10,690 matches
-
Meka"". Tokashi a avut o idee similară, în aceelași timp dar niciodată nu a fost îndeplinit. El a ajutat-o oarecum pe Naoko Takeuchi la ""Toki*Meka"" în acest moment la un curs de dezvoltare prin tragere la ideea unor schițe conceptuale, în care Naoko Takeuchi a afișat volumul 1 din Toki*Meka. Ei doi apoi s-au căsătorit în 1999. Ei au acum un fiu, născut în ianuarie 2001, al cărui nume real nu-l vor divulga însă l-au
Naoko Takeuchi () [Corola-website/Science/324089_a_325418]
-
de diferite culori pot fi folosite și pentru a decoră figură. În plus, jucăriile mai elaborate pot conține componente electronice miniaturale, care oferă efecte de lumină și sunet. Odată ce personajul a fost selectat, procesul de proiectare efectivă începe cu o schiță. Următorul pas este crearea unui prototip din lut. Acest model se face prin fire de aluminiu îndoite pentru a forma o coloană vertebrală a figurei, cunoscută ca armatura. Formularul de sârmă include conturul brațelor și picioarelor. Sculptorul adaugă apoi lut
Figurină de acțiune () [Corola-website/Science/324121_a_325450]
-
Câteva trepte de piatră, înverzite de mușchi și purtând pe lături mari ghivece de flori, duceau la o marchiză cu geamurile de sus colorate”". Lumea care se perindă pe străzile acestui oraș este una tăcută, diferită de lumea agitată din schițele lui I.L. Caragiale, în care indivizii sunt lipsiți de sentimentul sacrului și cred în normalitatea existenței. Printre aceștia există însă și inițiați precum doctorul Zerlendi, care ajung să cunoască secretele sacrului și se pregătesc astfel să părăsească existența profană. Acțiunea
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
al evenimentelor prin care trecea jucătorul. A fost implicat și psihologul Timothy Leary, dar există foarte puține date despre acest al doilea joc, care probabil că depășea capacitățile anului 1988. Au existat câteva tentative nereușite de ecranizare a "Neuromantului", cu schițe de scenarii realizate de regizorul britanic Chris Cunningham și de Chuck Russel. Cutia jocului video includea o reclamă a filmului care avea să fie realizat de "Cabana Boy Productions". Niciunul dintre proiecte nu a fost finalizat, deși William Gibson și-
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
Astronomul Carl Sagan scria: A fost publicată pentru prima oară în primăvara anului 1947 în revista "Planet Stories". Povestirile cărții sunt aranjate în ordine cronologică începând cu lansarea primei rachete în luna ianuarie a anului 1999. "Vara rachetei" este o schiță care descrie transformarea iernii din Ohio în "vară" din cauza căldurii extreme degajată la lansarea rachetei, precum și reacția cetățenilor prezenți în zonă. Titlu original al acestei povestiri apărută în numărul din ianuarie 1950 al publicației " Maclean's" este "I'll Not
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
unul dintre astronauți. Luându-și pușca pentru a merge la o pretinsă vânătoare, îi ucide pe astronauții Nathaniel York și "Bert" în momentul sosirii. Publicată inițial sub titlul "The Spring Night" în iarna anului 1948 în "The Arkham Sampler". Această schiță povestește despre marțienii de pe întreaga planetă Marte care, asemenea Yllei, încep să culeagă în subconștient crâmpeie din gândurile oamenilor aflați la bordul navei celei de-A Doua Expediții. În timp ce nava se apropie de planeta lor, marțienii încep să adopte aspecte
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
similare celor de pe Pământ. Benjamin Driscoll plantează mii de arbori pe câmpiile roșii pentru a crește nivelul oxigenului, dar, datorită unor proprietăți ale solului marțian, aceștia cresc peste noapte, dând naștere unei păduri. Apărută pentru prima dată în "Cronicile marțiene", schița de față prezintă sosirea pe Marte a rachetelor și a coloniștilor, care se răspândesc cu repeziciune pe suprafața întregii planete. Scrisă pentru "Cronicile marțiene", povestirea începe cu o discuție în care un bătrân îl informează pe tânărului călător Tomás Gomez
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
natură intimă".. În al patrulea podcast Crystal Habit de pe blogul "Tomb Raider" din 17 octombrie 2011, Marie vorbește cu Wilmer și designerului de sunet Jack Grillo despre colaborarea cu compozitorul neanunțat. Grillo suținea că " Facem această uvertură... unde avem o schiță a structurii narative și avem compozitorul nostru să creeze diferite teme muzicale care vor apare pe toată durata jocului" iar Wilmer sublinia că muzica compozitorului se va adapta dinamic în joc; compusă "...emoțional astfel încât să reacționeze instant la evenimentele ce
Tomb Raider (joc video din 2013) () [Corola-website/Science/324341_a_325670]
-
au participat la Independență de la 1877. S-a născut în 1807, în București, ca rob pe un domeniu boieresc. Încă de tânăr intra cobzar prin diverse formații. În 1827 prezenta „tarafului lui Dumitrache lăutarul” este amintită de Ion Ghica în schița memorialistica „Un bal la curte”, descriind formațiile participante la revelionul din casă boierului Românit. De aici înțelegem că, probabil, acesta era cel mai vestit taraf de lăutari din București, deoarece din cele trei formații prezente (taraful Goleștilor din Pitești, orchestră
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
inclus câteva modificări minore făcute de Ceaikovski după premieră, fiind astfel prima interpretare a simfoniei în forma sub în care este cunoscută astăzi. Prima interpretare la Moscova a avut loc pe 4/16 decembrie sub bagheta lui Vasily Safonov. Primele schițe au fost finalizate în primăvara anului 1891. Totuși, o parte sau toată simfonia nu era pe placul lui Ceaikovski, care a distrus manuscrisul "într-una din numeroasele sale stări de depresie și presupusa inabilitate a sa de a crea". În
Simfonia nr. 6 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/326605_a_327934]
-
și nou în RPR"despre picturile de la Voroneț, Sucevita, Cetățuia. Pentru noile picturi este luat exemplul picturii din Bucium, pictorul Vasile Păscu fiind considerat continuatorul celor vechi"- bibliografie album VASILE PĂSCU O VIAȚĂ PENTRU ARTĂ - autor Roxana Bărbulescu face câte schițe și acuarele după natură în zonele unde pictează biserici. În 1965 pictează 16 iconițe pentru parohia din Nereju, Vrancea și 2 iconițe parohia din Răstoaca., a pictat Autoportretul ulei pe pânză și "Cuza unind pe cei doi soldați", ulei pe
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
Matei Basarab," Ed. Sport Turism, București 1982, p. 74. ] Ibidem, p. 74 ] Pr. Dumitru Bălașa, "Op. Cit.," p. 27-29 ] Episcopul Atanasie, "Istoricul Eparhiei Râmnicului", București, 1906, pp. 383-384, apud Pr. Dr. Ioan Popescu Cilieni, "Biserica Sfântul Dumitru...," p 583 ] August Pessiacov, "Schițe din istoria Craiovei," Craiova 1902, pp. 59-60, apud idem ] Ibidem, pp. 53-58 ] Pr. Dr. Ioan Popescu Cilieni, "Biserica Sfântul Dumitru...," p. 585. ] N. Ghika Budești, "Evoluția arhitecturii în Muntenia și în Oltenia," în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul XXV, 1932
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
1912 - 1916 urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București. Fiind un elev eminent, Constantin s-a remarcat prin entuziasmul și profesionalismul cu care a condus „Societatea literară Gion”, unde prezenta versuri proprii sau din traduceri, portrete literare sau schițe care lăsau să se întrevadă un talent care se disipa într-o multitudine de direcții. În acest sens, Paul Papadopol îl caracterizează astfel: Constantin T. Stoika a debutat cu versuri la revista „Curierul liceului" din Ploiești în anul 1909 și
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale. Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în domeniul real. Alte domenii de interes au fost teoria structurilor cu programarea algebrică ca metodă directă pentru programarea liniară și
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
a mai multor castele din Franța i-au fixat în memoria multe repere de care s-a folosit în realizarea costumelor civile din filmul "Cucerirea Angliei". Ea a lucrat timp de trei luni, câte 8-9 ore pe zi, la realizarea schițelor pentru costumele civile, a adunat materialele necesare în următoarele trei luni și apoi a stat încă trei luni în atelierul de croitorie pentru a urmări execuția fiecărui detaliu. Muzica filmului a fost interpretată de Orchestra Radioteleviziunii Române, dirijată de Iosif
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
118. Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Portretul oval” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Ideea centrală a povestirii rezidă în relația confuză
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
Război Mondial (1916-1918) exersând ca medic în spitale de contagioși (holeră) și de boli nervoase. A fost decorat cu următoarele ordine și medalii române și franceze: Eugen Ioan Mironescu și-a semnat toate operele literare ca . A debutat cu două schițe în revista elevilor de la Liceul Internat. Începând cu 1906, când i se publică schița La cumătrie, colaborează la revista "Viața Românească" condusă de Garabet Ibrăileanu. I.I. Mironescu a preferat genul scurt (schița și nuvela) în care a surprins, uneori cu
Ioan I. Mironescu () [Corola-website/Science/325656_a_326985]
-
nervoase. A fost decorat cu următoarele ordine și medalii române și franceze: Eugen Ioan Mironescu și-a semnat toate operele literare ca . A debutat cu două schițe în revista elevilor de la Liceul Internat. Începând cu 1906, când i se publică schița La cumătrie, colaborează la revista "Viața Românească" condusă de Garabet Ibrăileanu. I.I. Mironescu a preferat genul scurt (schița și nuvela) în care a surprins, uneori cu un umor deosebit, momente din viața socială a timpului său, momente inspirate din viața
Ioan I. Mironescu () [Corola-website/Science/325656_a_326985]
-
toate operele literare ca . A debutat cu două schițe în revista elevilor de la Liceul Internat. Începând cu 1906, când i se publică schița La cumătrie, colaborează la revista "Viața Românească" condusă de Garabet Ibrăileanu. I.I. Mironescu a preferat genul scurt (schița și nuvela) în care a surprins, uneori cu un umor deosebit, momente din viața socială a timpului său, momente inspirate din viața la țară sau din Primul Război Mondial. A publicat două volume: "Oameni și vremuri" (1920) și "Într-un
Ioan I. Mironescu () [Corola-website/Science/325656_a_326985]
-
Românească din Iași) și ulterior de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Deși neafirmat în mod explicit, se presupune că acel cal este într-adevăr Berlifitzing. Primul paragraf al povestirii se referă la metempsihoză, atunci când sufletul unei persoane este transferat unei
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
O parabolă” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind republicată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași.
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]
-
și de Ion Vinea (publicată sub titlul „Tăcere - O fabulă” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București). Alte traduceri au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Liniște - O fabulă” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). În fabulă sunt menționați niște termeni
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
volumul "Nouă întâmplări bizare", editat în 2006 de Editura Pandora M din Târgoviște), Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). În „Masca Morții Roșii” Poe adoptă multe convenții ale ficțiunii gotice
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
Ferris și se oferă să prevină dezastrul nuclear, cerându-i apoi lui Liz să-l aștepte. Gary Goldman și Jason Koornick au optat inițial pentru povestirea science fiction "The Golden Man" a lui Philip K. Dick. Goldman a scris o schiță de scenariu pe care el și Koornick au prezentat-o companiei de producție a lui Nicolas Cage, Saturn Films. Filmul s-a clasat pe locul 3 la casele de bilete ale cinematografelor din SUA, aducând încasări de 7,1 milioane
Capcana viitorului () [Corola-website/Science/325736_a_327065]
-
fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Editorii care au publicat primii povestirea „Manuscris găsit într-o sticlă” au numit-o „distinsă eminanamente printr-o imaginație sălbatică, viguroasă și poetică, un stil bogat, o invenție fertilă
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]