106,336 matches
-
esența sufletului meu”", ziarul „Natura”. Nr. 6. Iunie. Chișinău, Moldova 2002 "„A. Mudrea”", revista „Atelier”. Nr. 1-2. Chișinău, Moldova 2002 Brigalda-Barbas Eleonora, "„Evoluția picturii de gen din Republica Moldova (1945-2000)”", editura „Știința”. Chișinău, Moldova 2003 Dabija Nicolae, "„Cerul pe Pământ”", ziarul „Literatura și Arta”. Nr. 28. 10 Iulie. Chișinău, Moldova 2004 Dabija Nicolae, "„Arta de origine divină”", ziarul „Literatura și Arta”. 29 Aprilie. Chișinău, Moldova 2004 Stăvilă Tudor, "„Andrei Mudrea a împlinit 50 de primăveri”", ziarul „Flux”. 7 Mai. Chișinău, Moldova 2004
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
Chișinău, Moldova 2002 Brigalda-Barbas Eleonora, "„Evoluția picturii de gen din Republica Moldova (1945-2000)”", editura „Știința”. Chișinău, Moldova 2003 Dabija Nicolae, "„Cerul pe Pământ”", ziarul „Literatura și Arta”. Nr. 28. 10 Iulie. Chișinău, Moldova 2004 Dabija Nicolae, "„Arta de origine divină”", ziarul „Literatura și Arta”. 29 Aprilie. Chișinău, Moldova 2004 Stăvilă Tudor, "„Andrei Mudrea a împlinit 50 de primăveri”", ziarul „Flux”. 7 Mai. Chișinău, Moldova 2004 Roibu Nicolae, "„A. Mudrea și Universul Luminii”", ziarul „Timpul de dimineață”. 15 Octombrie. Chișinău, Moldova 2004 Nechit
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
Universul Luminii”", ziarul „Timpul de dimineață”. 15 Octombrie. Chișinău, Moldova 2004 Nechit Irina, "„Andrei Mudrea: Sunt unul dintre cei mai liberi pictori din Moldova”", ziarul „Opinia”. 19 Octombrie. Chișinău, Moldova 2004 Guțu Nicolae, "„Dimensiunile Luminii între Frumos și sacru”", ziarul „Literatura și Arta”, Nr. 50. 16 decembrie, Chișinău, Moldova 2005 Rusu-Haraba Anastasia, "„Scurgerea timpului, în linii și culori”", revista „Moldova, Nr.9. Chișinău, Moldova 2007 Roibu Nicolae, "„A. Mudrea: Numai cultura ne poate scoate în Europa”", ziarul „Timpul”. 30 Noiembrie. Chișinău
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
Scurgerea timpului, în linii și culori”", revista „Moldova, Nr.9. Chișinău, Moldova 2007 Roibu Nicolae, "„A. Mudrea: Numai cultura ne poate scoate în Europa”", ziarul „Timpul”. 30 Noiembrie. Chișinău, Moldova 2008 Sitaru Lidia, "„Personalități orheiene în domeniul Culturii, Artei și Literaturii”", dicționar biobibliografic. Editura "„Pontos”". Chișinău, Moldova 2009 Braga Tudor, "„Andrei Mudrea, aducând Lumină”", ziarul „Literatura și Arta”. Nr. 98. 27 Mai. Chișinău, Moldova 2009 "„Clipe de Lumină cu Andrei Mudrea”", agenția „Info-Prim Neo”. 27 Mai. Chișinău, Moldova 2009 Ețco Tatiana
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
A. Mudrea: Numai cultura ne poate scoate în Europa”", ziarul „Timpul”. 30 Noiembrie. Chișinău, Moldova 2008 Sitaru Lidia, "„Personalități orheiene în domeniul Culturii, Artei și Literaturii”", dicționar biobibliografic. Editura "„Pontos”". Chișinău, Moldova 2009 Braga Tudor, "„Andrei Mudrea, aducând Lumină”", ziarul „Literatura și Arta”. Nr. 98. 27 Mai. Chișinău, Moldova 2009 "„Clipe de Lumină cu Andrei Mudrea”", agenția „Info-Prim Neo”. 27 Mai. Chișinău, Moldova 2009 Ețco Tatiana, "„Andrei Mudrea: Clipe de Lumină”", ziarul „Ziarul de Gardă”. Nr. 289. 28 Mai. Chișinău, Moldova
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
Clipe de Lumină”", ziarul „Ziarul de Gardă”. Nr. 289. 28 Mai. Chișinău, Moldova 2009 Țurcanu Aurelia, „"Ai parte de Clipe de Lumină cu Andrei Mudrea..."”, ziarul „Capitala”. 3 Iunie. Chișinău, Moldova 2009 Codreanca Lidia, "„De la înălțimea cizmarului lui Apelles”", ziarul „Literatura și Arta”, Nr.30. 28 Iulie. Chișinău, Moldova 2009 Rusu-Haraba Anastasia, "„Andrei Mudrea. Culori și Parabole”", revista „Moldova, Nr.7-8. Chișinău, Moldova 2009 Trofimov Rodica, "„Mudrea cel Înțelept”, revista „VIP magazin"”. Nr. 66. Octombrie. Chișinău, Moldova 2011 Rîșneac Alexandru , "„Expoziție
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
Valahia"", septembrie 2016. Octav-George Lecca , "Familiile Boerești Române. Istoric și genealogie (dupe isvoare autentice)," Institutul de Arte grafice și Editura Minerva, București, 1899 (reed. "Familiile" "boierești române (după izvoare autentice)," cu adnotări, completări și desene de Mateiu Caragiale, Libra, Muzeul Literaturii Române, f.a., București.
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
cerut oficial permisiunea guvernului italian ca "„românii să-și facă datoria față de neam”". La aceste demersuri s-au adăugat eforturile de organizare a prizonierilor români întreprinse de doi profesori de la Universitatea din București: transilvăneanul Simion Mândrescu (profesor de limba și literatura germană) și George G. Mironescu. Aceștia au devenit principalii exponenți ai intereselor românești în această direcție. La sfârșitul iernii 1917-1918, M. Popovici - în calitate de reprezentant al „Comitetului Național al Românilor Subjugați din Monarhia Austro-Ungară” constituit la Odessa la 2 ianuarie 1918
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
în "Pholiota mutabilis" (1871) și apoi de faimosul Lucien Quélet în "Dryophila mutabilis", de citit în cartea sa "Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium" (1886). Ciuperca a mai primit două denumiri care nu sau stabilit în literatura micologică: Lepiota caudicina (Gray, 1821) și Galerina mutabilis (P.D. Orton, 1960). Micologii Rolf Singer (1906-1994) și Alexander Hanchett Smith (1904-1986) au decis că cel mai bine pentru această specie de ciuperci este să dețină propriu gen, anume "Kuehneromyces", în memoria
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
aduși acolo ca un avertisment, a strigat cu putere: „Trăiască România Mare!”. Ordonanța sa, croatul Jovan Kunici, anunță familia de sfârșitul lui Emil Rebreanu prin trei scrisori datate 14 august, 7 și 18 octombrie, scrisori ce sunt păstrate la Muzeul literaturii române și sunt puse în circulație de Tiberiu Rebreanu. "Pădurea spânzuraților", romanul scris de fratele său Liviu Rebreanu, îi este dedicat: „În amintirea fratelui meu, Emil, executat de austro-unguri, pe frontul românesc, în anul 1917.”. Liviu a aflat de execuție
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
el a fost greșit, pentru că directorul Ferrari doresc că instituția să-și păstreze poziția de lider în clasamentul școlilor, lăsând activități profesionale, cum ar fi muzică, cântând și de a acționa. Din fericire pentru băieți este profesor Belli, profesor de literatură, care îi încurajează să urmeze visele lor. Datorită lui, băieții descoperi un loc secret în subsolul școlii și de acolo a decis să formeze o trupă: Sound Alound.În următoarele zile, grupul a decis pentru a încărca un videoclip deveni
Alex amp; Co. () [Corola-website/Science/335461_a_336790]
-
Demetra, precum și a zeiței Hecate, se crede că implicau sex lesbian. Labrys-ul a fost reînviat ca simbol al feminității în anii '70 de către numeroase organizații lesbiene și feministe. Popularitatea lui a crescut odată cu publicarea unor articole despre originile lui în literatura feministă a acelor vremuri. În perioada contemporană, labrys-ul a devenit un simbol al lesbianismului și al puterii și independenței feminine și este folosit deseori în arta bijuteriei. Există, de asemenea, o organizație pentru drepturile LGBT în Kirghizstan numită "Labrys Organization
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Tycho Brahe. A studiat horticultura, astronomia, chimia și medicina. I se atribuie o lucrare valoroasă privind genealogia unor familii influente daneze. Provenită dintr-o familie de nobili, a primit o educație privată și a învățat germana, latina și a studiat literatura clasică. A învățat astronomia de la fratele ei, alături de care observat eclipsa de Lună de la 8 decembrie 1573. După moartea primului soț, Otte Thott, începe să se ocupe intens de grădina castelului moștenit practicând horticultura. De asemenea, se dedică iatrochimiei și
Sophie Brahe () [Corola-website/Science/335537_a_336866]
-
este un muzeu municipal din Iași, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași, amplasat pe Str. Vasile Pogor nr. 4. Muzeul prezintă dezvoltarea literaturii române, cu precădere de pe teritoriul Moldovei, începând cu anul 1800 și până în zilele noastre. Muzeul își are sediul în Casa „Vasile Pogor” sau „casa cu ferestre
Casa Memorială „Vasile Pogor” () [Corola-website/Science/331917_a_333246]
-
este un muzeu municipal din Iași, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași, amplasat pe Str. Vasile Pogor nr. 4. Muzeul prezintă dezvoltarea literaturii române, cu precădere de pe teritoriul Moldovei, începând cu anul 1800 și până în zilele noastre. Muzeul își are sediul în Casa „Vasile Pogor” sau „casa cu ferestre luminate”, clădire construită pe la 1850 de către vornicul Vasile Pogor și soția sa Zoe. Imobilul
Casa Memorială „Vasile Pogor” () [Corola-website/Science/331917_a_333246]
-
1947 aparține Regionalei CFR Iași. Va fi naționalizată și va servi din 1954 Inspecției de Stat pentru Igienă și Protecția Muncii, Regionala Iași. A fost restaurată în 1968 în vederea amenajării muzeului și reparată după cutremurul din 1977. Muzeul prezintă dezvoltarea literaturii române, cu precădere de pe teritoriul Moldovei, începând cu anul 1800 și până în zilele noastre. Clădirea destinată spațiului muzeal este compusă din douăsprezece încăperi ale expoziției permanente și o clădire anexă, inaugurată în 1994, care protejează intrarea în catacombele Casei Pogor
Casa Memorială „Vasile Pogor” () [Corola-website/Science/331917_a_333246]
-
două secole: perioada scriitorilor Costache Conachi, Vasile Alecsandri, Alexandru Donici, Salonul "Daciei Literare", scriitorii pașoptiști și unioniști, momentul fondării Societății Junimea și scriitorii junimiști (Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P. Carp, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ion Slavici și alții), literatura de la "Contemporanul" și "Viața Românească", perioada Garabet Ibrăileanu, sala Masa Umbrelor, sala scriitorilor Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Alexei Mateevici, Calistrat Hogaș, perioada interbelică (George Bacovia, Magda Isanos, Eusebiu Camilar), Nicolae Labiș. La parterul casei se află biblioteca muzeului. Sunt expuse
Casa Memorială „Vasile Pogor” () [Corola-website/Science/331917_a_333246]
-
un loc sfânt, el a dedus că acolo trebuie să fie mormântul lui Sarî Saltuk Baba, care fusese ucis într-un război.‟ Localnicii turci ai Babadagului, din dorința de a-și cunoaște obârșia, află tot mai multe date existente în literatura istorică scrisă pe care le povestesc cu mare plăcere, în care Sarî Saltuk este glorificat, el este eroul, luptătorul, viteazul care în [[secolul al XIV-lea]] a întemeiat, împreună cu un număr de câteva mii de turci seldjuchizi și famiile lor
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
este un muzeu municipal din Iași, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași, și este amplasat în Str. N. Gane nr. 22 A. Clădirea a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și este monument de arhitectură cu valoare memorială. Casa a aparținut prozatorului Nicolae Gane
Casa Memorială „Nicolae Gane” () [Corola-website/Science/331907_a_333236]
-
prozatorului Nicolae Gane până în anul morții (1916), apoi a fost vândută de fiul său Direcției Regionale Silvice. După 1948 clădirea a trecut în patrimoniul Primăriei Iași, fiind atribuită Întreprinderii de Gospodărie Comunală. La 25 decembrie 1992 a fost atribuită Muzeului Literaturii Române, care în prezent deține câteva camere, celelalte fiind ocupate încă de Regia Autonomă de Termoficare Iași. În muzeu sunt expuse piese de mobilier, obiecte personale, manuscrise autografe, corespondență originală, cărți care au aparținut lui Nicolae Gane, fotografii și picturi
Casa Memorială „Nicolae Gane” () [Corola-website/Science/331907_a_333236]
-
fost organizat și muzeul primăriei care cuprinde fotografii, afișe, stampe, manuscrise, publicații ale primăriei, cărți cu autograf, obiecte ce au aparținut personalităților ce s-au aflat în fruntea administrației Iașului: Vasile Pogor, Costache Negruzzi, Dimitrie Gusti etc. În perspectivă, Muzeul Literaturii Române din Iași preconizează ca în Casa „Nicolae Gane” să fie concretizate două proiecte culturale de referință pentru specificul Iașului: Centrul de muzeologie literară și Muzeul instrumentelor de scris.
Casa Memorială „Nicolae Gane” () [Corola-website/Science/331907_a_333236]
-
este un muzeu municipal, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași. Muzeul este amplasat în casa în care a locuit scriitorul Mihail Sadoveanu, amplasată pe Aleea Mihail Sadoveanu nr. 12. Clădirea, clasată monument de arhitectură, a fost construită de Mihail Kogălniceanu în 1842. În timpul Primului Război Mondial a locuit aici
Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” din Iași () [Corola-website/Science/331916_a_333245]
-
școli era direct proporțională cu mărimea domeniilor cu care era înzestrat. Mai exista încă un tip de medrese, numită "Sahil elli", unde învățau fiii suveranilor și marilor demnitari. În seminariile superioare studenții se perfecționau în domenii precum: drept, teologie și literatură. La seminariile înființate în timpul domniei sultanului Mehmet al II-lea se predau limba arabă, persană, interpretarea Coranului, viața și învățăturile profetului, dreptul coranic musulman, sintaxa, logica, gramatica, matematica, cosmografia, geometria. În timpul sultanului Soliman Magnificul s-au înființat seminarii superioare ( facultăți
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
în cadrul ei primea zilnic 100 aspri, sumă superioară salariilor acordate profesorilor celorlalte seminarii. După terminarea cursurilor elementare, școlarii urmau cursurile seminariilor de curs inferior ( "Tetime" ). Numai după absolvirea acestor cursuri puteau să se înscrie la facultățile de drept, teologie și literatură. În cazul în care absolventul acestor semniarii dorea să se înscrie la cursurile facultăților de matematică sau medicină, acesta era obligat să frecventeze cursurile unui alt seminar cu profil specific, numit "Musla-i Suleymaniye", unde deprindea cunoștințele necesare pentru viitoarea specializare
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
se acorde respectul cuvenit oricărui cetățean care face parte dintr-o societate democratică, și nu pentru calitatea lor de a fi mame, soți sau surori. De asemenea, feministele le-au cerut femeilor să își exprime opiniile în mod direct prin literatură sau prin manifestații publice, și să nu lase pe nimeni să vorbească în numele lor; această atitudine individualistă constituind o schimbare radicală în societatea turcă în condițiile în care până atunci se obișnuia ca elitele să vorbească în numele întregii națiuni. De
Mișcarea feministă din Turcia () [Corola-website/Science/331904_a_333233]