185,071 matches
-
facă afaceri, nu dreptate în România! Autohtonul, logoreic cît timp îți spune generalități, amuțește și el cînd îl întrebi cine anume îl jecmănește. Se uită în sus și, după ce îți dă această indicație de altitudine a corupției, schimbă subiectul. Ce înțeleg eu de aici e că omul de afaceri, străin sau local, vrea să-și scoată pagubă pentru spăgile și atențiile pe care le oferă. El are uși deschise acolo unde trebuie și nu e nebun să se strice cu cei
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
fi cercetați de PNA, dl Amărie a renunțat la poza de incoruptibil. Biroul de presă al instituției sale a anunțat că de fapt dl Amărie n-a spus "actuali miniștri", ci presă, care l-a înregistrat spunînd acest lucru, a înțeles greșit spusele sale. Curajul de incoruptibil al dlui Amărie a ținut fix o zi.
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
iartă-mă că nu găsesc alt cuvânt decât acest simplu: mulțumesc. Hai să nu murim încă Panait Istrate. Și ce groază îmi era în seara aceea în care ai venit la noi - că o să rămânem străini și că nu o să înțelegi! Peste câteva (5) zile plec din țară. Pot să-ți mai scriu, sau nu trebue? În tot cazul Panait Istrate ordin dau din nou: când ai nevoe de suflet aproape, să te gândești la mine. Și apoi mai sunt mulțime
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
spre un anume subiect, din audițiile realizate. Și totuși, nu mă pot abține să nu comentez rezultatul acestor opțiuni. Concluzia mea este că o parte importantă a tineretului nostru trăiește auditiv în plin regim al consolării. Prin regim al consolării înțeleg un spațiu muzical definit printr-o sonoritate frumoasă, lirică și cu accente nostalgice. Ceaikovski și Debussy au încetat - pentru percepția acestor tineri - să fie atât de diferiți. Ceea ce se "aude" mai degrabă nu sunt enormele diferențe de tehnică, stil și
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
începutul secolului 20. Epoca noastră a făcut primul pas, iar semnale diferite indică faptul unei apropieri dintre muzica serioasă și cea de divertisment. Voi reveni în alt context asupra acestui subiect. O altă observație importantă este că tinerii - din ce în ce mai mult - înțeleg muzica ca pe un suport pentru imagine. Aproape tot ceea ce sună poate fi transferat într-o lume imaginară vizuală, de preferință cinematografică. Muzica "serioasă" nu mai poate fi urmărită fără ipoteza unei imagini corespondente. De aici vine și preferința pentru
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
cotidiane spaniole. Eu l-am anunțat că voi scrie un articol când vor mai trece câteva zile și voi fi mai puțin dezolat ca în momentul acela, că doream să manifest într-un mod mai direct și mai ușor de înțeles ceea ce gândeam în mod obiectiv: că Eugen Coșeriu a fost cel mai mare lingvist al celei de-a doua jumătăți a secolului XX și că tot ceea ce se va putea face în lingvistică, în mod serios, în secolul XXI, va
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
Lumea hispanică s-a integrat, prin el, în gândirea lingvistică. Recunoscător țării care l-a primit, și-a luat cetățenia uruguaiană și cu aceasta a murit, deși din 1963 și-a avut catedra la Tübingen, universitate care a știut să înțeleagă încă de atunci genialitatea sa și care l-a recuperat pentru Europa, când din țările acelea se importau și învățați, nu numai fotbaliști. Într-una din operele sale timpurii, operă devenită clasică, Sistem, normă și vorbire, scria, încă de acum
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
să vă adresez un punct de vedere contrar celui pe care îl susțineți Dvs. Încă din perioada studenției, am fost un admirator al criticului literar Nicolae Manolescu, mai ales că și eu "cochetam" cu scrisul (poezie și epigramă). Nu am înțeles, nici măcar pentru o clipă, implicarea Dvs. în politica post-revoluționară și m-am simțit "trădat" după ce am constatat faptul că erați "manipulat" de alții mai "versați" în ale politicii. Ați acceptat să fiți chiar președinte de partid, alături de foști tovarăși de
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
Timișoara, al doilea oraș care s-a declarat liber de comunism. În naivitatea mea, am crezut și încă mai cred, că vom scăpa de vechii securiști, pentru o Românie curată și demnă. Mihail Rădulescu, Caransebeș N. R.: Faptul că nu ați înțeles implicarea mea în politică după 1988 e problema dv., nu a mea. Aș putea să vă întreb doar atît: cine să fi făcut politică după revoluție, dacă ne-am fi ținut deoparte cu toții? Poate securiștii care chiar o fac. În ce privește
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
rezultă de undeva că aș crede asta, că lustrația nu e necesară ori că e cazul să trăim mai departe în minciună. Cît despre faptul că aș fi de părere că securiștii ne-au "salvat" de comunism, dv. chiar nu înțelegeți ce citiți? (N. M.) Stimate domnule Urian, În revista România literară nr. 2/2003 ați publicat un interesant comentariu (Ochelarii de cal ai istoriei) la ultimul volum de eseuri apărut în România a Doamnei Monica Lovinescu (Diagonale, Humanitas, 2002). De la
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
de artă, așa cum arta, pentru a prelua și a stoca energiile timpului, este de neconceput fără o reală și permanentă susținere financiară. Mitul creației în pauperitate și în suferință este o invenție de prost gust a statelor-patron care n-au înțeles niciodată producția decît ca pe o sursă de alimentație rațională și nici cultura decît ca pe o formă neobosită de propagandă. Iar pe omul de artă l-au privit permanent ca pe un apostol ideologic într-un incontinent scenariu de
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
își are locul în orice enumerare a șefilor de stat. Ca scelerat conducător al Germaniei, el nu beneficiază, însă, nici din greșală de onorurile de care se bucură omologul său din Balcani. E jenant ca oameni altminteri subtili să nu înțeleagă grosolănia jocului în care s-au prins. Ce câștigă România continuând să-l proslăvească pe �câinele roșu", neinspiratul soldat care a adus țării atâtea nenorociri? într-un moment în care marile democrații au devenit extrem de sensibile la resurgența naționalismelor (vezi
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
împingea seva în pini și topea/ rășinile pînă deveneau lipicioase și calde" (Mireasma zilei a opta). E o viziune, am zice, spinozistă. Deus sive natura pare a fi deviza poetului, care e atît de legat de bucuriile telurice, încît nu înțelege a le ceda transcendenței, a se desprinde de ele așa cum ar pretinde o veritabilă postură mistică, ci le "binecuvîntează", le sacralizează, intuind un fond divin nehotărnicit în raport cu fenomenele. Așa cum am arătat și cu alt prilej, Adrian Popescu oscilează între creștinism
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
întru totul de partea lui. Cine vrea să meargă pe plajă cu cîine cu tot, s-a gîndit Agathon, va plăti un milion pe oră ca să-și bronzeze cîinele laolaltă cu bipezii care își fac concediul la mare. Cronicarul nu înțelege grija pentru cîini a ziariștilor supărați de această măsură discriminatorie a lui Agathon. De vreme ce există plaje separate pentru nudiști, care nu mușcă, de ce n-ar exista și plaje separate pentru cîini, care n-au nici slip, nici sutien, mai și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
nouă sau mai veche, este prezentă din abundență în cartea Narcisei Alexandra Știucă. Perspectiva e, prin urmare, una diacronică. Lumea albă e lumea în care omul pătrunde din momentul nașterii, iar denumirea metaforică e preluată din textele folclorice. Nașterea e înțeleasă ca pasul esențial făcut de ființa umană în trecerea de la preformal la cultural. în egală, dar ambiguă măsură, o trecere generatoare de teamă și de speranță pentru comunitatea de tip tradițional. Demersul e unul cu ample deschideri, iar miza una
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
Luminița Marcu Pe șoseaua Constanța-Mangalia, înainte de a intra în Saturn, o reclamă imensă pe partea dreaptă a șoselei îndeamnă lumea la... citit. Cuvîntul e evidențiat cu roșu. Pe măsură ce te apropii, înțelegi gluma: reclama e la un anume sortiment de vinuri și ceea ce trebuie citit e eticheta de pe sticla de trei sferturi. Ingenios, simpatic, deși te poți gîndi, dacă ești predispus la asocieri ciudate, la o anume poveste de închisoare în care
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
a mai turnat un pahar de rachiu, a băut câteva guri, apoi a scotocit în rucsac și a scos o cărticică pe care a răsfoit-o în grabă. - Din nou ciupercile. Era un licoperdon. Bășina lupului, ca să vorbesc mai pe înțeles. Sau o sclerodermă. S-au găsit unele exemplare cu adevărat uriașe. - Da'de unde, a exclamat tușa Paula cu glasul ei pițigăiat și tremurător. Am văzut eu destule ciuperci la viața mea și știu cum e bășina lupului. Munții ăștia i-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
m-am oprit în fața lui. - Ce-i cu tine? m-a întrebat. Eu nu știam cum să-i explic. Cuvintele mi se învălmășeau pe buze și-i arătam cu degetul cum coborâse din cer hardughia aia. Nu știu dacă a înțeles ce vroiam să-i spun. - Liniștește-te, băiete. Mi-a pus mâna pe frunte. - Cum să coboare din cer? Atunci și coliba asta - și a arătat spre colibă - tot din cer a coborât? Eu îi dădeam întruna cu coborâtul din
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Atunci el s-a trezit și a chemat-o de mai multe ori. Văzând că nu primește nici un răspuns, a deschis fermoarul și a ieșit. S-a uitat la mine surprins. Eu am arătat spre hardughie, ca să-l fac să înțeleagă unde era ea. Am rămas amândoi cu ochii ațintiți la hardughia aceea care a început să se desprindă de pământ în tăcere și să se ridice tot mai sus, mărindu-și viteza, până când a dispărut în lumina dimineții abia născânde
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
adesea e preferabil să n-ai de-a face cu ei, e drept. Numai că, naiba știe cum, exact aceste persoane posesoare de condei au fost cel mai ușor asimilate de putere. Studiați lista scriitorilor �oficiali" de după 1990 și veți înțelege de ce iritarea puterii se răsfrânge asupra breslei în general. Fie că e vorba de-un Vadim Tudor, neadmis în Uniunea Scriitorilor nici măcar pe vremea lui Ceaușescu, deși publicase destule însăilări rimate, fie că e vorba de Eugen Barbu sau Adrian
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
a doctrinei iliesciene (Sergiu Nicolaescu îl luase în brațe pe Nu noi am tras în voi!", în timp ce Mălaimare urla ca din gură de șarpe că ne va nimici fără milă), comediantul-politruc e nelipsit de pe micile ecrane. Că nu se prea înțelege nimic din dizertațiile sale docte, nu-i nici un bai. Bai e că intoleranța și jocul politic au fost introduse în domenii care-ar trebui ținute departe de propaganda de partid. în aceste condiții, e cât se poate de firesc să
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
interesează, fără restricții tematice, dar subiectul predilect rămîne "epoca de-atunci", ce făceam la școală, cum erau profesorii, în ce fel descopeream lumea; pe scurt, cum era viața în Paradis, adică în locul de unde am fost alungați după trecerea bacalaureatului. Ați înțeles desigur că e vorba de colegii mei de liceu, de cei care - în urmă cu mulți ani - au terminat liceul Dimitrie Cantemir din București. Inutil să precizez: pe atunci liceele erau încă "de băieți" și "de fete". Vorbesc, deci, despre
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
prin exploatarea lor stupidă. Cum să nu fie abuzive rapoartele înaintate conducerii PCR cînd, în multe cazuri, ele greșeau pînă și datele concrete ale biografiei unui scriitor ori numele instituțiilor la care lucrase, ca să nu mă refer la ce anume înțelegea raportorul din atitudinea acestor oameni. Adjectivele cele mai frecvente, prin care rapoartele defineau această atitudine, sînt dușmănos, în anii '50-'60, ostil, după aceea. Chiar cînd contau pe interpretarea și pe sugestiile vreunui "cunoscut critic literar", securiștii nu știau ce
Securitatea și scriitorii transfugi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15038_a_16363]
-
din fapte minime, din deșeurile grandorii. E o lume de uz personal, am zice homeopatică: "oare de ce s-a ofilit frezia// doar o pusesem chiar lîngă fereastră/ într-o carafă destul de încăpătoare/ plină cu sînge/ de la robinetul din bucătărie// nu înțeleg" (unu ianuarie). Moraliile apar și ele la o scară (aparent) micșorată: "de fapt se poate plînge/ și la înmormîntarea unei prostituate// ajunge să-ți imaginezi/ că tu ești acolo/ pe catafalc// în magazinul de după colț// multipla umbră a unei insecte
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
am ieșit pe teren acolo (fusesem de mai multe ori, cum spuneam, în România, dar numai în calitate de universitar) aveam foarte multe rețineri. îmi spuneam că nu cunosc limba română, mă întrebam la ce ar folosi să merg acolo fără să înțeleg nimic, îmi spuneam că nu are nici un rost. Am luat aparate de fotografiat, aparate de înregistrare, hârtie de calc, de desen, creioane, gume, și mi-am spus că măcar voi observa, voi înregistra cât voi putea mai bine, iar apoi
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]