KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...418 419 420 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

mai bună. Mereu am crezut asta. Eu..., spuse el, apoi făcu o pauză, căutând cuvântul potrivit. Te admir, te respect... —Dar? îl întrebă Lisa dur. — Dar viața înseamnă și altceva decât a încerca încontinuu să fii cel mai bun. Un râs batjocoritor. Ba nu, nu înseamnă. — Dar tu ești cea mai bună. Ești atât de tânără și ai atât de mult succes, de ce nu îți ajunge? Asta este problema cu succesul, bombăni Lisa. Trebuie să te chinui să faci lucrurile din ce în ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
făceam înainte. —Trebuie să trec pe la birou sâmbătă pentru vreo două ore. Trebuie să verific grafica, înainte să plece ediția la tipografie... Ar putea Ally să facă asta. — În nici un caz! Ar strica-o intenționat, doar ca să mă facă de râs. — Vezi? spuse el trist. Ești obsedată și eu nu mai apuc să te văd, decât la petreceri legate de muncă... Și nu mai știi să te simți bine. Au continuat cu o serie de certuri amare și dezamăgiri reciproce, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nu sunt niciodată pești în dubă când urc eu? Uite, ți-am desenat o hartă, spuse Lisa. Trebuie doar să ceri o cutie bento. —O cutie bento? Ai inventat asta? se strâmbă Trix, de frică să nu se facă de râs. —Nu, așa se împachetează sushi când este luat la pachet. O să știe acolo despre ce vorbești. —O cutie bento, repetă Trix suspicioasă. — Cine ia o cutie bento? Jack apăruse în birou. —Ea, se plânse Lisa. —Eu, spuse Lisa în același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
cu Jack, ca să nu mai punem la socoteală că era impresionată de felul în care folosea bețișoarele. Cu stil și cu siguranță, ca și cum ar fi fost născut să facă asta. Îl puteai duce la Nobu și nu te făcea de râs, cerând cuțit și furculiță. Și ea era destul de bună la mânuit bețe. Și era normal să fie. Își petrecuse multe seri acasă, antrenându-se, în timp ce Oliver râdea de ea. — Pe cine încerci să impresionezi, iubita? Gândul la Oliver o umplea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
îl avea în gât. —Trebuie să merg în oraș, a anunțat Mike. Merg cu tine, se catapultă Ashling în picioare. —A, da? Monica părea dezamăgită. —Ei, să veniți la timp pentru cină. —Ce mâncăm? —Cotlete. Cotlete! Ashling aproape izbucni în râs - nu își imaginase că așa o mâncare încă mai exista. —De ce mergem în oraș? își întrebă ea tatăl când ieșeau pe stradă. Să cumpărăm o pătură electrică. —În iulie? În curând va fi iarnă. —Trebuie să fiți pregătiți. Au făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
liber? Ce zici dacă mâncăm sushi la prânz? Fac eu cinste. —Aș vrea eu. Cuvintele i-au ieșit din gură înainte ca ea să le poată opri, îndemnate de viziunea de a mânca sushi de pe pielea lui goală. —ăăă, pardon? Râsul lui era murdar într-un mod plăcut. —Nimic. Ochii ei nu spuneau nimic, dar nu s-a putut abține să nu rânjească puțin. Pentru un moment lung, și-au unit privirile, după care, simultan, tensiunea flirtului s-a transformat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
lui era murdar într-un mod plăcut. —Nimic. Ochii ei nu spuneau nimic, dar nu s-a putut abține să nu rânjească puțin. Pentru un moment lung, și-au unit privirile, după care, simultan, tensiunea flirtului s-a transformat în râs. — Vrei să spui că mă scoți în oraș? întrebă ea. — A, nu, îmi pare rău, nu îmi permite timpul. Dar ce zici dacă facem comandă, ca data trecută? —Alege pe altcineva să îți rezolve afacerile murdare, sări Trix în sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
senzație ciudată, cum că acestei femei i-ar putea încredința și viața, și tot s-ar simți în siguranță. Ea a exclamat ascuțit, ca și cum tocmai îi venise o idee genială, apoi s-a cufundat înapoi în geantă și, cuprinsă de râs, a scos o sticluță. A turnat puțin pe încheietura mâinii și apoi i-a întins-o lui Jack. —Hei, știi? Miros a ceva. Felul în care se îndoia, râzând, indica faptul că ea credea că gluma asta este criminală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
până la ușa de la intrare și a deschis-o. — Cocoșul cântă de trezire, spuse Marcus cu un puternic accent rusesc. —Șșșșt! Ea și-a pus degetul peste buze, într-un gest clar exagerat, dar era evident că dădeau pe dinafară de râs și de bucurie. —Dorm? întrebă Marcus în șoaptă. —Dorm. —Aleluia! spuse el, uitând de obligația de a face liniște. Acum pot să profit liniștit de tine. A pășit în hol, a luat-o în brațe și au început să își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
primit șapte puncte din opt pentru asta. Dar nu se putea apropia de el, pentru că îl vedea ca fiind dur și șmecher și dincolo de cuvintele lui galante putea detecta un cinism care aproape că îl făcea pe al ei de râs. Sau poate că problema venea de la ea. Nu se putea descotorosi de senzația de pierdere care plutise asupra ei toată ziua. A băut mult, dar nu s-a putut îmbăta, iar întâlnirea, departe de a-i ridica moralul, nu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

căsuțe, copaci și nici urmă de pachucos, polițiști sau pifani însetați de sânge. Până să-mi dau seama ce fac, m-am trezit alergând într-acolo. Aș fi alergat până cădeam lat dacă nu m-ar fi țintuit locului un râs pițigăiat, ce venea dinspre o verandă din apropiere. M-am îndreptat spre locul de unde auzisem râsul. Aceeași voce stridentă mă interpelă: — Ești al doilea copoi tinerel care o șterge din tevatura asta. Nu te condamn. Îi destul de greu să spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
dau seama ce fac, m-am trezit alergând într-acolo. Aș fi alergat până cădeam lat dacă nu m-ar fi țintuit locului un râs pițigăiat, ce venea dinspre o verandă din apropiere. M-am îndreptat spre locul de unde auzisem râsul. Aceeași voce stridentă mă interpelă: — Ești al doilea copoi tinerel care o șterge din tevatura asta. Nu te condamn. Îi destul de greu să spui cui ar trebui să-i pui cătușele, nu-i așa? M-am oprit pe verandă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mă enerva. Am răbufnit: — Iar iubitul tău e un ratat, exact ca mine, și tu ai fost un soi de gagică din lumea interlopă până să te scoată el de acolo! Tu... Kay Lake mă opri cu hohotele ei de râs. — Ai citit despre mine prin ziare? — Nu. Tu ai citit despre mine? — Da. La faza asta am rămas fără replică. — De ce a renunțat Lee la box? De ce s-a băgat în poliție? — Prinderea infractorilor îi dă sentimentul de ordine. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
sosească reporteri și cameramani care se îndreptau direct spre ringul din centru, Blanchard și partenerii lui de antrenament, fragili ca niște bibelouri. Nu-mi ieșea din minte replica de rămas-bun a lui Kay Lake, după cum îmi stăruiau în gând și râsul ei, și zâmbetul ei, și tristețea care o năpădea pe neașteptate. Deodată am auzit strigătul unui gazetar, „Hei! Uite-l pe Bleichert!“, și am ieșit în fugă spre parcare și spre Chevy-ul meu dublu ipotecat. Când am demarat, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
brațe. Am scuipat sânge și am îngăimat: — „Am învins.“ La care Lennon mi-a răspuns: — Nu în seara asta, băiete! Ai pierdut prin K.O. în runda a opta. Când mi-a picat fisa cum stau lucrurile, am izbucnit în râs și am dat să-mi eliberez brațele. Ultimul lucru care mi-a trecut prin minte înainte de-a leșina a fost că l-am aranjat pe bătrânu’ - și încă pe cinstite. • • • Mi s-au dat zece zile libere de la serviciu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și pe domnul Loew, iar eu sunt căpitanul Jack Tierney. Tu și Lee sunteți oamenii momentului. Așadar, sper că ți-au făcut plăcere ovațiile, fiindcă nu vei mai avea parte de altele până o să ieși la pensie. Toată lumea izbucni în râs. Tierney bătu în pupitru și vorbi în microfon: — Destul cu prostiile. Avem rezumatul infracțiunilor din săptămâna 8-14 noiembrie 1946. Fiți atenți, că-i groasă rău de tot. În primul rând avem trei spargeri la niște magazine de băuturi în nopțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
puse revolverul la tâmpla câinelui și apăsă trăgaciul. Nimeri o cameră goală. Femeia icni și se îngălbeni. Lee anunță: — Au rămas cinci. Pregătește-te să ajungi în raiul câinilor, Hacksaw. Lee trase a doua oară. Mi-am reținut hohotele de râs când revolverul trase în gol, în timp ce Hacksaw își lingea ouăle, plictisit de toată tărășenia. Cu ochii închiși, doamna Albanese se ruga cu fervoare. — A sosit timpul să-l întâlnești pe Creator, măi câine, spuse Lee. Femeia izbucni: — Nu, nu, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
atins un căcat fierbinte. Lee mă bătu pe spate. — Bucky e un as. Și deștept, și cu cojoñes. I-ai povestit lui Ellis despre mărturisire? — Ellis îi spun cei de la gradul de locotenent în sus, mârâi Vogel. Lee izbucni în râs. — Eu sunt un personaj privilegiat. În plus, tu-i zici pe la spate târtan și ovreiaș, așa că ce-ți pasă? Vogel se înroși ca racul. Koenig se uită în jur, cu gura căscată. Mișcarea îi dezveli piepții cămășii, care erau pătați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
un bungalow de un verde respingător, având în spate o cocioabă cu mansardă. Am parcat în spatele lui și am coborât din mașină. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi zise: — Ai pierdut. — Ai trișat, i-am replicat. El izbucni în râs. — Te-ai prins. Te-am sunat de la un telefon public. Te-au sâcâit reporterii? M-am uitat cu atenție la partenerul meu. Părea relaxat, dar surescitat pe dinăuntru, și-și pusese din nou masca de glumeț. M-am ascuns. Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
se permite accesul la autopsia lui Jane Doe nr. 31, ora 2.00, 16.01.47“. În josul paginii era mâzgălită semnătura lui Green, care semăna suspicios de mult cu scrisul sergentului Leland C. Blanchard. Mi-a scăpat un hohot de râs și am pornit spre spitalul Queen of Angels. Coridoarele erau pline de călugărițe asistente și bătrâni întinși pe tărgi cu rotile. I-am arătat insigna unei călugărițe vârstnice și am întrebat-o unde are loc autopsia. Își făcu cruce, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de tare, că am crezut că pieptul acela firav o să-i explodeze. Lee ieși din baie. I-am făcut semn s-o lase mai moale. Încuviință din cap și se așeză lângă mine. Am așteptat ca Short să termine cu râsul. Când hohotele i se mai potoliră, am continuat: — Povestiți-mi despre relațiile lui Betty cu bărbații. Short chicoti. — Ei îi plăceau bărbații, iar lor le plăcea de ea. Betty prețuia mai întâi cantitatea și numai după aia calitatea și, spre deosebire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
chestia asta. Cred că o să facă uitate orice dovezi că fata era o curvă clasa-ntâi. Cu cât publicul o simpatizează mai tare, cu atât mai mulți lauri culege acuzarea dacă porcăria asta ajunge vreodată în instanță. Millard izbucni în râs. — Istețule, vrei să zici că șeful tău ar fi tăinuitor de probe? M-am gândit că exact asta făceam și eu. — Mda, și pe deasupra un ticălos tâmpit și grandoman. — Touché, spuse Millard și-mi dădu o foaie de hârtie. Locurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
refuzând avansurile care li se făceau. Mi-am amintit de limbista mai în vârstă de care-mi povestise Marjorie Graham. — Ai observat vreun avans mai asiduu? Știi la ce mă refer. Artilerie grea. Vreo bărbătoaică mai insistentă? Madeleine izbucni în râs. — Nu, avansurile pe care le-am văzut erau toate în stil de mare doamnă. — Cine le făcea? — Apariții efemere, pe care nu că le-am mai văzut înainte. — Sau după? — Da, nici după. — Despre ce discutai cu ele? Hohotele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Nu, avansurile pe care le-am văzut erau toate în stil de mare doamnă. — Cine le făcea? — Apariții efemere, pe care nu că le-am mai văzut înainte. — Sau după? — Da, nici după. — Despre ce discutai cu ele? Hohotele de râs ale lui Madeleine se întețiră. — Linda vorbea despre băiatul pe care l-a părăsit în Cucuieții din Deal, în Nebraska sau cum s-o fi numit locul de unde venea, iar Betty despre ultimul număr al revistei Screenworld. Aveau același nivel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
fă-mi pe plac. De fapt ar trebui să le faci pe plac tuturor bogătașilor care se apropie de vârsta de șaizeci de ani. Ar putea da senilitatea-n ei și poate te confundă cu moștenitorii lor. Am izbucnit în râs și mi-am dezvelit incisivii. Martha se întinse după creion, dând să-i imortalizeze. — N-am avut timp să mă gândesc prea mult. Ori ei, ori noi. Cam la atât s-a redus tot. — Dar partenerul tău? Flăcăul acela blond

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]