2,171 matches
-
nu ca să te condamnăm, ci pentru că vrem să știm direct de la tine care este adevărul. Nu uita că noi îți suntem cele mai apropiate ființe și orice-ar fi nu te vom abandona. Ne-a scris tanti-Alina că te-ai împrietenit cu un țigan din cartier. Să știi că noi n-avem nimic împotrivă că e țigan, dar am mai auzit și că s-ar învârti prin cercuri de răufăcători. Este adevărat că mama lui vinde fete? Scumpa noastră, știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sexualitatea când trebuie (pentru a nu o perverti) și munca zilnic sau aproape zilnic cu o anumită măsură, cantități ce să nu ne sature, ci să ne hidrateze cu înțelepciune. Folosindu-le cu scopul de a ne satura, părăsim Sacrul, împrietenindu-ne cu profanul care în momentul de față este cu totul paralel de Sacru; Profanul caută să ne poziționeze lângă Adevăr. Poate există unele nelămuriri pentru faptul că Mircea Eliade ne amintește de ele și vă întrebați cu toții de ce. Am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iosif trebuia să se lupte mereu cu batjocora fraților noștri, care-l disprețuiau pentru că se juca cu mine. Erau foarte puține fete în curtea noastră - femeile glumeau spunând că Iacob otrăvise fântâna cu ceva împotriva fetelor. Am încercat să mă împrietenesc cu cele câteva ale lucrătorilor, dar nu eram niciodată potrivită pentru jocurile lor, eram fie prea mare, fie prea mică, așa că, atunci când am fost destul de mare încât să aduc un urcior cu apă de la fântână, m-am considerat ca făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
respectivă justiția nu Încercase să afle mai mult. Lucas, nemaisuportînd să-l vadă pe director cum se delectează cu fizionomia Mariei, Își luă rapid rămas-bun. Dar omulețul, dornic să prelungească această recreație neobișnuită, preciză că, În pofida caracterului solitar, Ryan se Împrietenise Într-o vreme cu un coleg de celulă destul de deosebit, un psihiatru de renume, violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a dosarului acestui codeținut? Îl Întrebă Marie cu mare interes. În timp ce mașina de fotocopiat multiplica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Anne, ea se uita după trusouri de nou-născut; sarcina Înainta fără probleme, era incredibil de fericită. Dormea mult, mânca de toate; nu mai făceam dragoste, dar cred că ea nici nu observa. La ședințele de pregătire pentru naștere, Anne se Împrietenise cu alte femei; era sociabilă, sociabilă și simpatică, era o femeie plăcută. Când am aflat că va naște un băiat, am avut un șoc teribil. Din capul locului, era cum nu se poate mai rău, mă aștepta tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
auzit la radioșanț că a început să se vadă cu o fată pe nume Charlotte, pe care o întâlnise la o petrecere, într-un weekend. O lună sau două mai târziu am lucrat împreună la un contract și ne-am împrietenit - și cam asta e toată povestea. Serios, e OK. Pe bune. Așa se întâmplă. Unele lucruri se întâmplă - și altele nu. Ăsta, categoric, n-a fost să fie. Deși în adâncul sufletului, acolo înăuntru... încă mai cred că era scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întîlnit la bîlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul Întoarce mingiuța pe toate fețele, Între degete. — Și... v-ați Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci, ce zici de felicitările astea de Crăciun ? spun, scoțînd un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
patul de moarte s‑a simțit dator să vorbească fără ocolișuri despre unele chestiuni pe care nu le socotisem niciodată necesar să le luăm În discuție. - Grielescu te folosește ca paravan, mi‑a spus. Tu, unul, nu te‑ai fi Împrietenit cu antisemiții ăștia. Dar erau prietenii Velei, așa că li te‑ai ploconit și i‑ai oferit lui Grielescu exact ce căuta. În anii treizeci, ca naționalist român, era violent pornit Împotriva evreilor. El nu era un arian - era un dac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ți Înșir, În mai puțin de un minut, alți cinci oameni mai calificați decât mine ca să scrie despre el. - Despre ideile lui, da. Dar probabil că nu i‑ar da destulă culoare. Pe de altă parte... voi doi v‑ați Împrietenit destul de târziu În viață și, de obicei, oamenii mai vârstnici nu se atașează prea puternic. Poate că voia să dea a Înțelege că vârstnicii nici nu se pot Îndrăgosti. Că nu erau În stare să‑și dibuiască drumul În câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
umbra căruia avea să‑și scrie propria, pe nedrept subestimată, operă de prozator și eseist. Prin Bellow (acesta l‑a transformat În personaj al unui roman pe care i l‑a și dedicat, Drumlin Woodchuck), Stern s‑a Întâlnit și Împrietenit cu Mircea Eliade, căruia Îi păstrează și azi, aproape Împotriva tuturor celor din anturajul comun de altădată, o frumoasă amintire, desigur afectată (dar nu anulată) de revelațiile privind trecutul politic al savantului român. Așa am citit capitolul publicat În revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ARTUR: Nu, nu-mi place. Altfel visam eu că voi muri. Nu ca un șobolan. Am și eu nevoie de puțină ceremonie, de puțin lux, doi-trei trompetiști... Înțelegi? Puțină lume care să privească... GARDIANUL: Domnule, acum, că tot ne-am împrietenit puțin, am să vă vând un pont... ARTUR (Aerian.): Ne-am împrietenit, noi...? GARDIANUL:...publicul nu mai agreează execuțiile... Nu mai vor să vină, nu mai e ca altădată. Spuneți-mi și mie, câți mai sunt astăzi care știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca un șobolan. Am și eu nevoie de puțină ceremonie, de puțin lux, doi-trei trompetiști... Înțelegi? Puțină lume care să privească... GARDIANUL: Domnule, acum, că tot ne-am împrietenit puțin, am să vă vând un pont... ARTUR (Aerian.): Ne-am împrietenit, noi...? GARDIANUL:...publicul nu mai agreează execuțiile... Nu mai vor să vină, nu mai e ca altădată. Spuneți-mi și mie, câți mai sunt astăzi care știu să apreciere o lovitură? O lovitură frumoasă, ca un fulger luminos drept pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pentru osândit pentru că îl învață... cu răbdare... misterul morții... De aceea e bine ca osânditul și călăul să se cunoască între ei... cu mult timp înaintea execuției... și un călău prost după asta se cunoaște, că nu știe să se împrietenească și să-l câștige pe osândit... Pentru că la noi, domnule, datorită guvernatorului, concepția despre execuții s-a schimbat mult... Și nu e vorba că acum se fac mai ieftin, nu... e vorba că ele sunt mai intime, mai profunde... că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu Hugo. E adevărat că-și permisese să se lase sedusă atât în librărie, cât și în supermarket. Dar, imediat cum plecase, își amintise că Hugo era soțul îngrozitoarei Amanda Hardwick, deci o persoană cu care nu putea să se împrietenească. Alice s-a străduit să uite chipul obosit și învins al lui Hugo din librărie, să uite cum îi înapoiase portofelul în supermarket și emoționanta disperare cu care o invitase la o cafea. Nu se întâlnea cu el. Cu toate că promisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ajut cât pot, știu cât este de ambițioasă. - Eu sunt de partea ta, dar Geta este influențabilă și tot timpul își apleacă urechile la ce spun prietenele ei, ce spune lumea, în general. - Mamei îi plac bârfele, asta este, se împrietenește cu cine nu trebuie! Au ajuns la gară. Pâna la ora de sosire a trenului în gară, mai era o oră și jumătate. Nicolae îl invită pe George la restaurantul gării să ia masa împreună pentru că acasă nu mai avuseseră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Îmbrăcate În carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a Șaman 85 felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând cocoțată acolo patru ore În șir. Așa ne-am Împrietenit. la litere nu era cine știe ce În seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. locuia Într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, Într-un bloc cu bulină roșie de pe Calea Victoriei, mobilată simplu cu un pat, o masă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a mulțumit numai cu cărțuliile pe care le primea mereu prin poștă din America. După un timp s-au terminat și cărțuli- ile, și i-au rămas doar chelia și porecla. Nu știu cum a ajuns Adina Dabija 162 roberto să se Împrietenească cu Hari Krișna și cum l-a convins acesta că are un detector de „energie negativă“ În fund, cert e că Într-o noapte au Încărcat În furgoneta cheliosului niște bolo- vani pe care acesta Îi cărase tocmai din rarău
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cărei picioare, îmbrăcate în carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând cocoțată acolo patru ore în șir. Așa ne-am împrietenit. La Litere nu era cine știe ce în seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. Locuia într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, într-un bloc cu bulină roșie de pe Calea Victoriei, mobilată simplu cu un pat, o masă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stradă și s-a mulțumit numai cu cărțuliile pe care le primea mereu prin poștă din America. După un timp s-au terminat și cărțuli ile, și i-au rămas doar chelia și porecla. Nu știu cum a ajuns roberto să se împrietenească cu Hari Krișna și cum l-a convins acesta că are un detector de „energie negativă“ în fund, cert e că într-o noapte au încărcat în furgoneta cheliosului niște bolovani pe care acesta îi cărase tocmai din rarău, unde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acolo unde iubirea este curată... Vă va ajuta. - Să te audă bunul Dumnezeu!... Oare ce au de discutat? Tinu era puțin iritat, mi s-a părut, șopti Laura. - Sunt oameni cu multă minte amândoi, Laura. Să știi că s-au împrietenit trainic. Am încredere în amândoi, o liniști Iuliana. Tainicele cărări ale iubirii Nici nu bănuia cât de corect îi caracterizase. Când a intrat Eugen, Tinu era pe același scaun, adânc gânditor, cu fruntea sprijinită în palma brațului drept. - Sper că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rezervat de genul meu. Deși schimbam cu el cîteva cuvinte de fiecare cînd intram la el în brutărie („bună ziua, ce frumos e astăzi afară”, „bună ziua, ce urît s-a făcut afară”, „bună ziua, iar o s-avem caniculă” etc.) nu ne-am împrietenit de fapt niciodată și nu i-am spus nici cum mă cheamă și nici unde locuiesc. Camarazii mei de la clubul de șah au rămas poate ceva mai intrigați constatînd absența mea prelungită... Pînă la urmă însă și-or fi spus
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și mai slab. O clipă făcu mișcarea, văzând un străin, de a se strecura îndărăt pe ușă, dar Aurica merse după el și-l aduse înapoi, făcând noi prezentări: - Iată-l și pe fratele meu Titi, cred c-o să vă împrieteniți. Titi Tulea părea și era într-adevăr mai în vârstă decât Felix, cu câțiva ani. O ușoară mustață și bărbia despicată în două, în care câteva tuleie mai lungi schițau barbișonul lui Simion, îi dădeau un aer matur, care făcea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Doru i s-a acordat o a doua șansă. S-a preschimbat într-unul dintre cei mai atractivi și fercheși suferinzi, dintre cei după care, cu cea mai adâncă ardoare, își deschideau venele pacientele sanatoriului. Afost singurul care s-a împrietenit cu Regele Bolilor Nervoase. Când se întîlneau pe coridoare, se zvârcoleau sub hățuri, se înfoiau și făceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!... Într-o pauză de tratament, Regele și-a deznodat, cu gingiile, curelușa cu care fusese priponit în cârlig
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în gară și a luat trenul nu mai avea chef de conversații. Să nu se angreneze în discuțiile celorlalți din compartiment, a preferat, mai tot timpul călătoriei, să stea pe culoar retrăind intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Câteva minute mai târziu acceleratul prinse viteză. Geamurile erau deschise la maxim pentru a produce curent, vântul șuiera pe culoar și el nemișcat, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului. Câmpia cultivată cu plante cerealiere era întreruptă de câte
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nepieptănat dar ascultător, crescut neglijent peste urechi îi accentua trăsăturile agreabile și acum avea tot timpul să-și amintească de perioada petrecută în București. Anul acesta a stat cu 11 inși în cameră, alături de Florin, un brăilean, de care se împrietenise cu un an în urmă, la Galați, când dădeau examenul de admitere la secția Frigotehnie. În prima seară s-au adunat musafiri din alte camere care se cunoșteau între ei, tocmai trecuseră în anul doi. Era o atmosferă destinsă, veselă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]