11,044 matches
-
nemeritată. - Așa o fi, nu te contrazic. - Ana, ești încă tânără, cu trecerea timpului vei percepe altfel lucrurile. Uite, ca acum o văd pe Eva mea venind de la școală - cred că era prin clasa a IV-a dacă nu mă înșel - sărindu-mi în brațe și șoptindu-mi la ureche: „Mami, astăzi mi s-a întâmplat ceva drăguț. În timpul orei, am rămas puțin în urmă la dictare. Doamna nu m-a certat, doar a venit și și-a așezat încet palma
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
te-a supărat? - Tu! Tresar. La acest răspuns nu m-aș fi așteptat. O privesc atent, să văd dacă nu cumva mă atrage într-o glumă de copil. Nu, nu se pare. E prea serioasă fetița și dacă nu mă înșel, parcă de curând a și plâns. -Eu? -Da, tu. -Uite, Alma, nu vrei să facem câțiva pași împreună? Poate îmi spui și despre ce e vorba. - Desigur. Ieșim împreună din curtea bisericii și o luăm încet pe aleea mărginită de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Botta imaginează o lume exacerbată, frenetică unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările sau te pot ucide" sau " Se simte la tot pasul regretul unei proaste opțiuni, regret comparabil cu cel al unui meșteșugar care a desfăcut un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
personajelor, dar, uneori, personajele se ridică din scenă și își arogă drepturi de viață și de moarte asupra autorului. Nu numai Pirandello și-a scăpat personajele de sub control, dar și Othello l-a păcălit pe Shakespeare, și Mefisto l-a înșelat pe Goethe. Când Brecht, în Însemnările lui despre teatru, accentua ideea supradimensionării unor detalii (măști uriașe, ochi imenși), aceasta nu era doar o componentă a viziunii expresioniste, ci necesitatea de a conferi "stabilitate" iluziei, de a-i da un contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
imaginează o lume exacerbată, colorată, frenetică, unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările sau te pot ucide. Ele devin personaje ("palpabile") ale unui teatru în negativ. Este un teatru care te minte în privința propriei lui existențe. El numai și-o mimează cu talent, cu astuție, producând în același timp stările aferente, emoțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.: Zadarnic, zadarnic încerc Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Iulie aprins Un cerc îmi aruncă, O sferă perfectă: Rotește-te! (Rotund) Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pierde din physis pentru a le regăsi în logos.) Dorința de sustragere, de suspendare este și a "fratelui Nimeni" și a "vărului Nicăieri" care se confundă prin lipsa lor de ființă și, mai ales, prin dorința lor comună de a înșela promisiunea morții: Mie mi-a spus că viața lui o să cadă ca o frunză veștedă, ca o zăpadă, și acum, iată, nici o urmă, nici un semn. De altfel, orice poet care se respectă este un pedagog al morții, ne învață cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Poetul nu face altceva decât să o imite. La rândul lui, cheamă moartea cu seriozitate sau fără, apoi o pune pe fugă numai ca să o poată chema din nou. Când moartea se apropie, amenințătoare, el se pierde în oglinzi, o înșeală, o zăpăcește. Biata moarte nu știe pe cine să mai ia și de unde! Tema suicidului devine astfel un joc asumat, o moarte pe care "actorul" și-o așează ca o mască pe față, un rictus strident, singular. Dar poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
demonică. Unele întristează, altele înveselesc, unele îngrozesc, altele încurajează. Prin intermediul lor, un auditoriu teatral este succesiv mișcat de groază, milă, admirație sau mâhnire și poate trăi experiențele altuia ca și cum ar fi ale lui însuși". Gorgias spune despre tragedie: "Cel ce înșeală e mai cinstit decât cel înșelat, iar cel înșelat mai cuminte decât cel care se ferește de înșelăciune". În cazul lui Emil Botta, înșelăciunea este dublată de un spirit de frondă sau poate fi circumscrisă acestuia: Eu trișez și înșel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înșeală e mai cinstit decât cel înșelat, iar cel înșelat mai cuminte decât cel care se ferește de înșelăciune". În cazul lui Emil Botta, înșelăciunea este dublată de un spirit de frondă sau poate fi circumscrisă acestuia: Eu trișez și înșel și practic infidelitatea și spun zilnic atâtea minciuni cât altul într-o viață sau în zece vieți succesive, dacă le-ar putea istovi. Mab, știi de ce, din zori și până seara, drepții proclamă adevărul și exclusiv adevărul? Pentru că minciuna presupune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
era Îngrijită femeia de nora sa. Dacă se făcea ocazional câte un control, multe din suferințele bolnavei, nu ar fi existat. Cine crede că a Îngriji pe cineva Într-o astfel de situație este o plăcere, sau este ușor...se Înșeală. Nu este plăcut și este foarte greu. Dar dacă pentru acest efort ești și plătit, de stat, mi se pare normal să o faci cum se cuvine. Aici nora sa a dovedit a fi culmea lașității și Începuse să bea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ca un arici...de aceea nu te-a mai cerut nimeni În căsătorie. Andreea Încercase să pară serioasă, dar În mintea ei de adolescentă, se iveau destul de des Întrebări de felul acesta: Oare de ce mama sa nu se recăsătorise? Te Înșeli...m-au cerut dar nu am vrut eu...spusese mama cu seriozitate. De ce nu ai vrut? Era normal să ai viața ta personală...ce dacă... Chiar nu bănuiești de ce am refuzat? Întrebase mama. Din cauza mea nu-i așa? Bănuiam eu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
un sprijin patimilor pământești! Timpul a fost puțin, zilele numărate tâmplele fierbinți de-ntristare, nu le mai simt ocrotirea, poate să cadă oricând, să zboare ca un gând, să plece în depărtare. N-am înțeles nici eu că m-am înșelat, nici el nu mai stă drept, măsurând pașii mari, peste podul larg vocile se limpezesc și se sparg. S-a lăsat beznă și urâtul m-a cuprins peste gleznă și a urcat până sus, până m-a îngropat. * * * A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dar eu n-am băut avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela, vara mea, de mică înțelegea suferința; fără mare popas, am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi spun dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nopți de așteptare... Profesorul se dedă tuturor gesturilor de „florar împătimit”, încât femeia îl primește ca pe unvânt fierbinte de vară ce îi declanșează accente vitale nebănuite. Să fie aici pură imaginație a scriitorului? Nu cred... Știu că adeseori ne înșelăm și asupra celor mai apropiați; cu atât mai mult în cazul cuiva pe care nu-l cunoaștem decât din scris. Scriind, retrăiește - de ce nu? - o experiență personală. Poate că a existat în viața lui o Teodora reală, ale cărei farmece
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a nu-i fi spus, în semn de recunoștință, despre felul în care prezența lui i-a schimbat existența. Se înțelege, nu urmărește nici să-l măgulească, nici să-i „gâdile” orgoliul. Aceasta el o simte, știe că nu se înșală. În fine, acest „nu știu” ar putea urmări să-i atragă atenția asupra răspunderii pe care și-a asumat-o (conștient sau nu) din momentul în care „a intrat în viața ei”. Până la a-l întâlni se complăcea în automatismul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a prins de veste Bărzăunul despre pregătirea unei noi expediții, pe plan superior, oricît am cercetat și m-am zbătut n-am putut afla. Nici măcar n-am fost în stare să spun "probabil că"... Nici atît! Este, dacă nu mă înșel, prima mare enigmă din toată povestirea de pînă acum și nu cred să mai fie alta care s-o egaleze. Nu după multă vreme, doctorul, arheologul, studentul și domnul Nicanor ajunseră la marginea, pădurii și-și aleseră un loc potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de găsit... nu se poate să nu găsim urme din trecutul îndepărtat... Măi fraților, porțile, ori ferestrele alea din stîncă au fost făcute de mînă omenească, nu de natură. Așa am eu credința și voi știți că nu mă prea-nșel. Bine, bine, zise Virgil, și de urcat cum urcăm? Nu-i nevoie să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
poartă, apoi alte două lespezi mai mici, aproape de o stîncă mai înaltă ca o casă, așezate în formă de unghi ascuțit. Bărzăunul se ridică și se apropie înfiorat de lespezile dispuse în formă de poartă. Presimțise ceva și nu se înșelase. Se uită cu atenție și deodată nu-și mai putu stăpîni un strigăt de uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu să sară pe lîngă cele două pietre, de parcă l-ar fi înțepat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spun că și-au bătut joc, cum ați spune voi. Am văzut și un spectacol la un mormănt. O femeie turna apă dintr-o sticlă pe un mormănt și blestema: ”Bea gagiule, apa, că toată viața ai băut, m-ai înșelat și m ai bătut nenorocitule!” M-am convins încă o dată că emoțiile omului nu pot fi controlate. Aurora: Se apropie Apocalipsa?! Evelin: Peste o sută de ani Pămăntul și oamenii vor arăta... dar s-o lăsăm.. în acest timp se
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Unii specialiști speră să folosească fulgerele cerului ca sursă de energie. Nu-i chiar specialitatea mea dar vă spun că violența fulgerului pare impresionantă, dar într-un an fulgerele produc aproximativ 400 de milioane de juli de energie. Cifra poate înșela pentru că toată această energie este echivalentă cu consumul doar a două gospodării, deci doar un fulger pe kilometru pătrat din suprafața Pămăntului pe an. Priviți ecranul: legumele, fructele vor crește în zăpadă. Mașinile personale, datorită numărului imens și poluant, vor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să rodească. Orice altă sclavă prinsă că-și otrăvește măruntaiele ca să nu poarte copiii stăpânului ei ar fi plătit cu viața. Ea, nu. Musa știe, dar se face că nu vede. O lasă să creadă că a reușit să-i înșele agerimea și de data aceasta. Omalissan își plătește ierburile care-o fac stearpă cu perle dăruite de el. A cumpărat o slujnică arabă, cu buza despicată, și-i dă, în fiecare lună, o nouă sferă perfectă de lumini roz-gălbui, desprinsă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
voi, mi-a părut bine, stați liniștiți, stați liniștiți, stați liniștiți... Cum ajunge Alexandre la bordul lui Thule, cum își cumpără bilet sau, poate, cum se strecoară, cum își părăsește camera de student, plină ochi cu vise și cărți, cum înșală nasul vigilent al lui Dominique, care nu, nu i-a spus că flane riile lui pariziene au adus-o la sapă de lemn, pentru că, în fond, nu e vina lui, necazurile cu banii au început cu mult timp în urmă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
hotărîtă dinainte: avea să plece. Să plece în căutarea începuturilor și, pînă nu le va fi descoperit, să nu-și găseacă tihna. Îi vor lipsi cu toții: și Arus, cel drept și înțelept, care-i fusese model și care nu-i înșelase încrederea niciodată; și lupoaicele, cu dragostea lor nesfîrșită, și copiii. Îi va lipsi Hana, tovarășa lui de joacă și de învățătură, raza lui de lumină în zilele triste, confidenta lui. Dar, de plecat, trebuia să plece. Se gîndi să ia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima ei nu putea fi înșelată. Era în îngîndurarea lui Lupino, în secundele scurte în care-și trăgeau sufletul, pregătindu-se s-o ia de la capăt a suta oară, o tristețe pe care numai ea, care-l cunoștea mai bine decît toți lupii, o putea percepe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]