3,716 matches
-
căzut pe jos Cu un zgomot dureros. Le voi strânge cu grijă Și le voi transforma în altă ploaie, Pentru că eu cred că mai există iubire. Cândva am văzut o piatră Care săruta picăturile de apă, Ce-i mângâiau obrazul îmbătrânit de vreme. Referință Bibliografică: Eu cred că mai există iubire / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1404, Anul IV, 04 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ana Maria Bocai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
EU CRED CĂ MAI EXISTĂ IUBIRE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349821_a_351150]
-
tu să ajungi acolo unde eu nu am putut ajunge. Să știi că nu te voi invidia absolut de loc dacă mă vei întrece, pentru că asta îmi doresc să faci. Din păcate va veni și ziua în care eu voi îmbătrâni mai multși nu te voi mai putea ține de mână la fiecare pas și te voi ruga să mă ierți pentru ne putința mea. Insă voi trimite alături de tine gândurile mele bune. Nu pretind să-ți amintești de mine, însă
DRAGUL MEU COPIL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349876_a_351205]
-
de ani, noi două am venit împreună, după examenul de titularizare, la acest liceu. Ea s-a titularizat pe latină, iar acum postul ei s-a redus; a intrat în restrângere de activitate. Dacă cineva a spus vreodată că poți îmbătrâni brusc, eu pot depune mărturie, că fata asta și-a schimbat întreaga înfățișare...peste noapte, ca în programele alea deprimante: “Vrei să știi cum o să arăți peste 20 de ani?” Acum, în seara banchetului fiicei ei, doar ochii i-au
COLECŢIA DE CEASURI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344440_a_345769]
-
din suflet se ascund Feline vărgate, adulmecătoare, Și întrebări la care nu pot să răspund. Cad stelele prelungi boabe de lumină Par strigăte uitate de blânzii cocori Luna plutitoare-i singura regină A unui cer caustic căptușit cu nori. Și îmbătrânim ca dintr-o azvârlire, Candíde șoapte se pierd într-un nins décor... Misterul e răscopt fără dovedire, Sărută-mă pe frunte astăzi am să mor. Hai, întinde mâna dragostea-i de vină, Numai ea mă doare sub umărul meu stâng
MAI VIN de STELIAN PLATON în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344467_a_345796]
-
bine plătit. De fumat, nu fumează... Așa că, să nu mire pe nimeni, de ce omul duce lunar o dormeză în cârcă, de parcă ar fi un sac cu paie. Unul, mai șugubăț, l-a întrebat odată: ‒Bă, Prigoană, da’ când oi mai îmbătrâni, cum faci cu dormeza? Ai? Cum faci?... ‒ Bă, da’ prost ești! Păi, nu-i pui eu două roți la un cap și două mânere la capu’ ălălalt și o duc ca pă roabă?! îi răspunde Silviu și trece mai departe
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
din Dante, din Rabelais, din Alfred Jarry. Aș încheie trecerea mea sumară prin opera lui Romului Vulpescu cu un ”Testament” scris cu tristețe, care parcă e un cântec de lebădă, prevestind peste timp, moartea lui : „Cu fiecare zi ce trece Îmbătrânesc și scad și pier : Simt fiecare ceas de fier, Și aerul îl simt mai rece. Cu fiecare zi mai sper Că juventutea n-o să-mi sece. Încep, din ce în ce mai des, S-aud în fiecare noapte Cum pică fire de păr coapte
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
cum, fagul n-a căzut peste ei. Au avut zile. Multe cumpene are omul în timpul vieții lui. De aceea se roagă orice creștin când plecă de-acasă, să aibă Cel de Sus grijă de el! Trecând anii, uncheșul Iacob a îmbătrânit. Mătușa Anița s-a prăpădit la 85 de ani. Uncheșul a mai dus-o, destul de greu, singur, încă doi ani. Țin minte, chiar ultima dată, l-am văzut venind la noi, vara. A vrut să cosească, nu se lăsa nici
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
sunt! Sunt un adolescent legat de multe vicii și patimi, care s-au sedimentat în viața mea. Doamne, sunt legat de țigară și de alcool. Îmi plac toate distracțiile, dar văd că ele nu mă fac fericit, ci doar îmi îmbătrânesc sufletul și viața. Doamne, Te rog să mă scapi de toate acestea și să-mi dai puterea și voința necesară să ies din mediul în care am trăit până acum”. În cele din urmă am ajuns la Biserica Penticostală „Sfântul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348057_a_349386]
-
să ardă în umbre nepoftite... Și-apoi să mă tot strigi în neantul nemilos Să răscolești pământul, de dor să te topești Și pe al meu mormânt să scrii cât de frumos E Visul ce-ai pierdut...de dor să-mbătrânești! Referință Bibliografică: Prea tristă să spun la revedere / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PREA TRISTĂ SĂ SPUN LA REVEDERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348073_a_349402]
-
a lui Viorel, fratele meu. Apoi, după ce Dumnezeu mi-a dat familie, am încercat să-i portretizez pe ei, pe soția mea și pe copiii mei. De ce consider că aceste lucrări răspund întrebării tale? Pentru că înțeleg din ce în ce mai mult, cu cât îmbătrânesc, că relațiile sunt pietrele de temelie ale existentei umane: relația cu Dumnezeu și relația cu semenii. Ca artist, foarte ușor te izolezi în propriul tău turn, în turnul de fildeș, și acolo intri în dialog cu piatra, cu lemnul, cu
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
Noi am crescut în cinste și-n har de Dumnezeu, Dar crucea grea, în spate, de ce s-o car doar eu? Pe biblia cea sfântă tu ai făcut sperjur Și legea ta mă-nvață să nu mă prinzi când fur. Îmbătrânesc în tine, și tare mi-e rușine, Că nu mai pot să latru nici pentr-un colț de pâine; Sunt prea bolnav, fă țară, și nu-ți pasă de mine, Că-ți place cum golanii își bagă sula-n tine
NU AM, FĂ ŢARĂ, N-AM UNDE SĂ MĂ DUC! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348207_a_349536]
-
bolnav, fă țară, și nu-ți pasă de mine, Că-ți place cum golanii își bagă sula-n tine! Noi am crescut în cinste și-n har de Dumnezeu, Dar crucea grea, în spate, de ce s-o car doar eu? Îmbătrânesc în tine, și tare mi-e rușine... Sunt prea bolnav, fă țară, și nu-ți pasă de mine! Referință Bibliografică: Nu am, fă țară, n-am unde să mă duc! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul
NU AM, FĂ ŢARĂ, N-AM UNDE SĂ MĂ DUC! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348207_a_349536]
-
comună se spune că e vorba de senectute, nu însă și în cazul lui Andrei DUMBRĂVEANU, prietenul meu și al nostru parcă de-o viață din Chișinău, căci parafrazând latinescul “Non omnis moriar”, el se aplică și vârstei - nu toți îmbătrânesc. Când, l-am ascultat la o conferință la Iași pe academicianul G. Bulgăr afirmând că pentru un intelectual abia după 60 de ani vine creația matură și profundă, am rămas destul de contrariat. Mai târziu am înțeles că intelectualitatea este o
ANDREI DUMBRAVEANU 60 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347516_a_348845]
-
tău, spuse cu oarece reproș Gloria. - Păi vreau să scot tot ce-i posibil de la această vacanță. Dacă încep serviciul, nu o să mai am timp de distracție. Și apoi am doar douăzeci și cinci de ani. Când să mă distrez? Când o să îmbătrânesc? - Ca noi așa, răspunse Ștefan și în locul Gloriei. - Ei! Voi nu sunteți încă bătrâni. Doar maturi, încercă zâmbind să repare o nouă gafă făcută referitor la vârsta celor doi. Se vedea prin aceasta că încă nu era suficient de maturizată
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
refuzi să împuști un om, ci refuzi și să-l urăști.Martin Luther King - Nu planta copacul tristeții în inima ta. Recitește în fiecare dimineață cartea bucuriei. Omar Khayyam - Sufletul și trupul sunt ca o pereche de căsătoriți. Trebuie să îmbătrânească împreună. Altfel, ori sufletul chinuiește trupul, ori trupul șicanează sufletul. Constantin Tsatsos - Nu voi interveni la prieteni să-mi dea ceea ce nu au: înțelegere. Ion Machidon - De carte trebuie să te apropii ca de o iubită. Nu trebuie s-o
CITATE MEMORABILE (108) de ION UNTARU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347642_a_348971]
-
care parcă de loc n-o de auzi. Alta este Alegerea pe care intenționat te faci că n-o vezi. Alta este Calea pe care nu mergi, decât drumul pe care cazi. Alta este Tinerețea decât cea în care mereu îmbătrânești. Alta este Viața decât cea pe care permanent o risipești . Alta este Credința înălțătoare decât cea de loc netrăită. Alta este Nădejdea tăriei decât cea în care nu mai speri. Alta este Dragostea decât cea pe care ți-o închipuiești
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
al sentimentelor ce o însoțesc, Gabriel Garcia Marquez ne mărturisește că „ar trăi mereu îndrăgostit de dragoste” și „nu ar lăsa să treacă nicio zi fără a spune celor dragi că îi iubește” în dorința de a demonstra oamenilor că „îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc, când nu mai iubesc...” Despre dragoste, iubire și amor ne vorbește scriitorul Vasile Filip în paginile intitulate „Despre dragoste - la timpul prezent”, exprimându-și. în frumoase și pilduitoare cuvinte, credința că „Această triadă mai șade
DRAGOSTEA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349974_a_351303]
-
mai ales când ne așează trepte de nori spre visare! Iubiți noaptea cu stele indiferent de anotimp, fiindcă ne simțim luminați de ele! Iubiți vântul dulceag ce ne adună gândurile fugite de acasă! Iubiți zăpezile care nu ne lasă să îmbătrânim! Iubiți răsăritul viu curajului trezirii la viață! Iubiți începuturile cu pași înceți prin care revelația respiră inocentă. Iubiți ploaia de vară care îngână prin șiroaie aducând răcoare oricăror suspine! Iubiți floarea dăruită culorii ce se înalță făr de teamă, doar
RUGĂMINTE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350238_a_351567]
-
Toate Articolele Autorului Atâta zbucium am cât nu cuprinde marea și-n valuri mi s-au scurs întâmplările spre țărmuri necunoscute de care întreb, de ce mi-ați pierdut în uitare vedere și gânduri? Pe celălalt mal se varsă fluviul durerii, îmbătrânit de nemângâiere și însingurare. Luate în palme, ceața și frigul lasă anotimpurile în umbră, degeaba le vom scotoci după adevăr, pașii mei se vor pierde în tunelul morții din care nu a mai ieșit niciun drum. Obsesiile noastre au băut
IZVORUL CĂUTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361874_a_363203]
-
Vreau să-ți mai sărut o dată buzele ce m-au atras, Doar atâta putem face, cam atât ne-a mai rămas; Tot la fel ești de timidă și mai tare te-nroșești, Eu te văd mereu frumoasă, parcă nici nu-mbătrânești. Am avut și timpuri bune, traiul nu frigea la cost, Toamna îmi aduce-aminte când, pe vremuri, țineam post... Mai mergeam la mănăstire, ne mai închinam la sfinți, Se mirau vecinii noștri cât puteam fi de cuminți. Astăzi nimeni nu se
HAI SĂ NE MINŢIM, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361941_a_363270]
-
douăzezi de ani Fiorii fericirii mereu spre înalturi să vă poarte, Să vă doriți iubire așa cum vă doriți de mii de ani Chiar și numai cu aceasta, să fiți bogați se poate. Toți cei ce încă sunteți tineri să nu îmbătrâniți Fără să știți ce-i fericirea și-o casă numai flori, Să oferiți câte o floare la toti ce cred că-s fericiți Și voi asemeni să primiți câte o floare-adeseori. Iubiți-vă prin flori, din fericirea voastră faceți paradis
IUBITI-VA PRIN FLORI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362048_a_363377]
-
scutur' funii Frumoși nebunii oferind petunii Cu brațe pline, nu se văd din ele Butaforia ne lucrează-n plin Pierd jocheii la pariuri cai Tristețea cântă viețile la nai Din import, vagoane mari cu spleen Taie strada gureșele vrăbii Noi îmbătrânim în echivocuri Drojdia s-a scurs din polobocuri Orizontul scânteiază săbii Grijă deci că aerul vibrează Ce-o să spui cu ultimul cuvânt De pe gene visele migrează Când începe zilnicul frământ Referință Bibliografică: Echivocul senectuții / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ECHIVOCUL SENECTUŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362110_a_363439]
-
cățărat mai sus pe scara istoriei, cu atât i s-a părut că-i mai civilizat, altfel spus că-i făuritorul unor tot mai rafinate plăceri și a unei tot mai distinse plictiseli. Cu mii de ani în urmă, Eclesiastul (îmbătrânit în bune și în mai puțin bune) se plictisea ca un rege și medita asupra plictiselii dizolvante ca un înțelept: „Am văzut tot ce se face supt soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt” ... Tehnicizatul om
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
și trei scânduri la casă. E jale cu lipsa de forță și, firește, de gologani. Te evoc adesea cu prietenii, ce pot face altceva în starea de perpetuă alarmă în care mă aflu? Am proiecte încă - semn că n-am îmbătrânit! - dar energia e pe măsura vârstei și, iată, chiar și scrisul îmi este zăpăcit, grăbit și nervos, de-mi este rușine de mine. Dacă voi avea un răgaz mai generos, îți voi mai scrie. Poți face același lucru, când ai
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) Autor: Adrian Lițu Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului (privesc înapoi cu aceeași nedumerire!...) Stănciou este unul dintre camarazii din plutonul lui Bert ; un tânăr îmbătrânit înainte de vreme. Nu a avut parte de carte, nu a fost dat la școală, nu știe să scrie sau să citească. A avut parte, de când se știe, numai de muncă și de batjocură. Relele, care l-au tot însoțit, nu
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]