1,408 matches
-
fost numeroase mișcări monotematice, analiza care urmează tinde să ofere o panoramă cît mai amplă, cît mai exhaustivă a mișcărilor colective ca instrumente de participare și de influență politică. 3. PARTICIPAREA POLITICĂ PRIN MIȘCĂRI COLECTIVE Rolul mișcărilor Terminologia, prea puțin împărtășită și consolidată, ce contrapune termeni ca mișcări sociale, mișcări colective, comportamente colective sugerează lipsa unui consens de fond asupra unor fenomene foarte semnificative pentru participarea politică și pentru dinamica societății. Teoria sociologică indică o bipartiție între unii cercetători (ca Le
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
democratică: cea care se naște din preferințele cetățenilor, exprimate prin vot în consultări electorale periodice și care este în mod regulat verificată prin alegeri. Oricît ar fi de răspîndită, teoria reprezentării democratico-electorale nu este și cea mai acceptată și mai împărtășită. Sau mai degrabă este considerată parțială, preliminară, insuficientă: parțială, pentru că i-ar interesa numai pe cei care, într-adevăr, votează; preliminară, pentru că pune doar bazele reprezentării; insuficientă, pentru că transmite puține informații aleșilor și îi angajează mai puțin. Atît teoria participaționistă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
referire la funcționarea generală concretă a regimului democratic și nu doar la sistemele electorale. Din păcate, generozitatea denotativă a termenului consensualist e însoțită de o oarecare ambiguitate; ba mai mult, se ajunge chiar la o evaluare pozitivă, nu întru totul împărtășită, pe care Lijphart (1994) a încercat să o sublinieze, făcînd referiri la o presupusă, dar controversată superioritate a randamentului democrației consensualiste. Așa cum, pe bună dreptate, a relevat Sartori, conotația "consensual" nu poate fi opusă conotației "majoritar", deoarece toate democrațiile ma-joritariste
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
lui, ar fi de reflectat dacă nu cumva iubirea adevărată nu se califică drept „adevărată“ tocmai în măsura în care provoacă fericirea protagoniștilor, în măsura în care e resimțită ca o împlinire fără breșă, fără sincope, regrete și amărăciuni. Iubirea adevărată e o experiență a bucuriei împărtășite și ea iradiază, ca atare, în întregul spațiu din jurul său. Evident, nu am în vedere placiditatea bovină a unei nesimțiri în doi, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau în conviețuirea paradiziacă, în care totul e roz
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scena trebuie să lucreze împreună cu sala, în beneficiul amândurora. Ceea ce este însă emoționant este să constați că sute sau mii de oameni se pot aduna laolaltă, fie și numai pentru câteva ceasuri, pentru a se bucura de același lucru. Bucuria împărtășită este țesutul igienic al oricărei societăți sănătoase. Fiecare ins din public are grijile lui, părerile lui politice, speranțele și exasperările lui. Dar toți acceptă ca fiind firesc, subînțeles, să se așeze unul lângă altul, să participe la aceeași emoție, să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fac câțiva pași pe drumul analizei infinite inaugurate de el. Mi se pare esențial să observăm că între îndrăgostit și „obiectul“ iubirii sale avem de a face cu o specie de continuitate. Cei doi sunt în același plan: planul comunicării împărtășite, al unei emotivități omogene, al unui afect în permanentă mișcare de la unul la altul. Iubirea se exprimă, adesea, ca indistincție. Treci neîncetat în celălalt și celălalt trece neîncetat în tine. E vorba, cu alte cuvinte, de un ritual al participării
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de aici ar fi atras prea mulți bărbați către fiecare femeie. Ordinea socială și stabilitatea familiilor ar fi fost compromise dacă, prin interzicerea incestului, fiecare femeie nu ar fi devenit inaccesibilă pentru bărbații care, ca urmare a unei vieți domestice împărtășite, erau cei mai expuși tentației. Nu se explică cum anume, în niște societăți foarte mici, ar fi putut interzicerea incestului să protejeze femeile, devenite mai dezirabile prin absența estrului, de ceea ce se numește un „comerț sexual generalizat” cu toți ceilalți
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pe care pune ochii frate-su mai mic, Remus, student la Cluj pe vremea acea și dintr-una într-alta, când Max face nunta, Remus cu sora mai mică a miresei fac public micul lor mare secret: dragostea lor, reciproc împărtășită și odată cu nunta se celebrează și logodna perechii mai tinere. Se însoțesc, așa dar, doi frați cu două surori, lucru rar prin părțile noastre, dar acceptat de toți ai casei, din ambele părți, perechile, mai ales cea mai tânără fiind
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lui "în afară" aparține lui C. Ember și M. Ember (1985). în concepția acestora, cultura este formată, pe de o parte, din atitudini și comportamente învățate, precum și din credințe caracteristice pentru o comunitate, iar pe de altă parte, din obiceiurile împărtășite ale societății. L.A. White (1947) definea cultura (văzută ca fiind continuă, cumulativă, colectivă) ca totalitate a comportamentelor simbolice (limbaje și coduri de comunicare), care fac posibilă transformarea "înțelepciunii" comunitare (a știutului comunitar) în "forme tehnice" (de la techne, în lb. gr.
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
la premise, la tiparele comportamentale implicite, și nu atît la comportamente manifeste, publice. Cultura poate fi definită și ca un set polar, manifest-latent, care lămurește din punctul de vedere al profunzimii și vizibilității, compoziția sa. Așadar, valorile, normele și comportamentele împărtășite și activate în cadrul unei organizații pot fi accesate "la suprafață", unde se "situează" cultura explicită, manifestată prin modul de structurare a conducerii organizației și prin "retorica" deciziilor formale emise de aceasta (buletine, notificări, avize), sau "în adîncime", unde se situează
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Summer în 1907 și susține existența unei tendințe puternice de a folosi standardele propriului grup în evaluarea altor grupuri și de a plasa in-grupul în vîrful ierarhiei simbolice a prestigiului, iar out-grupul, pe ranguri inferioare. Fiind o atitudine colectivă general împărtășită, etnocentrismul constă în "repudierea [...] formelor culturale: morale, religioase, estetice diferite de cele ale unei societăți date" (Summer, 1907, apud Renard-Casevitz, 1999, p. 220). Această tendință constituie o trăsătură universală a relațiilor culturale intergrupuri, dar nu și a psihologiei interculturale, care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
echivalează cu favorizarea a patru atribute: ordonat, abilități administrative, organizat, bun administrator. Tot astfel, "integrator al echipei" cuprinde patru atribute: comunicativ, creator de echipe, informat, integrator. Cea mai însemnată realizare a proiectului GLOBE o constituie însă dezvoltarea a șase concepții "împărtășite universal" despre leadership, cunoscute sub numele de "dimensiuni globale ale leadership-ului", prezentate analogic cu cele din modelul lui G. Hofstede, în forma unui continuum, și care discriminează între managerii care probează eficacitatea și cei care eșuează în sarcinile manageriale (tabelul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
din datoria față de grup. Atît în culturile colectiviste, cît și în cele individualiste, verticalul acceptă diferențele de status și proclamă inegalitatea, devenită convergentă cu self-ul diferit. Dimensiunea orizontală susține mecanismul unei omogenizări a oamenilor în registrul atributelor și statusurilor împărtășite, devenind un concept consonant cu ideea de self identic. Rezumînd, a fi vertical înseamnă a pune accentul pe "a fi cel mai bun", pe a ieși în evidență, iar a fi orizontal înseamnă a rămîne retractil, anonim, omogen cu mulțimea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Prezentăm succint bilanțul acestor cercetări derulate în trei etape succesive, între 2002 și 2010, asupra transferurilor valorice și atitudinale transgeneraționale din România postcomunistă, urmărind impactul unui eveniment istoric "de ruptură" Revoluția din 1989 asupra articulării atitudinilor fundamentale și valorilor sociale împărtășite. Trăsăturile psihologice articulate prin intermediul evaluării atitudinilor sociale examinate în cadrul acestei cercetări au fost: independență-interdependență; stimă de sine; internalism-externalism; autodeterminare, la care s-a adăugat, în plan secund, structura valorică a personalității. Probele aplicate unor eșantioane generaționale reprezentative ("generația 20", "35
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
alienarea, însoțită de o comunicare socială deficitară. Și pentru că memoria colectivă se construiește în permanență și participă necontenit la clădirea realității sociale, acest clișeu ascuns al "celuilalt vestic care ne pîndește din umbră" a dobîndit valențele unui "adevăr" social funcțional, împărtășit și în prezent de mulți dintre locuitorii acestei regiuni geopolitice. în pofida acestor inerții, se constată însă că reprezentanții generațiilor mai tinere (începînd cu "generația 35", a celor care aveau 20 de ani la căderea Zidului Berlinului) decid treptat să abandoneze
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
aceștia preiau noțiunea de "cod" din lingvistică și fac o analogie între limbajul hainelor și limba ca mijloc de comunicare. În modelul lingvistic clasic, elaborat de Roman Jakobson (1963), codul reprezintă un ansamblu de semne și o combinație a lor, împărtășite atât de emițător, cât și de receptor (apud I. Drăgan, 1996, 20). În semiotică, codul este condiția sine qua non a proceselor de comunicare umană, conținând "reguli pentru generarea unor semne ca ocurențe concrete în cursul interacțiunii de comunicare" (U
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
mesajelor); contextul pozițiilor respective ale actorilor (argumentele pe care le susțin actorii sociali la un moment dat); contextul relațional social imediat (sensul se naște în ansamblul sistemului de interacțiune creat); contextul cultural sau subcultural de referință la normele și regulile împărtășite colectiv (ibidem). Astfel, în funcție de context, putem remarca următoarele variabile ale sistemului vestimentar: variabilitate culturală (îmbrăcămintea beduinilor vs. îmbrăcămintea europenilor); variabilitatea regională (costumul popular din Banat vs. costumul popular din Moldova); variabilități de gen (articole vestimentare pentru femei și bărbați); variabilități
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
în condițiile în care el se simte la rândul său tot un gen de centru (pentru propriile trăiri, percepții etc.), eul fiind simbolul cel mai cunoscut pentru această dispunere afectivo-rațională. * Oricât de straniu ar părea, jurnalul, această mostră de egoism împărtășit, este un puternic element de întărire a comunității, el făcând posibile forme ale împăcării cu sine mediate de cunoașterea altuia. Echivalentul său în viața cotidiană este destăinuirea reciprocă, ce deschide cele mai puternice comuniuni. * Nu am talent la dans poate
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de gestiune mobilizat de direcția întreprinderilor. În ambele cazuri, salariații absorb pasiv valorile... Rupându-se de această orientare, unii cercetători au subliniat că, de fapt, culturile sunt constituite de diferite grupuri: ca atare, ele nu sunt constituite doar din vederi împărtășite. Vom examina aceste orientări. 2. Culturile naționale: lucrările lui Hofstede Hofstede (1980) a efectuat cercetări al căror obiectiv era de a descrie culturile naționale. "Cultura este prin esență o programare mentală colectivă; această parte a condiționării noastre o împărțim cu
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Cultura separatismului caracterizează situațiile de mobilitate: este vorba de o strategie foarte individuală, care nu poate găsi sprijin decât în responsabilii direcți. Ca urmare a lucrărilor lui Sainsaulieu, nu mai putem vorbi pur și simplu de o cultură moștenită și împărtășită. Dar, dacă această cultură se construiește pe baza condițiilor sociale, se pune problema validității modelelor lui Sainsaulieu, constituite după situația din anii '60, într-o perioadă de creștere (Raymond, 1998). Transformările modelelor au fost abordate într-o carte recentă (Francfort
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
activității de muncă. Totuși, pe un plan global, avem de-a face cu orientări contradictorii în analiza culturilor. Pentru Hofstede și Lemaître, salariatul este un receptacul care integrează pasiv modelul global și uniform de cultură. Pentru Sainsaulieu, cultura nu este împărtășită. Diversele ei forme sunt construite pe baza unor relații de putere pe care grupurile le stabilesc în întreprinderi. Întreprinderea apare ca un loc privilegiat de socializare. După Francfort, Osty, Sainsaulieu, Uhalde, 1995. Figura 13. Șase tipuri de identități colective la
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
socială. Reprezentarea va fi definită, împreună cu Guimelli (1994), ca "un ansamblu de cunoștințe și opinii împărtășite de un grup față de un obiect social". Teoria nucleului central (Abric, 1994) va fi utilizată pentru a integra lucrările care pun accentul pe caracterul împărtășit al culturii (Hofstede, Lemaâtre) și pe cele care insistă pe diferențele între grupuri. Această teorie descrie structura reprezentărilor. Reprezentarea este constituită dintr-un nucleu central care îndeplinește mai multe funcții: • o funcție generatoare: determină semnificația și organizarea reprezentării sociale; • o
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
ale reprezentării. Ele variază în funcție de poziția grupurilor în structură. Dimpotrivă, la nivelul nucleului central grupurile au o reprezentare identică. Această opțiune teoretică este validată printr-un studiu realizat pe 95 de salariați. Studiul arată că există o bază comună și împărtășită a culturii. Rezultă, mai ales, că un item aparține nivelului central al reprezentării pentru toate grupurile. Este vorba de itemul "întreprinderea trebuie să accepte o provocare permanentă". El se referă la integrarea întreprinderii într-o luptă economică și comercială permanentă
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
REȚINUT • Cultura constituie, începând din anii 1980, o temă majoră de cercetare în psihologia socială a organizațiilor. • Există mai multe concepții despre cultura organizațională. Unii autori au tendința de a considera că ea li se impune indivizilor. Ca atare, este împărtășită. Alții, dimpotrivă, insistă pe construirea ei de către actori care ocupă poziții diferite în organizații • Unele cercetări actuale încearcă să integreze aceste două orientări. Capitolul 13 Aplicație: schimbarea organizațională Schimbarea face parte din existența cotidiană. Ea constituie o componentă esențială a
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
văzută de participanți, pentru ca acasă înseamnă nu numai a pătrunde în acel spațiu privat al individului, ci a surprinde ceea ce subiectivează cuvântul, ceea ce prin, rostirea lui, se relevă din subconștient, de unde, amintirile, la început descusute, se leagă și sunt apoi împărtășite. La ediția a V-a a concursului, în 2008 șase elevi ai Colegiului “M. Sadoveanu“, Lungu Brindusa, Banu Corina, Frincu Andrei, Sandu Raluca, Popovici Maria și HrițcuMeșenski Ioana, coordonați de profesorul Angela Cășăriu au obținut premiul doi pentru lucrarea “Ispita
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93486]