36,194 matches
-
să odoreze totul de în lumină mare-i lași. limbajul fin, cel pomădat cu umbre și sulemeneli dibace, e chinuit și hurducat, un insectar prea plin de ace. nehotărâtă ca un gândăcel, pe trupul ierbii-n sus urcând, spre soarele-nțelesului dau zor, trec hopurile doar urlând și nu zicând cu chef și spor cuvântul ce mă trage-n țeapă ca pe-un nevrednic trădător. o moarte prea sublimă-ar fi de-ar fi să aflu-n ultimul oftat, cu prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de vânt? în dodii unde începe ochiul magic, cel tivit cu sânge oprit? unde începe nemurirea ce mă-ngheață-n fruct căzut? unde începe înțelesul cel bătut cu șapte chei? unde începe răscolitul gând după care să te iei? unde începe marea albastră, holda galbenă cu maci? cine-ți spune: închide gura, dezgolește-te și taci? cine taie-n întuneric roci bazaltice să urci sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză ce-și trimite clorofila adânc în os. băieții mei băieții mei, aripile unui zbor grație căruia mă înalț încă. băieții mei, magica libertate a durerii care mi-a dăruit ochiul clar văzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ochilor ei. ce calm și înțelept se supune mărinimosului somn ce-o lipește pământului, ca și cum frigului din oasele ei i-ar fi crescut o aripă, în stare să-i încălzească viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg. înțelesul ascuns încerc să străbat spațiul îngust ce mă desparte de înțelesul ascuns, o calmă beție îmi urcă în sânge, îmi ascute dureros tăcerile. în jur doar lunecarea zgrunțuroasă de cremene, însoțindu-mă. m-aș dărui cuiva, cum te dărui ninsorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o lipește pământului, ca și cum frigului din oasele ei i-ar fi crescut o aripă, în stare să-i încălzească viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg. înțelesul ascuns încerc să străbat spațiul îngust ce mă desparte de înțelesul ascuns, o calmă beție îmi urcă în sânge, îmi ascute dureros tăcerile. în jur doar lunecarea zgrunțuroasă de cremene, însoțindu-mă. m-aș dărui cuiva, cum te dărui ninsorii, luminii de lună, mirosului de aer marin, cu toate neînțelegerile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cu toate neînțelegerile mele, cu plăpânda lumină ce mă naște ca pe un avorton, reluându-mă de la capăt, cum reiei un cântec pe care-l greșești. e ceva magic în îndărătnicia de-a relua și greșeala întocmai, ascunzându-mi mereu înțelesul, îndepărtându-l ca pe un pericol de moarte pe care doar eu, în nimicnicia-mi naivă, nu-l descifrez. înțelepciunea pietrei piatra aceasta mă privește în ochi cu căldură. încrezătoare, îmi pipăie obrazul cu mâini de nevăzătoare. sub atingerea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
76 băieții mei 77 nu mai sunt tânără 78 piatra 79 toamnă 80 nepoftita fiară 81 chirurgie 82 mângâios 83 osmoză 84 următoarea chemare 85 vremelnicie 86 durere 87 nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97 caii din copilărie 98 hrană dulce-amară 99 semnul 100 vulturul dezgolit 101 scrum 102 fuioare de fum 103 un loc atât de cast 104 Vă invităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mai important decât tine, fiindcă fidel la nesfârșit celui care a părăsit neantul ca să devină cineva. * Orice suferință în viață poate fi înțeleasă ca o cursă atletică de o sută de metri: viteza străbaterii acestei distanțe a durerii consemnează viteza înțelesului, o consumare a ceea ce materia poate îndura până la sfârșit, iar înțelesul nu poate înfrânge... Chiar dacă Ulise iese învingător în această cursă cu suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
părăsit neantul ca să devină cineva. * Orice suferință în viață poate fi înțeleasă ca o cursă atletică de o sută de metri: viteza străbaterii acestei distanțe a durerii consemnează viteza înțelesului, o consumare a ceea ce materia poate îndura până la sfârșit, iar înțelesul nu poate înfrânge... Chiar dacă Ulise iese învingător în această cursă cu suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui Orfeu? * Va veni o vreme când vom fugi în masă de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sută de metri: viteza străbaterii acestei distanțe a durerii consemnează viteza înțelesului, o consumare a ceea ce materia poate îndura până la sfârșit, iar înțelesul nu poate înfrânge... Chiar dacă Ulise iese învingător în această cursă cu suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui Orfeu? * Va veni o vreme când vom fugi în masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fericiri atât de absurde în apariția lor, încât meritele ascunse pentru care îți sunt date sunt aidoma nemeritelor pentru care ai îndurat cândva umilința și nedreptatea. Să nu reușești nimic în viață e un succes cu mult mai aproape de revelația înțelesului și, sigur, mult mai îndepărtat de finalitatea falsă pe care ne-o atribuim. * Țelul, în viață, l-ai pierdut sau începe să nu-ți mai pese de el. Trăiești ca să dai de lucru trupului, eforturile minții tale se îndreaptă către
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pentru a zice neapărat ceva, cât pentru a nu ne situa într-o tăcere absolută.“ Această probă de sinceritate, pe care o aflăm în Tratatul despre Sfânta Treime al lui Augustin (sfântul) (cartea a V-a, capitolul 9), dovedește că înțelesul noțiunii de cre dință, împreună cu tot câmpul ei semantic și teologic, este vid sau inventat și pe mai departe trăit cu investiții fatale. * În primii ani după Hristos, Pilat era considerat creștin în suflet, iar unul din textele de căpătâi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
poartă un moment în care nu existăm, pentru că suntem despărțiți și de viață, și de moarte. Este secunda în care Totul depinde de noi, pentru că nu mai suntem de față. Este secunda în care nimic nu poartă necesitatea prematură a înțelesului. * Descoperirea talentului literar coincide la un adolescent cu descoperirea sărăciei lui culturale. Drumul care i se deschide în față poartă mai întâi povara recuperării, sarcina inițierii în opere de neînțeles pentru el, scrise la maturitate sau sub semnul geniului - și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ceea ce ridică probleme nu este dorința homosexuală, ci frica de homosexual“. * Nu greșeala lui Adam, ci minciuna ne-a transferat domiciliul din paradis în peșteră. Ne-am descalificat apoi prin inocență, care în fața minciunii echivalează cu a rămâne, sub toate înțelesurile expresiei, în pielea goală. Cine a avut revelația asta acum mii de ani a tradus-o perfect. Cum să nu fi preferat de atunci încoace minciuna și să nu fi dizgrațiat atât de consecvent inocența, ca pe o deficiență pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pururi hărțuit de remușcări mântuitoare. Homosexualul trăiește în fapt o metaforă care ascunde o decepție trucată, „decepția“ divină dinaintea neantului, asupra căruia nu mai are nici o putere. A fecunda în neant nu este visul lui Dumnezeu, însă cu siguranță reprezintă înțelesul unei mirări, care sancționează un anumit gen de gratuitate extremă, nocivă. De aceea, inutilitatea sublimă a sexualității homosexuale nu pare a sugera decât neajunsul invocației fatidice și indiferența fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
unei mirări, care sancționează un anumit gen de gratuitate extremă, nocivă. De aceea, inutilitatea sublimă a sexualității homosexuale nu pare a sugera decât neajunsul invocației fatidice și indiferența fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o mai poate reprima. Invincibil, zigotul singurătății se sparge, spre a-și contempla misterul predestinat imaginarului, care se cere încarnat. Homosexualul își visează divinitatea desăvârșită în simplitatea delirului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
exist. Nici înăuntrul meu nu sunt ființă, dar nu pentru că nu pot fi lăuntric ceea ce sunt în exterior, ci fiindcă în mine însumi îmi trăiesc ine xistența. Privesc într-o altă lume, cu neființe. Le împrumut, le dau destine pe înțelesul meu, le fac să sufere, mă îndrăgostesc de ele. Modul lor de a nu fi mă fascinează - și, naiv cum sunt, mi se pare că închide în el adevăruri. Nu ai ce face cu adevărul, cea mai gratuită dintre satisfacții
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
creator de certitudini, pe care le numim cunoaștere. Manifestările cunoașterii încearcă transfigurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă de substituție, încearcă actualizarea punctului ideal al viitorului conceput în prelungirea lumii. Miza este morală, pentru că orientează lumea către un înțeles pe care lumea nu îl are. Omul se proiectează în simulacrul absolut al stării de per fecțiune obiectivă a lumii ca moment ideal al absurdului. Principiul moral pe care se întemeiază manifestarea spirituală a omului evocă necesitatea stării de existență
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
numim cunoaștere, caută răspuns la exasperantul postulat obscur conform căruia, în sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume. Dacă factorul spiritual prin care suntem oameni nu ar avea esență morală, moartea noastră nu ar avea nici un înțeles. Energia subiectivă în care ne presupunem s-ar confunda cu mecanica entropică a unui principiu al necesității absolute, a cărei perfecțiune s-ar anula prin înțeles. Perfecțiunea absolută nu are sens decât subminată de morală. Viața este anterioară lumii pentru ca
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență subiectivă în punctul ideal
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
existență subiectivă în punctul ideal al viitorului propriu, context în care această stare de existență are drept principiu simulacrul trecutului ca sfârșit al lipsei de sens. Omul transfigurat în energie subiectivă devine o existență fără lume, care își poate concepe înțelesul ca posibilitate de creație a unei lumi înzestrate cu sens. Factorul spiritual prilejuiește intuiția unei lumi înzestrate cu sens. Orice lume înzestrată cu sens este o lume indiferentă la necesitatea propriei sale perfecțiuni, obligatorie pentru ca factorul spiritual să se manifeste
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu sens. Orice lume înzestrată cu sens este o lume indiferentă la necesitatea propriei sale perfecțiuni, obligatorie pentru ca factorul spiritual să se manifeste. O lume morală, ca posibilitate de creație a omului transfigurat în energie subiectivă, se întemeiază pe manifestarea înțelesului, în care totul este o stare de prezență subiectivă. Viața este o stare de dispariție subiectivă care se manifestă ca discurs: în posibilitatea energiei obiective de a-și concepe starea de viitor (lumea lipsită de sens), în posibilitatea energiei subiective
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o stare de prezență subiectivă. Viața este o stare de dispariție subiectivă care se manifestă ca discurs: în posibilitatea energiei obiective de a-și concepe starea de viitor (lumea lipsită de sens), în posibilitatea energiei subiective de a-și concepe înțelesul (posibilitatea creației lumii cu sens) și în starea de existență fără lume, care este punctul perfecțiunii absolute a omului. Înțelesul subînțelege factorul spiritual ca principiu moral al tuturor lucrurilor. O lume morală, întemeiată pe manifestarea înțelesului, este ea însăși o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]