11,919 matches
-
ființa și necesitatea cultului, întregiri la literatura liturgică, anul bisericesc, sărbătorile legale, ajunarea ș.a. A mai scris, de asemenea, un scurt istoric al ctitoriilor moldovenești, studii de apologetică, filosofie și psihologie a religiei, de istoriografie bisericească, de omiletică și de teologie pastorală și a descoperit dând publicității o serie de documente vechi moldovenești din Bucovina. Conștient de vechimea clasică a românității, cu rădăcini adânci în civilizația europeană, în autohtonismul daco-roman și în tradiția creștină, Nicolae Cotlarciuc declara cu mândrie că „neamul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Primului Război Mondial pune capăt apariției revistei, pentru o perioadă de șapte ani și jumătate, visurile și nădejdile mitropolitului Silvestru ascunzându-se în tăcere, dar rămânând încă vii. În anul 1923, se reia munca de zidire duhovnicească, meritul fiind al profesorilor de teologie, care toți au fost studenți ai Facultății de Teologie din Cernăuți. În timpul cât a fost mitropolit al Bucovinei, Înaltpreasfințitul Nectarie a purtat o grijă deosebită față de revistă, lucru care nu i-a fost deloc ușor, așa cum se vede din procesele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
șapte ani și jumătate, visurile și nădejdile mitropolitului Silvestru ascunzându-se în tăcere, dar rămânând încă vii. În anul 1923, se reia munca de zidire duhovnicească, meritul fiind al profesorilor de teologie, care toți au fost studenți ai Facultății de Teologie din Cernăuți. În timpul cât a fost mitropolit al Bucovinei, Înaltpreasfințitul Nectarie a purtat o grijă deosebită față de revistă, lucru care nu i-a fost deloc ușor, așa cum se vede din procesele verbale ale Adunării Eparhiale, unde se arată cât de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ale Adunării Eparhiale, unde se arată cât de greu căpăta mitropolitul subvențiile necesare pentru apariția acestei reviste. În revista „Candela”, Nectarie a semnat pe parcursul anilor multiple recenzii la unele lucrări, precum la cartea lui Emilian Voiutschi - Prelegeri academice din Teologia morală ortodoxă (vol. I, „Candela”, 1906), Constantin Rădulescu-Motru - Puterea sufletească („Candela”, 1908), Un anunț bibliografic, Recenzia cărții Milas, după dreptul civil austriac și răspunsul șefului de la secție Spânu („Candela”, 1907). Alte recenzii a făcut în reviste străine: Colecțiunea scrierilor Academiei Române
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Să trăiți Sire! Trăiască Maiestatea Sa Regina. Trăiască Moștenitorul Tronului și întreaga Dinastie română!”. La rândul său, Regele l-a felicitat, încredințându-i cu adevărată bucurie toiagul păstoresc, numindu-l fiu ales al Bucovinei și vrednic profesor la Facultatea de Teologie și sigur fiind că toți credincioșii precum și frații întru arhipăstorire îl vor primi cu bucurie frățească. Aceste discursuri și tot ritualul care au avut loc atunci, arată foarte bine care era relația statului cu Biserica și implicarea Statului în alegerea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
observat Mircea Lutic, o epocă de activism pe cele mai multiple planuri. Nimeni nu poate da indiferenței vasta și importanta activitate a mitropolitului Nectarie, începând din perioada de studenție, continuând cu activitatea de la Biblioteca Universității, de la catedra Facultății de Teologie, din fruntea episcopiei Cetății - Albe, și în fine, din fruntea Mitropoliei Bucovinei, dar mai ales activității lui cărturărești, moștenirea pe care o lasă umanității, și în special, preoților și viitorilor preoți. Nimeni nu trebuie să uite sau să conteste ceva
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Îți trebuie curaj, devotament, îndrăzneală, putere, calități care mitropolitului Nectarie nu i-au lipsit. La fel, nu trebuie să uităm dragostea care a avut-o vlădica pentru carte, pentru bibliotecă, pentru scris; dragostea care a purtat-o pentru studenții de la Teologie și dăruirea totală pentru instruirea acestora; dragostea pentru „casa de la Ismail”, cum îi era drag să numească eparhia de acolo; și nu în ultimul rând dragostea pentru popor, mai ales poporul bucovinean, pe care l-a condus din fruntea Bisericii
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectați direct la „bateria” Sfântului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanță”. Personal, îmi asum calitatea de felix amator într-un domeniu în care singurii „performanți” rămân îngerii și sfinții. Mă gândeam la început să redactez un Prolog mai amplu, intitulat „Portretul unui ortodox fără barbă și sutană”, dar am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu și de la glosele Părinților, asupra câtorva teme fierbinți ale actualității teologice, în cadrul următoarelor instituții: Wiessenschaftskolleg din Berlin, Universitatea Paris IV-Sorbona, Teatrul Național București, Institutul Catolic din București, Universitatea din Torino, Colegiul Noua Europă, Institutul Greco-catolic din Oradea, Facultatea de Teologie din Pitești, Universitatea Emanuel din Oradea, Facultatea de Teologie din Constanța, Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, Institutul Ortodox din București. C.B. Nașterea Domnului 2007 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și returtc "1. Maria Magdalena de la Dan Brown
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ale actualității teologice, în cadrul următoarelor instituții: Wiessenschaftskolleg din Berlin, Universitatea Paris IV-Sorbona, Teatrul Național București, Institutul Catolic din București, Universitatea din Torino, Colegiul Noua Europă, Institutul Greco-catolic din Oradea, Facultatea de Teologie din Pitești, Universitatea Emanuel din Oradea, Facultatea de Teologie din Constanța, Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, Institutul Ortodox din București. C.B. Nașterea Domnului 2007 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și returtc "1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii Și retur" Figura Mariei Magdalena a revenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru menținerea confuziei dintre cele trei Marii. Teza lui va fi preluată de tabăra reformaților, în vreme ce catolicii se vor îndârji pe poziția „tradițională”, grigoriană 17. La numai doi ani după apariția dosarului său, Lefèvre d’Etaples va fi condamnat de către teologii de la Sorbona. Totuși, un „tradiționalist” notoriu precum Bossuet îi va prelua argumentația și concluziile într-un opuscul intitulat Sur les trois Magdeleine. Drumul până la oficializarea normalității avea să mai dureze trei secole. Abia în 1969, după Vatican II așadar, calendarul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu îngerii; penitența; revelația finală. Episodul miracolului produs asupra soției principelui va lega pentru totdeauna numele sfintei de maternitate: Maria Magdalena devine patroana și protectoarea nașterilor, așa cum, mai târziu, ea va deveni sprijinul „femeilor pierdute”. Sindromul Maria Magdalena: victima unei „teologii phalocrate” Pentru a înțelege mai profund „fenomenul Da Vinci Code” e necesară o incursiune în contextul teologic și cultural contemporan. Simultan cu deconstrucția cultului tradițional consacrat Mariei Magdalena, Dan Brown propune o adevărată remitologizare a personajului. Intenția sa nu mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Code” e necesară o incursiune în contextul teologic și cultural contemporan. Simultan cu deconstrucția cultului tradițional consacrat Mariei Magdalena, Dan Brown propune o adevărată remitologizare a personajului. Intenția sa nu mi se pare deloc străină de ideologia postmodernității și a „teologiei feministe”. Nu întâmplător nume ca Esther de Boer, Ann Graham Brock, Jane Schaberg sau Karen King, toate „militante magdaleniene” și exponente ale acestei teologii feministe, susțin printr-o campanie bine articulată bestsellerul brownian 18. Pentru discipolele Elisabethei Schüssler-Fiorenza, Maria Magdalena
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
remitologizare a personajului. Intenția sa nu mi se pare deloc străină de ideologia postmodernității și a „teologiei feministe”. Nu întâmplător nume ca Esther de Boer, Ann Graham Brock, Jane Schaberg sau Karen King, toate „militante magdaleniene” și exponente ale acestei teologii feministe, susțin printr-o campanie bine articulată bestsellerul brownian 18. Pentru discipolele Elisabethei Schüssler-Fiorenza, Maria Magdalena este prima victimă feminină a unei conspirații machiste, orchestrată de apostoli. Faptul că ea ajunge să fie etichetată drept „prostituată”, deși în evanghelii nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de apostoli. Faptul că ea ajunge să fie etichetată drept „prostituată”, deși în evanghelii nu există nici o informație clară în acest sens dovedește intenția Bisericii timpurii, dominată de bărbați, de a elimina orice concurență feminină. Biserica și-a constituit așadar teologia într-o paradigmă de gândire exclusiv machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol decisiv. A venit însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat în simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și în sigla nevinovată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o paradigmă de gândire exclusiv machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol decisiv. A venit însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat în simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și în sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice prin lentile feministe și reactualizarea unor texte gnostice, în care Maria Magdalena joacă un rol mult mai apăsat și central decât în Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
metafizică a trădării. Dacă s-ar scrie, în spațiul dominat de religia creștină, ea s-ar constitui într-o nouă disciplină, „iudalogie”. Omul a devenit etichetă, simbol, mit. Omul a dispărut, și-a pierdut adevărata și unica identitate în spatele etichetei-stigmat. Teologia l-a transformat pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca și mort. Cred că, în acest caz, nu trebuie căutată o singură soluție, ci două, adică trebuie admis faptul că fiecare din cei doi evangheliști a redat moartea - efectivă, din punctul meu de vedere - a lui Iuda plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „și s-a spânzurat” din relatarea mateină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a fost botezat ca atare. Elementul comun este numele: „țarina sângelui”. Probabil bucata de pământ purta deja numele respectiv, iar evangheliștii nu fac decât să speculeze relația dintre toponim și fapta lui Iuda, fiecare propunând o versiune conformă cu propria teologie 43. * În finalul „dosarului Iuda” oferit de Noul Testament aș dori să invoc trei chestiuni spinoase, fără pretenția de a aduce vreun răspuns definitiv. De altminteri, socotesc că ele nici nu pot primi răspunsuri definitive, ca toate chestiunile profund umane și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cer să-l abolească. După coborârea lui Isus în lumea substelară, jertfele materiale nu-și mai au rostul. Pentru gnosticii creștini, indiferent de tendință, singurul sacrificiu care contează și mântuiește este cel spiritual, interior. Jertfa exterioară și materială trimite la teologia vetero-testamentară a templului de la Ierusalim. Practicând sacrificiile în numele Său, apostolii se întorc, de fapt, cu un pas înapoi, trădând evanghelia adevăratului Isus. Ei fac jocul „generațiilor pământene”. Iuda se diferențiază de restul ucenicilor? Nu, dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar negativ, cuvânt de hulă. La fel pentru „împotriva Sfântului Duh”. * Fragmentele au ca tematică principală păcatul și iertarea. Înainte de a intra în dezbaterea teologică propriu-zisă, se impune o incursiune de ordin filologic, fără a pune însă total între paranteze teologia. Mă voi opri asupra câtorva termeni-cheie. Hamartanein Contexte precreștine • Sensul inițial este acela de „a greși ținta”; în Iliada există un compus, aphamartano (5,287). O săgeată ori o suliță este deviată, fără a se menționa cauza: intervenție divină cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Apocalipsa lui Pavel, Protoevanghelia lui Iacob sau Evanghelia lui Nicodim, texte asupra cărora doresc să mă opresc în continuare. II Bineînțeles, nimeni nu ne obligă să citim scrierile apocrife ori măcar să le cunoaștem fragmentar. Nimeni nu ne obligă să citim teologie budistă ori medievală occidentală. Dar merită să ne întrebăm cu toată sinceritatea: nu pierdem oare ceva important ignorând asemenea texte? Un bun prieten, cercetător la Institutul Sources chrétiennes, îmi mărturisea la un moment dat că el nu citește absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
duratei lumii, prin observarea semnelor timpurilor și calcule privind sfârșitul, ci chiar prin existența și publicarea apocalipselor, întrucât aceste cărți scrise de personaje importante ale trecutului nu au putut deveni publice decât la Sfârșitul Veacurilor”137. G. von Rad, în Teologia Vechiului Testament, insistă asupra „tipului nonistoric de gândire” al apocalipticienilor. Ieșirea imediată din istorie pare să fie idealul tuturor autorilor noștri. Doar în metafizica hinduistă mai întâlnim un asemenea grad de devalorizare a timpului, a devenirii, lucru cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
La Bible grecque des Septante, Marguerite Harl notează: „E un fapt istoric de netăgăduit: Părinții Bisericii, care, cei dintâi, au practicat cateheza, au ținut prelegeri și au predicat, au definit credința și au luptat împotriva ereziilor, acești Părinți întemeietori ai teologiei creștine au lucrat cu Septuaginta, și numai cu ea, ca Vechi Testament”. Prin urmare, e absolut firesc să ne raportăm la ei atunci când luăm în discuție Biblia creștină. Traducătorii români par să pună între paranteze lunga și fertila tradiție patristică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]