3,501 matches
-
Mare și Pahomie, sporind numărul mare al anahoreților ce-și lăsau averile, împărțindu-le la săraci și retrăgându-se în pustie în timpul nesfârșitelor persecuții ale lui Dioclețian, neputându-se împărtăși de martiriu din binecuvântate pricini, și l-au răscumpărat prin îmbrățișarea ascezei creștine, care însemna un martiriu, nu numai de câteva zile sau ceasuri, ci de o viață întreagă. Aceștia sunt cei ce au pus temelie, peste veacuri, monahismului creștin care, odată cu încetarea persecuțiilor, a luat misiunea atât de grea, dar
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
la geam sau la ușă să strigi că nu-i bine, orice atingere în adâncime doare, atunci când orice atingere la suprafață e plăcută, niciun contact cutanat nu prevestea iadul, ce iad, când se așteptau la frumosul din ei multiplicat cu îmbrățișarea stelelor nocturne și de peste zi, agățate între timp pe pereții goi și nepersonalizați ai camerei albe de refugiu. Erau în mijlocul încăperii așezată în mijlocul stațiunii Techirghiol, erau în univers și universul nu întârzia să se rotească cu ei într-o lume
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
o dominau, pereții se umpleau cu umbrele crengilor nocturne, o înțepau, o răneau, iar întrebările străine dansau pe candelabrul care se învârtea cu camera, cu ei, pe un carusel amețitor până când un țîpăt din noapte a oprit caruselul trupurilor îngemănate, îmbrățișarea s-a dizolvat ca o pereche de cătușe desfăcute instantaneu, trăsăturile nu râdeau, se adunau în riduri bătrânești peste minute, clipa greu își dezvăluia secretele în fața celor doi, peste care au căzut morminte ... -Ești virgină? -Nu -Și atunci? -Nu suntem
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
alintu-n vise, peste gându-mi le pogori. În beții de-arome sfinte, pe al nopților altar, Clipa - harnică albină - bea din dulcele nectar Și în ludică ninsoare - zbor de fluturi visători, Sub săruturi selenare, în condei mi te strecori. Cosmică îmbrățișare mă înlănțuie în zori Când petalele virgine cad pe foaie - reci fiori... Fost-ai trecere de-o clipă, dulce floare de cais, Dar eternul te cuprinde în poemul ce ți-am scris. FLOARE DE MĂR Am fost parte din copacul
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
noapte albă peste gândul înțelept... Și mai vreau să știu de Prutul mai respiră fără noi? Când ne moare visu-n brațe, visul nostru și al lor De-a ne ști mereu aproape sub același cer și ploi Să ne ude-mbrățișarea într-un imn cântat în cor... Însă nimeni nu-mi răspunde și nici lacrima nu-mi șterge Când întind o mână-soră peste curcubeu să prindă Altă mână-a unui frate moldovean, ce altă lege Strânge-n brațe. Și durerea vrea
LACRIMĂ DE ROMÂNIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351657_a_352986]
-
se putea, timpul întâlnirii aproape expirase. Tăcerea era mai grea decât membrele noastre când m-a ajutat, să mă ridic. Vorbele erau de prisos. Încă îmi ținea obrajii în palme, expresia întipărită pe fața lui nu avea nevoie de comentarii. Îmbrățișarea puternică...mi-am pus fruntea pe umărul lui. Vorbea în șoaptă: -Timpul e prea scurt, nu-mi place asta. -Înțeleg perfect! Ne-am îndepărtat cu greu unul de celălalt, încercam să rezist până la sfârșit. Fără lacrimi. Toată ziua fusese plină
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
dată, din Nota asupra ediției - prin metoda comparativistă...în osteneala de a restaura prezența și autoritatea Septuagintei în tradiția biblică ortodoxă (românească)”. Astfel, în anul 1998, am primit Cântarea Cântărilor (“Poetului Eugen Dorcescu și iubirii sale pentru limba română, cu îmbrățișare. Bartolomeu al Clujului. August 1998”) și, cred, Cartea lui Iov (apărută la Editura Anastasia, fără an). În 1999 - Cartea profetului Isaia (“Domnului Eugen Dorcescu, cu cele mai bune doriri. Bartolomeu al Clujului”) și Cartea profetului Ieremia (“Domnului Eugen Dorcescu, din
DIN AMINTIRILE UNUI SCRIB. CUM AM LUCRAT LA VERSIUNEA BARTOLOMEU VALERIU ANANIA A SFINTEI SCRIPTURI de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351632_a_352961]
-
Sacre. Transcriu acel memento: “...ieri...la prânz, poșta mi-a adus, de la Părintele Anania, Cartea lui Iezechiel și un volum al său (Valeriu Anania, Dincolo de ape. Pagini de jurnal și alte texte, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000: ‘Poetului Eugen Dorcescu, cu îmbrățișare colegială. Valeriu Anania. August 2000’), plus o scrisoare. În cuprinsul scrisorii, Părintele Bartolomeu îmi mulțumește pentru observațiile la Ieremia, se declară foarte impresionat de ‘acribia’ mea și îmi propune să fac eu corectura ultimă (BT-ul) la întregul text al
DIN AMINTIRILE UNUI SCRIB. CUM AM LUCRAT LA VERSIUNEA BARTOLOMEU VALERIU ANANIA A SFINTEI SCRIPTURI de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351632_a_352961]
-
2012 Toate Articolele Autorului Trăiesc mereu clipa unui dor însetat de alb, de copilărie, de vise înghețate pe un ram de veșnicie. doar când iarnă vine. Mă întorc în mine ca un copil în brațele părintelui iubit ... Mă înfior la îmbrățișarea visului împletit în trei: ieri, azi și mâine ... Te chem tăcută prin lacrimi albe iar inima mea se apropie tot mai mult de imposibil. E cea mai caldă emoție să simți în alb, chiar de e frig și doare ... Devin
DOR DE ALB de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351729_a_353058]
-
fără să-și poată stăpâni emoția și fără să mai găsească cuvinte pentru a-și continua fraza începută. Uitase ce a dorit să spună. Avea senzația că zidurile bisericii se pleacă spre el și-l cuprind ca într-o strânsă-mbrățișare, îl apasă și-l țintuiesc, fără a le simți greutatea, îndemnându-l să rămână. Simțea privirile sfinților din privirile vechi cum îl învăluiesc cu blândețe. Avea convingerea că-i zâmbesc. Și teama i s-a risipit. Dar, în același timp
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
În care eu te aștept să vi goală și bronzată de zăpadă Și cu bucuria că bărbații au venit să te vadă Împerecheată cu timpul în care m-am retras, Când ninge cu ore albe peste noi Și răsărind din îmbrățișare așteptatul altoi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Ninge cu ore albe peste noi / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 399, Anul II, 03 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NINGE CU ORE ALBE PESTE NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346575_a_347904]
-
tu, pierdută-n vreme calci prin iarna mea săracă Să-mi săruți iubito, gura, cu mustăți de promoroacă Și în șal de umbre moarte,și în frunze care nu-s Umbra mea, tăcut o poartă în sărutul din apus. Cu îmbrățișări mă plimbă în oglinda ta de lacuri Printre tot atâtea clipe, care curg prin noi ca veacuri Când de doruri și dorințe, ca o salcie se-ndoaie Inima mea nevazută în penumbra din odaie Tu să vii călcând, prozaic, cu
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
vor fi ninși de flori albe în vânt. Miros de început, miros curat, proaspăt, miros de ghiocei, mirosul dragostei ... În întâmpinarea acestei zile am scris versurile: Copacii sărută statornic văzduhul./ Aripi de gând sărută nevăzutul./ Foame de săruturi, foame de-mbrățișări.../ Păsările, inoculate cu virusul dragostei,/ se caută fâlfâind din aripi,/ dansând printre crengile copacilor./ Iubirea mea respiră/ prin vers și rugăciune. Din volumul de „Articole si Eseuri”- vol. II, în curs de apariție. Referință Bibliografică: Dragobetele / Vavila Popovici : Confluențe Literare
DRAGOBETELE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346610_a_347939]
-
toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru început cu Adam și a lui Evă, cu fecioare, cu împărați, cu Maica. În toate religiile lumii apare El. Și mi-e dor, cu fiecare ceas mi-e tot mai dor de el. Știam
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
de noroi al morții. Dar numai pentru o clipă, căci în momentul următor mâna ei se-ntinse înspre mine. - Vii? M-am ridicat oarecum poticnit, stăpânindu-mi cu greu tremurul surescitat al trupului. Palmele noastre s-au înlănțuit într-o îmbrățișare mută și atunci am știut că veșnicia există! Nu se putea altfel! Iată, vedeam puritatea în toată splendoarea ei! Trăirile cele mai SFINTE și mai ADEVĂRATE îmi guvernau fiecare fibră a trupului și niciodată nu mi-am simțit spiritul mai
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
o adevărată surpriză editorială a profesorului universitar dr. Vasile Burlui, distinsă personalitate a vieții medicale universitare ieșene, românești, europene, actualmente președintele Universității ,,Apollonia”. Ideea e că această carte nu reprezintă debutul său editorial, ci, mai degrabă, o recidivare a tentației îmbrățișării chemării muzelor poezicești Euterpe și Erato, întrucât, la aceeași editură, cu doar câteva luni înainte, profesorul-poet a publicat volumul Philemon și Baucis. Dacă acesta părea să fie un accident în biografia operei sale pe ansamblu, o exteriorizare cathartică a unui
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
2011 Toate Articolele Autorului DA DOAMNĂ! Amintirea de acu’. Tot ceva ne mai rămâne... Poate asta vrei și tu Nu pleca. Rămâi cu mine. Și în glas fără răspuns. Rămân plin de încântare, Mie-mi este de ajuns, Doar acea îmbrățișare, Și rămân entuziasmat. Ating corpul tău superb Pentru ce tu m-ai chemat Chiar nici nu mai întreb Feeric fir de trandafir. În întuneric și pe lună, Te iubesc și te admir Da, Doamnă. Asta nu-i minciună Să fiu
DA DOAMNĂ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351029_a_352358]
-
Publicat în: Ediția nr. 360 din 26 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului IUBITA MEA Iubita mea, m-ai îmbătat Ca aroma vinului de Busuioacă, Acum, cu dulce sărutat, Alintă-mă și o să-mi treacă. Ca vița fragedă m-ai încorsetat Îmbrățișarea ta cum să nu-mi placă? Când toate farmecele s-au dezlegat La mine, iubirea să se-ntoarcă. Iubita mea n-am obosit Gândindu-mă la tine, Dar mă simt mai fericit, De viața clipele-mi sunt pline. Referință Bibliografică
IUBITA MEA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351053_a_352382]
-
o ceașcă de cafea (cafeaua pe care ai băut-o când înfloreau cireșii pe malul tristeții!) Am îmbrăcat rochia pe care mi-ai dăruit-o când adormiseră ploile în brațele tale, e sălbatică și nu-și dezlipește trena din tabloul îmbrățișării, singurul rămas nears în incendiul care va fi avut loc într-o postfață de gânduri... Pe jos este zi obișnuită, spre dreapta - aglomerație de linii frânte în arome trandafirii (nebunie adjudecată de flăcări) iar pe verticală magia țurțurilor de gheață
POSTFAŢĂ DE GÂNDURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351089_a_352418]
-
și lumina nu s-a mai curbat, Îmi pui creionul în mână și vina să fac sex cu tine când primăverile s-au terminat. În acest anotimp e o pierdere de dorință, amestec orb de cuvinte, doar până joi, de îmbrățișări înverzite peste inspirație până la terminarea poemului, apoi continuăm cu o adâncă respirație și rămân mai sărac de cât tine și mai lipit de pagina albă! Ah! Și cât am mai dorit să mai vi, Dar primăvara nu mai vine Și
POETUL ŞI MUZA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351213_a_352542]
-
CU MAJUSCULE Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Începuse o ploaie cu majuscule, pe codrul care tocmai rodise sălbatic și îndepărtat. Îi conturam chipul pe brațele noastre măsurând orizonturile într-o îmbrățișare întreagă. O înfășurasem într-un poem continuu, demn de așezat la baza scărilor de peste nori. Erai rege în palma culorilor și te-am fotografiat cu uimirea pe chip, numărând stropii care-ți șopteau, în cădere, un imn. - Rămâi acolo, mă
PLOAIE CU MAJUSCULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351226_a_352555]
-
despre ploile cu pământ curat din glasul ultimului samaritean mi-ar fi plăcut să-mi pot număra viața pe degete așa ți-aș fi putut spune din ce parte îmi poți asculta urmele însă tu nu ai respirat niciodată o îmbrățișare de solzi pentru că nicio realitate nu se poate desena artistic la fel cum niciun arbore nu știe să se decojească de pădurile trecute blocurile mele sunt bolnave de ani umbra cioplește în auz cartiere de oameni întregi până în somnul de
LA O NEMĂRGINIRE CU OCHII DESCHIŞI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351245_a_352574]
-
ori nu, tandre sau aspre, frumoase pentru unii, urâte pentru alții, invidiate, iubite, dorite...poate nu suntem femei ... uneori prea mult câteodată prea puțin avem mereu o vorba bună adresată celor care au perioade grele, simțim noi nevoie de o îmbrățișare caldă, o încurajare, un simplu cuvânt la momentul oportun. Să nu uităm ... suntem femei... uneori prea mult câteodată prea puțin . Camelia C octombrie 2013 Referință Bibliografică: Suntem femei .. uneori prea mult câteodată prea puțin .. / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SUNTEM FEMEI .. UNEORI PREA MULT CÂTEODATĂ PREA PUŢIN .. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345656_a_346985]
-
mici, mai 'nalte, mai galbene - și ele, Din roua dimineții sorbindu-și picatura. C-o undă de uimire, simțind, poate,-o răceală, Petalele surprinse de-o boare prin meandre Se-ntind ușor spre frunze, ca niște brațe tandre, Voind ca-mbrățișarea să fie ... ireală. O moleșeală dulce pe-o strună de vioară ... Când soarele căldura din raze-și curge, blândă Lalelele ghidușe se-ndeamnă să-mi surâdă Făcându-mi ziua cântec cu iz de scorțișoară. Mireasma grădiniței o să-mi încânte viața
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
un fir de floare Suavă, mângâiată lin de soare Fă-mi dimineața noul început Amarul s-aparțină doar negrului trecut... Trimite-mi, tată, un sărut pe frunze Deazmiarda-mi fruntea cu-ale tale buze Vreau să-ți mai simt o caldă-mbrățișare Mi-e dor cumplit de-o binecuvântare... Trimite-mi, tu, ceea ce știi mai bine Să-mi treacă dorul ne'ncetat de tine Și liniște, căci am nevoie, tată, Cum aș putea eu să te uit vreodată? DECI ! Prin mana mea
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]