un mijloc mult mai nedesăvârșit de explicare, căci ea nu face decât a povesti evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
procedăm după metoda Însăși a acestor științe, adică să le aplicăm observarea și experiența, care decurg din fapte, spre a vedea dacă acestea din urmă confirmă acele principii. Este netăgăduit că cea dintâi funcție, facultatea prevederii, este totdeauna făcută cu putință prin posesiunea legilor. Îndată ce s-a descoperit modul obștesc de producere a unui fenomen, se poate prevedea și prezice Îndeplinirea lui viitoare, care se va Înfăptui Îndată ce condițiile În care el apare se vor reproduce. Eclipsele, trecerea planetelor mai apropiate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
281-282 și nota). Cu toată această plecare către istorie, se vede bine că sociologia crede că ea singură va putea formula ideile generale, sub formă de legi, În vastul tărâm al dezvoltării sociale, și că ea nu recunoaște istoriei decât putința de a se ocupa cu chestii individuale. Dar, Întrucât nu există știință decât a generalului, se vede din aceasta chiar că sociologia Însăși tăgăduiește istoriei rolul de știință și nu-i Îngăduie decât pe acela de a procura materialuri adevăratei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acuratețea metodologică sau rafinamentul analitic, luările de poziție au și un caracter restitutiv, mărturisitor, pentru a fixa mai bine În memorie ceea ce a fost. Tinerii cititori, formați În ultimii cincisprezece ani, vor afla, cu acest prilej, că au fost cu putință la nou, În trecutul imediat, gesticulații și practici inimaginabile din perspectiva prezentului. Reconstituirea unei societăți nu prea Îndepărtate (ale cărei „umbre” ne mai Încețoșează Încă) ridică, desigur, probleme de ordin epistemologic și istoriografic. E greu să distingi ceva când ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune: << Dar având același duh al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 5, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 272-273) „... nu e cu putință a plăcea lui Dumnezeu fără credință”. (Ava Dorotei, Diferite învățături folositoare de suflet, cuv. 2, cap. 1, în Filocalia..., vol. IX, p. 497) „Credința este mama noastră a tuturora, când îi urmează nădejdea și-i premerge dragostea de Dumnezeu și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta întâi, cap. 28, în Filocalia..., vol. VI, p. 197) „... întâi trebuie să pună temelia, care este credința, căci fără credință, cum spune Apostolul, nu e cu putință a plăcea lui Dumnezeu (Evr. 11, 6)”. (Ava Dorotei, Diferite învățături folositoare de suflet, cuv. 14, cap. 3, în Filocalia..., vol. IX, p. 619) „Odihna, și tot darul cel bun și toată harisma dumnezeiască vine omului prin credință”. (Sf. Varsanufie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 10, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 280) 12 „Domnul a împreunat păzirea tuturor poruncilor cu dreapta credință, știind că nu e cu putință să-i aducă omului mântuirea numai una dintre ele, despărțită de celelalte”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească, cap. 2, în Filocalia..., vol. II, p. 25) „Sfârșitul credinței în Dumnezeu este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fiitoare; în ea, Ziditorul și Creatorul tuturor a făcut creaturi: lumină spirituală, potrivită fericirii celor ce-L iubesc pe Domnul, firile raționale și nevăzute și toată podoaba celor spirituale, câte depășesc mintea noastră, ale căror nume nici nu este cu putință să le descoperim. Acestea umplu lumea cea nevăzută, după cum învață Pavel, zicând: În El s-au făcut toate, fie cele văzute, fie cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii, fie puteri (Col., 1, 16), fie oștile îngerilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
încredințat pe oameni așa de mult despre înviere, ca crucea lui Hristos și însăși învierea Lui cu trupul? Cu toate că elinii au scornit atâtea minciuni, totuși n-au putut născoci învierea idolilor lor, nevenindu-le în minte nicidecum că e cu putință ca după moarte să învie trupul din nou. Această închipuire le-ar fi fost de altfel aprobată, pentru că, cugetând astfel, ar fi dat pe față neputința idololatriei lor și ar fi recunoscut puterea lui Hristos, ca să se cunoască și din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]