106,263 matches
-
și, chiar, ale soțului, Octavian Goga. Mircea Goga este contrazis de Dan Brudașcu, cu un doctorat la Cluj despre opera lui Goga, care o apără pe Veturia spunând că a aceasta ar fi spionat cu știrea autorităților de la București, cu sprijinul diplomaților români din capitalele europene, exclusiv în interes național. Legionarii considerau că Veturia era agentă a Intelligence Service-ului britanic și că, făcând parte din anturajul intim al generalului Ion Antonescu, a contribuit hotărâtor la declanșarea conflictului între acesta și
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
meargă regulat la postul de miliție, pentru a declara că nu a plecat din localitate. În realitate, "Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale", angrenat într-o multitudine de acțiuni și manifestări sociale și de caritate, a venit deseori și în sprijinul populației evreiești, fie concret, cu ajutoare materiale și medicamente, fie prin intervenții la factorii de decizie politică inclusiv pentru a salva de la deportare persoanele amenințate. În acest sens, mai târziu, în procesul din 1946, când Veturia Goga a fost pusă
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
de la deportare persoanele amenințate. În acest sens, mai târziu, în procesul din 1946, când Veturia Goga a fost pusă sub acuzare pentru că a fost în conducerea acestei organizații, o serie de evrei au dat declarații și au depus mărturie, confirmând sprijinul de care beneficiaseră din partea ei personal. În procesul în care Veturia Goga a fost judecată împreună cu Maria Antonescu, acestea au fost acuzate și de furtul bunurilor din Legația Sovietică în vara anului 1941, constând din mobilier, covoare, veselă. În 1967
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
lucrare apocrifă anterioară (probabil gnostică, ebionită sau diatessaronică), redactată mai mult pentru a fi în concordanță cu doctrina islamică. Unii musulmani consideră versiunile supraviețuitoare ca fiind bazate pe texte suprimate ale primilor apostolilor. Unele organizații islamice citează această evanghelie în sprijinul punctului de vedere islamic asupra lui Iisus. Această lucrare nu ar trebui confundată cu cărțile "Epistola lui Barnaba" și "Faptele lui Barnaba". Cea mai veche atestare documentară a evangheliei lui Barnaba despre care se consideră în general că ar corespunde
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
cercetători ai lucrării susțin originea ei italiană, menționând fraze din Evanghelia lui Barnaba care ar fi foarte asemănătoare cu expresii folosite de Dante și sugerând că autorul evangheliei a împrumutat din lucrările lui Dante, ei iau prefața versiunii spaniole în sprijinul acestei concluzii. Alți cercetători au remarcat o serie de similitudini textuale între pasajele Evangheliei lui Barnaba și diverse texte dintre o serie de vernaculare medievale târzii a celor patru Evanghelii canonice (în engleza medie, în olandeza medie, dar mai ales
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
din țară. În august 1949 sosește de la Suceava un grup de aproximativ 100 de deținuți din care peste jumătate erau aderenți la reeducare. Aceștia înființează un "Comitet de conducere a reeducări", și inițiază contactul cu administrație închisorii pentru a obține sprijinul acesteia și represalii împotriva opozanților. Până în martie 1950, aceștia vor ajunge să controleze toate punctele cheie din închisoare, de la ateliere și birouri până la magazie, bucătărie, respectiv primirea și distribuirea pachetelor. Închisorii i se repartizează și un educator politic, rol deținut
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
engleză, franceză, germană, italiană și latină. În septembrie 1823 s-a căsătorit cu János Bohus, un slovac maghiarizat, mare moșier în părțile Aradului, iar după căsătorie se mută cu soțul ei la Șiria, în județul Arad. În jurul anului 1840, cu sprijinul contesei Tereza Brunswick, înființează la Arad, "Asociația Femeilor Nobile" și deschide primele grădinițe la Arad și Șiria. În anul 1844 a finanțat tipărirea unui album "Aradi Vészlapok", iar cu banii obținuți din comercializarea acestuia a sprijinit sinistrații în urma inundațiilor din
Antónia Szögyény-Bohus () [Corola-website/Science/331628_a_332957]
-
în 1829 s-a stabilit la Atena, unde a trăit cu toată familia. A finanțat mișcarea Eteria (o parte din avere fusese trimisă la Moscova încă de când tatăl ei era domn al Țării Românești) și a luptat pentru independența Greciei. Sprijinul acordat de domnița Ralú artei dramatice a încetat odată cu fuga lui Caragea, la 29 septembrie 1818. Teatrul a mai fost foarte activ între anii 1818 și 1820, dar a fost distrus de un incendiu în anul 1825. Activitatea teatrală din
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
avut la rândul lor câte un băiat: Adolf junior, Alfred și Carol. Carol, înființează, în anul 1909, Fabrica de textile. În anul 1913 Adolf, Daniel și Adolf junior au primit titlul de baron al Imperiului Austro-Ungar pentru faptele deosebite în sprijinul comunității lor, fiind una dintre cele 27 de familii de origine evreiască de pe cuprinsul imperiului care au fost înnobilate. Francisc s-a născut la Arad în anul 1910, tatăl său fiind Alfred Neuman. Francisc a mai avut un frate și
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
26 februarie 1578, 400 de călăreți și 600 de pușcași din Transilvania, l-au silit pe Alexandru Vodă Potcoavă să se închidă între zidurile Curții domnești din Iași, care la acea epocă era puternic fortificată. Înainte de 22 februarie 1578, în sprijinul asediului a venit și Petru Șchiopul, cu ajutoare din Țara Românească. Astfel, Grigore Ureche consemna: "Pătru vodă, de sârgu au strânsu oastea turcească și muntenească și ungurească, au încunjurat pe Alixandru în curte în Iași și au bătut prejur curte
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]
-
de obicei pe portavioane sunt 64 de aeronave. Deși escadrele sunt integrate, urmărind portavionul acolo unde acesta este dislocat, ele sunt totuși considerate ca entitate separată de portavion. Precum și personalul de bord, escadrele sunt, de asemenea, alcătuite din personal de sprijin, inclusiv de întreținere a aeronavelor și de manipulare a muniției și pentru proceduri de urgență. Fiecare persoană de pe puntea de zbor poartă haine de culori diferite pentru ca rolul acestora să fie ușor de identificat. O escadră tipică poate include Tipuri
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
ocupată de franci, care au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane. Numărul francilor este relativ redus (circa 5%) față de cel al galoromanilor și, după o perioadă de bilingvism germano-galo-roman, majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
a devia forțele aliate de la Guadalcanal și insulele din apropiere și de a pune capăt impasului care a existat începând cu luna septembrie 1942, Armata Imperiala Japoneză a planificat o ofensivă majoră terestră la Guadalcanal pe 20-25 octombrie 1942. În sprijinul acestei ofensive, si cu speranța de a angaja forțe aliate navale, portavioane japoneze și alte nave de război mari s-au apropiat de Insulele Solomon, în partea de sud. Din această locație, forțele navale japoneze au sperat să angajeze și să
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
și distrugătoare, Flotă Combinată Japoneză, comandat de amiralul Isoroku Yamamoto, erau încrzători că ar putea repara înfrângerea lor în Bătălia de la Midway. În afară de câteva raiduri aeriene pe aerodromul Henderson Field în luna octombrie, portavioanele japoneze și navele de luptă de sprijin au rămas în afara luptei pentru Guadalcanal, în zona de nord-vest a Insulelor Solomon, așteptând o șansă de a se apropia și de a ataca portavioanele americane. Cu următorul atac terestru major al Armatei japoneze planificat asupra forțelor aliate pe Guadalcanal
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
cu pierderi grele pentru japonezi. În mod eronat, crezând că trupele armatei japoneze au reușit să captureze Henderson Field, un convoi de nave de luptă japoneze s-au apropiat de Guadalcanal în dimineața zilei de 25 octombrie pentru a oferi sprijin suplimentar pentru ofensiva armatei japoneze. Avioanele de pe Henderson Field au atacat convoiul pe tot parcursul zilei, scufundând crucișătorul ușor "Yura" și avariind distrugătorul "Akizuki". În ciuda eșecului ofensivei terestre japoneze și pierderii crucișătorului "Yura", la data de 25 octombrie restul Flotei
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
forțele americane mai erau formate dintr-un cuirasat (USS South Dakota), șase crucișătoare (USS Portland, Sân Juan, Northampton, Pensacola, Sân Diego, Juneau), și 14 distrugătoare. Portavioanele aveau la bord în total 171 de avioane, dar mai puteau conta și pe sprijinul a 60 de avioane cu baza la "Henderson Field". Un hidroavion american PBY Cătălina cu baza pe Insulele Santa Cruz la ora 11:03 a descoperit corpul principal al portavioanelor japoneze. Cu toate acestea, portavioanele japoneze erau la aproximativ 657
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
startup"-ului au realizat că versiunea inițială a produsului nu avea foarte mare succes, astfel că au implementat anumite modificări în software. Primele rezultate pozitive au început să apară în 2008, astfel că în luna iunie compania a primit primul sprijin financiar, din partea fondului de investiții Pond Ventures. În urma acestuia, LiveRail s-a mutat din Londra în San Francisco, acolo unde a fost înregistrată compania "LiveRail Inc." și a fost stabilit sediul. Tot în acea perioadă, Andrei Dunca a renunțat la
LiveRail () [Corola-website/Science/331770_a_333099]
-
public pe rege la Chard și pe 20 iunie 1685 la Taunton a decis împotriva voinței unora dintre susținătorii săi republicani, să se autoproclame rege. Este încoronat, iar Corporația din Taunton este silită să asiste cu speranța de a încuraja sprijinul populației locale. La Taunton lui Monmouth i se alătură alți 800 de oameni. Între timp dragonii regelui sub comanda lui Churchill, continuau să se apropie de armatele lui Monmouth și au sosit la Chard pe 19 iunie. Cu ajutorul milițiilor locale
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
sa în 1695), care-l înlocuiește pe mareșalul de Humieres, după înfrângerea suferită de acesta în anul precedent în Bătălia de la Walcourt. Ducele de Luxembourg dispune de 34 de batalioane și 94 de escadroane; dacă este necesar poate apela la sprijinul mareșalului de Boufflers și ale trupelor acestuia ce se află pe râul Mosela. Din nou regele William încredințează comanda forțelor aliate din regiune prințului Waldeck (William însuși este ocupat în Irlanda cu Iacob care încearcă să-și recupereze tronul). Pe
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
Deoarece majoritatea unităților militare constituite din cehi - la acea vreme erau angajate în luptă în alte zone ale imperiului și constituirea unei forțe armate naționale era doar începută, liderii cehoslovaci mizând pe spiritul de solidaritate al românilor, au apelat la sprijinul acestor forțe militare pentru a opune rezistență unor eventuale acțiuni cu caracter represiv, cu atât mai mult cu cât în oraș se găseau și regimentele "68 Szolnok" (maghiar) și "73 Eger" (german). Încurajate de rapiditatea cu care cehii și-au
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
regimente cu etnici români, pentru ca aceștia să se pună la dispoziția noilor autorități militare românești înființate. O delegație din rândul ofițerilor adunați a intrat în aceeași zi în legătură și cu liderii Consiliului Național Cehoslovac, pentru a-i asigura de sprijin. Noua formațiune militară în curs de constituire urma să asigure ordinea și securitatea în oraș, precum și pe o rază de 10 kilometri jurul acestuia, urmând să-și dea concursul inclusiv în cazul unei rezistențe maghiaro-germane. Soldații români au continuat cu
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
români nu mai soseau de pe front și în contextul restabilirii ordinii în Praga și a eșecului ultimelor încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea Română din Praga și-a considerat misiunea încheiată. Conducerea Legiunii a luat în calcul acordarea de sprijin militar cehilor pentru eliberarea Slovaciei, într-un moment în care teritoriul slovac era amenințată de trupele maghiare, ulterior urmând ca trupele române să treacă în Ardeal. După primirea știrii despre convocarea Mareii Adunări Naționale de la Alba Iulia însă, planul a
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
s-a deschis și Expoziția Artiștilor în Viață, organizată de Constatin I. Stăncescu. Nicolae Petrescu a participat pentru prima oară la o manifestare publică, Salonul Independenților, alături de fruntașii nemulțumiților Nicolae Vermont, Ștefan Luchian și Constantin Artachino. Organizarea expoziției a primit sprijinul lui Alexandru Bogdan-Pitești, Ion Angelescu, Nicolae Grant, Ion Ticu și Ludovic Dolinski. Pe firmamentul expoziției s-a afișat caricatura lui Constantin I. Stăncescu, realizată de Nicolae Petrescu. S-a tipărit și un catalog al expoziției care avea la introducere manifestul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
pentru mine”, „Războiul”, „Kaiserul în fața Parisului”, „Regele George al V-lea”, „Poincaré”, „Sultanul Mohamed al V-lea”, „împăratul Wilhelm al II-lea”, „Țarul Nicolae al II-lea”, „Țarul Petru Caragherghevici”", etc. În anul 2005 s-a organizat la Craiova cu sprijinul Muzeului de Artă și a lui Ștefan Popa Popa's (președintele Asociației Caricaturiștilor Profesioniști din România) și Gabriel Bratu (vicepreședintele Asociației Caricaturiștilor Profesioniști din România) a primului „Salon Național de Grafică Satirică” din Craiova. Numele evenimentului s-a modificat anul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
din sudul Germaniei. Poate cel mai important motiv al schimbării priorităților atacului în favoarea înaintării din sud a fost asigurarea intereselor americane. În timp ce Montgomery era precaut și își planifica cu mare grijă atacul din nord, asigurându-se că are un puternic sprijin de artilerie și suficiente trupe aeropurtate, forțele americane demonstrau acel timp de agresivitate esențială pe care Eisenhower o aprecia atât de mult. Pe 7 martie, Armata I comandată de generalul Courtney H. Hodges a cucerit ultimul pod intact peste Rin
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]