1,381 matches
-
nu se poate compara decât cu un manej în care fiecare merge la trap în cerc fără a-și schimba ritmul. Trebuie să ai toată răbdarea și flegma orientală pentru a găsi ceva plăcere în acest exercițiu: un parizian ar înțepeni aici. Adevăratele distracții ale carnavalului trebuie căutate în sala germană; balurile mascate își merită aici numele; oamenii vin mascați și se dansează. Societatea e poate puțin amestecată, dar aici se află tinerețea, vigoarea, mișcarea, viața, în fine. Nu se apreciază
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
supremă. Totul se petrecu uluitor de repede. Cylon cel veșnic nemulțumit, fură și falsifică opera maiestrului, Cuvântul sacru, instigând câțiva discipoli, dintre cei mai recalcitrați, la nesupunere și violență. În timp ce pitagorenii erau cu toții în templu, profesori și discipoli, rebelii ignoranți înțepenesc ușile și ferestrele cu scânduri și bolovani. Bandele deslănțuite, oarbe de furie în frunte cu Cylon falsificatorul, pun foc la templu din toate părțile. se bucurau zmintiții ignoranți, urlau, dansau, trăind o lume a desfătării. Ațâțând focul rebel în statul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
părea să nu ia în seamă prezența mea. Pândeam cu coada ochiului figura acestui șef mai mic, totuși șef, dar nu văzui nimic, omul părea să fie însăși tăcerea, chipul lui arăta ca o placă de plumb, ca o mască înțepenită într-o expresie impenetrabilă: "Sunt legionar și nimic din secretele mișcării la care am aderat nu vor fi exprimate, părea el să spună. Sunt un gânditor legionar, nu un legionar de duzină. Gândirea mea e metafizică, atemporală, ca și spiritul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Inima Îi dădea brânci să meargă la treburile care se aglomerau. Bărbatul ei nu putea face față la toate câte erau de făcut prin curte. Numaidecât, dădu telefon fiului lor să vină la țară că mamă-sa este la pat, Înțepenită de mijloc. Fiul veni și o luă la București. Îi făcu un RMN și se constată că are hernie de disc și că trebuie operată. Se hotarî să o interneze la spitalul unde era el chirurg. Nora se ocupă să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mai știți sa iubiți cu adevărat, o femeie? Semnat: o femeie normală. M-am ridicat de pe scaun și m-am Îndreptat spre juriu cu hârtiile În mână. Când am coborât ultima treaptă de pe scenă, acestea fiind din lemn, mi-a Înțepenit tocul de la pantoful din piciorul drept Între două scânduri și am căzut lată, cu fața În jos, chiar În fața juriului. Un bărbat tânăr, Înalt, frumos, cu ochi albaștri, Îmbrăcat În blugi și un tricou alb vine spre mine să mă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a început să mai scadă, pietrele nu mai vibrează, acum pot să ies din adăpost și să privesc deșertul cum se acoperă treptat cu galben și portocaliu, ce se vor preschimba curând în violet. Azi-noapte am așteptat până au adormit, înțepenisem zăvorul ușii, am ieșit cu pasul meu de totdeauna, măsurat de frânghie, știam străzile pe de rost, știam de unde să iau pușca cea veche și ce intrare nu e păzită, și am ajuns aici la ceasul când noaptea pălește în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
repede, apoi cădeau iarăși și iarăși se ridicau, luând-o de la capăt de nenumărate ori, până când strigătul general slăbi, deveni răgușit, degeneră într-un fel de lătrat aspru, care le scutura trupurile ca un sughiț. D'Arrast, istovit, cu mușchii înțepeniți de lungul său dans nemișcat, gâtuit de propria-i tăcere, simți că se clatină pe picioare. Căldura, praful fumul țigărilor de foi, mirosul trupurilor omenești făceau aerul cu neputință de respirat. Îl căută cu privirea pe bucătar, dar nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
barbă i se scurgeau șuvițe de salivă, o spumă neagră și uscată i se închegase pe buze. Încercă să zâmbească, dar, sub greutatea care-l țintuia locului, se vedea bine cum tremură din tot trupul. Numai în dreptul umerilor mușchii îi înțepeniseră într-un fel de spasm. Fratele, care-l recunoscuse pe d'Arrast, îi spuse doar atât: - A și căzut o dată. Și Socrate, răsărit nu se știe de unde, veni și-i strecură la ureche. - Dansat prea mult, domnu' d'Arrast. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai auzea decât un vuiet nedeslușit. Piatra începea să-l apese dureros pe țeastă și, spre a se mai ușura de greutate, avea nevoie de toată puterea brațelor sale uriașe. Când ajunse la primele străzi de pe povârnișul lunecos, umerii îi înțepeniseră cu totul. Se opri și ascultă. Era singur. Își potrivi bine piatra pe foaia de plută și coborî cu pași prevăzători, dar hotărâți, spre cartierul colibelor. Când ajunse, gâfâia și brațele îi tremurau în jurul pietrei. Grăbi pasul, sosi, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apropiați. Trădarea iubitei... denunțarea părin ților, neînțelegerea camarazilor. S-a oprit, stânjenit de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu-și inelele trupului lung și greu. Pe culoar trece iar pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șal. Pieptul pornea lent, din umeri. Pâlnia sânului se împlinea târziu, într-un bob mare și roz. Nu se înfășurase decât cu acest șal ușor. Îl va coborî, ca un brâu, în jurul pântecului, rămânând în sus goală, albă. Încremenire. Ochiul înțepenise, mare și orb, pe un sân. Abia apoi, după mult timp, ar fi în stare să privească iar... în jurul gâtului, două salbe subțiri de șerpi. A căror limbă ar vibra continuu, ca un ac negru de busolă. Șocul s-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Învață-ne a socoti zilele noastre, ca să putem dobândi o inimă înțeleaptă.“ Trenul și-a înfipt colții în gheața zilei, zace mulțumit și răpus. Sunt singur în compartiment, nu e nimeni. Suntem la destinație, vagonul s-a golit, trenul a înțepenit, în gara cocoșată și ninsă, de pe o rută periferică. Îmi privesc palma, o apăs în umărul de deasupra canapelei, e moale și rece. Obrazul meu e obosit, galben, în lumina zilei care crește. Limpede și rece, dintre ghețurile spre care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ridică, împingându-și tovarășul... Cu pas tărăgănat, izbutiră să parcurgă, împreună, limbul de piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este creatoare, n-aș găsi martor mai convingător
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cuplul Manole... Perechea se întâlnise la teatru, absolut întâmplător, cu o fostă colegă de liceu a Verei, care o îmbrățișă furtunos. Formidabil, nu ne-am văzut de un veac ! La care Manole, livid, se răsucise pe câlcâie : „De când anume ?“. Colega înțepeni, pierzându-și graiul, dar îl regăsi : „Noi chiar o zi dacă nu ne vedem, ni se pare un veac !“. Vera adăugă : „Îți dai seama în ce situație am fost pusă !“. Desigur : a doua zi dimineața, Manole cerceta, minuțios, condica de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-a supărat și, murmurând o scuză, își iuți pașii, ca să ajungă cel dintâi la locul execuției și să se încredințeze cum i s-au împlinit ordinele. Dintr-o aruncătură de ochi văzu tot, fără a se sinchisi de caporalul înțepenit într-o salutare înfricoșată. Vru să se întoarcă zâmbitor spre generalul care sosea, dar deodată își aduse aminte și întrebă îngrijorat: ― Călăul unde-i, caporal? ― Noi nu știm, domnule căpitan, răspunse caporalul. Noi am avut ordin să facem groapa și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi șters din creieri toate convingerile trecutului. Un sergent veni să-l schimbe, deși Apostol uitase să dea ordine. Îi părea rău că pleacă din singurătatea care acuma îi era dragă. Se strecură prin tranșeele în zigzag, pe la spatele santinelelor înțepenite lângă arme. Când să cotească spre șanțul de legătură, se ciocni cu căpitanul Cervenko. ― N-am putut închide ochii toată noaptea, murmură căpitanul abătut. Îmi pare rău c-ați nimicit reflectorul, nu știu de ce... Ați ucis lumina, Bologa! ― Aici e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ferestrele cu mușcata însîngerată, un val de tristețe își tremura pânzișul. Apostol stătea lângă masă, cu hârtia de concediu în mână, uitîndu-se când la Petre care, de bucurie, mormăia rugăciuni și strângea de zor bagajele, când la fata groparului, care înțepenise în dosul ușii, privind afară, departe, cu o expresie imobilizată de o teamă chinuită. Bologa se credea dator să-i spuie ceva, dar o frică nelămurită parcă-i strângea gâtul ca un laț. În cele din urmă izbuti să rostească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
divine ori de alte conjuncturi cosmice. Arta autentică își găsește întotdeauna piața de desfacere. Dar nu neapărat în același secol. Longevitatea operei de artă este hotărâtă de cromozomii talentului. Dar și de cei ai trudei. Singură creația ar mai putea înțepeni clepsidrele. Sfinții pictați de Nicolae Grigorescu par hrăniți cu fripturi în sânge, nu cu ambrozie. Arta este a celor neechipați pentru certitudini. În capodopere vibrează și aerul dintre personaje. Arta și iubirea au aceeași grupă de ... speranță. Bach continuă să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
voi, rămășiță scăpată din mîna împăraților Asiriei. 7. Nu fiți ca părinții voștri și ca frații voștri, care au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinților lor, și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii, cum vedeți. 8. Nu vă înțepeniți grumazul, ca părinții voștri dați în mîna Domnului, veniți la sfîntul Lui locaș, pe care l-a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului Dumnezeului vostru pentru ca mînia Lui aprinsă să se abată de la voi. 9. Dacă vă întoarceți la Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său; și nu s-a smerit înaintea proorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului. 13. S-a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadnețar care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Și-a înțepenit grumazul și și-a învîrtoșat inima pînă acolo încît nu s-a întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel. 14. Toate căpeteniile preoților și poporul au înmulțit și ei fărădelegile după toate urîciunile neamurilor; și au pîngărit Casa Domnului, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
nepăsător banii care zăceau pe banchetă. Zăpăcită a stat în cumpănă analizând acest gest tardiv și nu știa ce să creadă... sărutul mâinii i s-a părut deosebit de afectuos, cerând o iertare greu de înțeles pentru ea iar ochii lui înțepeniți în pământ i-au dat confirmarea incredibilă având semnificația clară de ispășire a păcatului! Auzi vocea cunoscută la despărțire mâncând cuvintele și căzând amenințătoare ca un magnet puternic în urma sa. - Ia-ți banii! Te voi aștepta marți. Când femeia coborî
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ea. M-am chinuit așa, fără sens, și am și uitat să-l mai aprind. Stăteam, cum ți-am spus, cu gândul precis că mai stau puțin și apoi intru în baie să fac un duș. Există momente în care înțepenești așa, conștient că stai ca prostul fără rost, fixând un punct, știind că-i poți comanda corpului să se miște când vrei tu, unde vrei tu. De exemplu, acum aș putea să mă ridic și să fac ce mi-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o fac sau poate o fac și picioarele nu mă ascultă, iar atunci prefer să cred că pot să o fac când vreau eu, numai că pentru moment nu vreau. Nu vreau nici măcar să dau drumul la televizor, deoarece am înțepenit cu telecomanda în mână. Nu vreau nici să o las din mână pentru că poate mai ttrziu o să am chef să-i dau drumul. De fapt, nici nu știu ce vreau. Știu doar că pot să vreau orice, dar pentru moment nu vreau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la rândul lor soarta indianului scăpat din cuib și nu păreau să ajungă la vreo concluzie după cantitatea de fum și numărul de țigări împrumutate pe secundă. Dintr-o dată, toată lumea se întoarce către mine zumzetul conversației se stinge brusc, toți înțepenind cu privirile la mine, fixîndu-mă și uitând să mai tragă din țigări. Am înmărmurat și eu. Mă întorc încercînd să scap pe la etajul de la care abia coborâsem. În capul scării însă toată conducerea IATC-ului, cun știi, bloca retragerea. Am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
portar surd sau adormit încerdnd aproape toate mijloacele de semnalizare sonoră, în duet sau solo, fiecare încerdnd să fie genial, în speranța că zgomotul făcut de el îl va aduce pe paznic la noi și o dată cu el și eliberarea noastră. înțepeneam, doar când liftul o mai lua din când în când în jos, câte zece-cincisprezece centimetri, transpirând rece amândoi, deși nici nu făcusem cunoștință încă. Credeam și eu, și el că vom fi liberi în câteva minute, așa că nu consideram de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]