10,694 matches
-
climei sau altitudinii unde aceasta vegetează. Vegetația lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), tisă ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), salcie albă ("Salix eleagnos"), răchită ("Salix hastata, Salix retusa
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
pe trei laturi cu o bordură brodată, largă de 12 cm, reprezentând flăcări triunghiulare perfect simetrice, în următoarele culori succesive: roșu, alb, negru, galben. Când steagul era purtat în paradă, i se adăuga în vârf un buchet de frunze de stejar care trebuia să aibă o înălțime de circa 13 cm. Steagurile erau de mătase și aveau dimensiunea de 132 × 176 cm. Steagurile erau alcătuite din două bucăți cusute laolaltă, ceea ce înseamnă că reversul steagului galben nu era imaginea în oglindă
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
coabitează, formând micorize pe rădăcinile arborilor). Acest burete este destul de răspândit în România, Basarabia și Bucovina de Nord și se poate găsi, crescând solitar sau în grupuri mici pe fiecare sol în păduri păduri de foioase (acolo mai ales sub stejari) precum de conifere, din iunie până în octombrie (noiembrie). Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
și în parcuri se întâlnesc platani (răspândită este specia "Platanus acerifolia"). La nordul municipiul în anii 1949-1950 a fost plantat „Sistemul de perdele forestiere de protecție Bălți” pe un teren de 15 ha și constituit din 13 perdele forestiere de stejar pedunculat ("Quercus robur"), în care se găsesc și alte specii: paltinul de munte ("Acer pseudoplatanus"), paltinul de câmp ("Acer platanoides"), arțarul tătăresc ("Acer tataricum"), salcâmul ("Robinia pseudacacia") și arțarul american ("Acer negundo"). Etajul arbuștilor este reprezentat de caragana moale ("Caragana
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
cerc, este vizibilă pe marginea aversului. Pe reversul medaliei este reprezentată monograma regelui Carol I, sub ea aflându-se inscripția: APARATORILOR<br>INDEPENDENTEI<br>IN<br>RESBELUL<br>1877-1878 Monograma și legenda sunt încadrate de o ramură de frunze de stejar (în dreapta) și de una din frunze de laur (în stânga), încrucișate în partea inferioară și unite printr-o fundă. Medalia Apărătorilor Independenței fiind o medalie de război, portul ei era strict reglementat fiind permis doar la manifestările cu caracter oficial. Ulterior
Medalia Apărătorilor Independenței () [Corola-website/Science/328501_a_329830]
-
3870 din 27 octombrie 1939, autoriza, după decesul persoanei decorate, portul distincției de către cel mai mare fiu dacă acesta era ofițer activ sau în rezervă. În acest caz o baretă orizontală cu inscripția "TRADIȚIE" pe un fond de frunze de stejar era fixată pe panglică. Dreptul de a purta Crucea Trecerea Dunării cu bareta „Tradiție” era acordat de rege printr-un brevet emis pe numele descendentului, cu următorul conținut: Asociația „6 Dorobanți”, asociație istorico-militară care are ca scop comemorarea tradițiilor Regimentului
Crucea „Trecerea Dunării” () [Corola-website/Science/328508_a_329837]
-
grasă, pitarcă sau hrib lurid (vezi timbru). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă pe terenuri calcaroase, niciodată acide, crescând, de la deal la munte, în mod general solitară, cu predilecție în păduri de foioase pe lângă fagi, mesteceni și stejari și mult mai rar în păduri de conifere, din (iunie) iulie până în noiembrie. Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv numelui binomial, este "Boletus (Agaricus) luridus", dat de Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord împrăștiată în locuri luminoase și călduroase în păduri foioase, ocazional și în acele mixte între altele sub stejari, fagi și frasini, dezvoltându-se de la deal la munte din începutul lui iunie până la sfârșitul lui octombrie. Carnea buretelui se decolorează cu sulfat de fier într-un roz viu. Mare pericol înseamnă confuzia vinețicii unsuroase cu buretele mortal "Amanita phalloides
Vinețică unsuroasă () [Corola-website/Science/336490_a_337819]
-
de mijloc aurie conținea coroana de fier înconjurată de o bandă albastră cu inscripția devizei. La ocazii speciale au purtat roba ordinului cu o verigă, format în mod alternativ din literele interconectate F. P. (Franciscus Primus), dintr-o cunună de stejar și de Coroana de Fier precum în centru o cunună mai mare de stejar, în interiorul ei ramuri de stejar și palmieri în cruciș, de la care atârna ordinul. Până în anul 1884 decorarea pentru cetățenii țărilor habsburgice a fost conectată cu atribuirea
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
devizei. La ocazii speciale au purtat roba ordinului cu o verigă, format în mod alternativ din literele interconectate F. P. (Franciscus Primus), dintr-o cunună de stejar și de Coroana de Fier precum în centru o cunună mai mare de stejar, în interiorul ei ramuri de stejar și palmieri în cruciș, de la care atârna ordinul. Până în anul 1884 decorarea pentru cetățenii țărilor habsburgice a fost conectată cu atribuirea unui titlu de nobilitare: Dotarea cu clasa a 3-a însemna ridicarea la titlul
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
purtat roba ordinului cu o verigă, format în mod alternativ din literele interconectate F. P. (Franciscus Primus), dintr-o cunună de stejar și de Coroana de Fier precum în centru o cunună mai mare de stejar, în interiorul ei ramuri de stejar și palmieri în cruciș, de la care atârna ordinul. Până în anul 1884 decorarea pentru cetățenii țărilor habsburgice a fost conectată cu atribuirea unui titlu de nobilitare: Dotarea cu clasa a 3-a însemna ridicarea la titlul de cavaler ereditar, cu clasa
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
care sunt înconjurate de deviza ordinului "Integritati et Merito" (Pentru integritate și merit.). Pe spate arată ordinul deviza lui Leopold al II-lea., "Opes Regum corda subditorum" (Faptele Regilor câștiga inimile supușilor săi.), care este înconjurată de o cunună de stejar. Crucile primei ediții (1808-1818) au condus trei frunze de stejar în unghiuri, care au fost îndepărtate mai târziu. Suspendarea insignei la bandă este Coroana imperială a Austriei (așa zisă „coroană de casă” al împăratului Rudolf al II-lea al Sfântului
Ordinul Leopold (Austria) () [Corola-website/Science/333502_a_334831]
-
integritate și merit.). Pe spate arată ordinul deviza lui Leopold al II-lea., "Opes Regum corda subditorum" (Faptele Regilor câștiga inimile supușilor săi.), care este înconjurată de o cunună de stejar. Crucile primei ediții (1808-1818) au condus trei frunze de stejar în unghiuri, care au fost îndepărtate mai târziu. Suspendarea insignei la bandă este Coroana imperială a Austriei (așa zisă „coroană de casă” al împăratului Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman), decorată cu două benzi fluturânde. Banda decorației este
Ordinul Leopold (Austria) () [Corola-website/Science/333502_a_334831]
-
multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestiera, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
Bubo bubo"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar încălțat ("Buteo lagopus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), cristei-de-câmp ("Crex crex"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), porumbel de scorbura ("Columba oenas"), cuc ("Cuculus canorus"), botgros ("Coccothraustes coccothraustes"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), ciocănitoarea verzuie ("Picuș canus"), lăstun de casă ("Delichon urbica"), presura de munte ("Emberiza cia"), soim călător ("Falco peregrinus"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar mic ("Ficedula parva"), șoimul rândunelelor
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
Turdus viscivorus"). Floră este una diversă și are în componență specii de arbori și arbuști cu specii de brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies") zada ("Larix"), pin ("Pinus"), tisa ("Taxus bacata"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin ("Fraxinus"), tei ("Tilia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
era locuită de sărăcime, muncitori de pământ, slugi boierești, cârpaci ce țeseau cu tejghele pe uliți, precupeți. "Muntenimea de Mijloc" era tăiată de două axe principale: "Șleahul Botoșanilor" (actuala stradă Lascăr Catargiu) și "Ulița Podul Verde", „pavată” cu bușteni de stejar (actualul Bulevard Carol I - numit de localnici Bulevardul Copou). În jurul anului 1680, în apropiere de Biserica Banu, meșteșugarii și negustorii mahalalei "Muntenimea de Sus" au construit o biserică din piatră și cărămidă, cu hramul „Sf. Parascheva”. Documentele vremii atestă că
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
Băgău" și reprezintă o arie naturală de interes peisagistic (ochiuri de apă, lacul și zona împrejmuitoare, turbării) ce adăpostește floră și faună specifică mlaștinilor. În arealul rezervației este semnalată prezența mai multor specii floristice (arbori, arbusti și ierburi), printre care stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), păducel ("Crataegus monogyna"), roua-cerului ("Drosera rotundifolia") sau moșișoare ("Liparis loeselii"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii
Tăul fără fund de la Băgău () [Corola-website/Science/330004_a_331333]
-
de 513 hectare. Pe teritoriul sitului (în "Pădurea Neagră") se află o rezervație de zimbri europeni din specia "Bison bonasus". Aria protejată reprezintă o zonă depresionara (încadrată în regiune bioegeografică continentală) ce adăpostește păduri de foioase cu specii arboricole de stejar ("Quercus robur") și carpen ("Carpinus betulus"), care vegetează în asociere cu jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata") și frasin ("Fraxinus excelsior"). Tufărișurile au în componență arbuști cu specii de lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea") sau păducel ("Crataegus
Bucșani (sit SCI) () [Corola-website/Science/330026_a_331355]
-
zonă de câmpie (râuri, lunci, pajiști, păduri de foioase și tufărișuri) încadrată în bioregiune stepică a Podișului Moldovenesc; ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos"; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
și tufărișuri) încadrată în bioregiune stepică a Podișului Moldovenesc; ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos"; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
tufărișuri) încadrată în bioregiune stepică a Podișului Moldovenesc; ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos"; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
în bioregiune stepică a Podișului Moldovenesc; ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos"; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca verde ("Rana esculenta"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo") sau broasca de pământ ("Pelobates fuscus"); lepidoptere (fluturi) cu specii de "Parnassius mnemosyne", "Tomares nogelii" și "Erannis ankeraria"; precum și un coleopter din specia "Cerambyx cerdo" (croitorul mare al stejarului). Printre speciile floristice protejate se află capul-șarpelui ("Echium russicum"), târtan ("Crambe tataria"), sisinel ("Pulsatilla grandis"), stânjenel ("Iris aphylla ssp. hungarica") sau bujor românesc ("Paeonia peregrina Mill. var. romanica"). Reportaj
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
habitate naturale de tip: "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)"; și protejează o gamă floristica variată. Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: stejar ("Quercus robur"), frasin ("Fraxinus angustifolia, Fraxinus excelsior"), frasin pufos ("Fraxinus pallisiae"), velniș ("Ulmus laevis"), ulm de câmp ("Ulmus minor, Ulmus procera"), jugastru ("Acer campestre"), păducel ("Crataegus monogyna"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), măceș ("Roșa canina"), salba moale ("Euonymus europaeus
Pădurea Balta - Munteni () [Corola-website/Science/330511_a_331840]