2,631 matches
-
am replicat. Am părăsit debarcaderul și am luat-o În sus pe pantă către adăposturile pentru bărci. Cu excepția celorlalte bărci existente, nimic nu arăta că ar mai fi cineva pe insuliță. Dar când am ajuns mai aproape de adăposturi, doi bărbați Înarmați s-au ivit din spatele unei bărci răsturnate cu susul În jos. Expresiile de pe chipurile lor erau suficient de dure Încât să facă față chiar și În situația În care le-aș fi spus că sunt purtător de ciumă bubonică. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care să ne sugereze beția vitezei în cursele de formula unu..." Festina lente? Cine a spus asta? A, da, am învățat pe vremuri la orele de latină că poeții îi sfătuiau pe romani să se grăbească încet, în schimb cohortele înarmate făceau să trepideze drumurile imperiului... Dar ce rost are să ne aducem aminte de dictoane depășite? Ele sună ca valsul acela de pe vapor. Deși, ar fi o glumă bună ca în gări și aerogări, în loc să se anunțe trenurile și avioanele care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
căutarea lui Lee și a mașinii lui Ford din ’40. Mi-a trecut prin cap la un moment dat să cer ajutorul vreunui post de grăniceri sau vreunei secții de jandarmi, dar mi-am amintit că partenerul meu e suspendat, înarmat ilegal și, probabil, cu nervii atât de întinși, încât cuvintele unui intermediar neinspirat l-ar provoca să facă Dumnezeu știe ce. Mi-am amintit unde e hotelul Divisidero dintr-o excursie pe care o făcusem în liceu și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de aici. — E greu de trecut cu vederea, domnule căpitan, am răspuns eu minciunii lui. Blond, un metru optzeci și cinci, solid ca un tanc. — Ensenada atrage oamenii duri, domnule polițist. De aceea poliția de aici e atât de bine înarmată și atât de vigilentă. Mai rămâneți pe-aici? — Cel puțin noaptea asta. Poate că le-a scăpat băieților dumneavoastră și reușesc să dau de vreo pistă. Vasquez zâmbi. — Mă îndoiesc. Sunteți singur? — Mă așteaptă doi colegi în Tijuana. — Și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
glas din spate tună: — Te însoțim noi până la Roma, așa cum am făcut și cu Julius Caesar. Rubicus-ul e tot acolo... Celebrul râu aflat la miazăzi de Ravenna, pe care noi îl numim Rubicon, era limita dincolo de care, potrivit legii, legiunile înarmate nu puteau trece pentru a se îndrepta spre Roma. Trecerea lui însemna răzvrătirea împotriva Republicii. Julius Caesar îl trecuse și cucerise puterea. Copilul ajunsese în mijlocul mulțimii, strecurându-se printre coatele ofițerilor. Preceptorul încerca să-l ia de-acolo. Un tribunus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
forța armelor... Fiului său Gajus, acea imagine i se întipări în minte. Germanicus declară: — Nu mai vreau ca între noi și gentes externae să fie o graniță instabilă, cu popoare ce se răzvrătesc și sunt ținute în frâu de legiuni înarmate. Vreau un grup de aliați. Vreau să unesc interesele lor cu ale noastre. Tribunul Creticus, cel mai credincios colaborator al său, îl privea fascinat: printre cupele de vin abandonate pe masa aceea se năștea o neașteptată filosofie de guvernare. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Creticus, cel mai credincios colaborator al său, îl privea fascinat: printre cupele de vin abandonate pe masa aceea se năștea o neașteptată filosofie de guvernare. De dimineață, Gajus și Zaleucos, obosit, văzură la intrarea palatului, înconjurat obraznic de o escortă înarmată și de însemne strălucitoare, un bărbat la vreo șaizeci de ani, înalt și mândru, evident puternic, care se apropie de scări de parcă ar fi vrut să le cucerească și apoi le luă cu asalt treaptă cu treaptă, neobosit, în ciuda greutății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din nou de spaima aceea fizică ce-i strângea stomacul și-i tăia răsuflarea. Dar inconștiența celor doi frați mai mari („Ce-ar putea să-i facă tatălui nostru? El are comanda. Cine poate să-l atace, printre atâția oameni înarmați?“) îl dezorienta. Zaleucos îl sfătui părintește: — Să ieșim. Dar mama lui, Agrippina - pe care la întoarcere o găsiseră palidă și neliniștită, de parcă palatul din Epidafne ar fi fost o închisoare -, începu să cutreiere încăperile, să-l urmeze obsesiv pe Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus se întoarse și se întrebă cu teamă cum putea s-o avertizeze pe mama sa. O văzu în atriu, înconjurată de servitorii îngroziți, însă nu-i putu pune nimic, fiindcă în fața ei stătea un ofițer însoțit de câțiva soldați înarmați, care-i citea cu glas răsunător acuzația de conspirație, la care se adăuga condamnarea la domiciliu forțat: nu avea voie să frecventeze străini, să se arate în pubilc la Roma. Agrippina nu spuse nimic. Întinse mâna, luă foaia. Degetele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adăuga condamnarea la domiciliu forțat: nu avea voie să frecventeze străini, să se arate în pubilc la Roma. Agrippina nu spuse nimic. Întinse mâna, luă foaia. Degetele ei albe nu tremurau. Ofițerul se retrase cu un salut brusc. O sentinelă înarmată fu postată la intrarea casei. S-a început instruirea procesului, încet, solemn, niște pregătiri pe măsura victimelor. În seara dinaintea procesului, casa devenise dintr-odată prea mare. Gajus și mama sa nu aveau vești de la Drusus. Dacă vor să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vechea rutină; pentru el fusese inventată funcția absolutistă de princeps civitatis. Lăsase Senatului plăcerea de a-i alege pe toți proconsules ai liniștitelor provinciae din interiorul imperiului; sensibilele și neliniștitele provinciae recent cucerite, cele de la granițele unde se aflau legiuni înarmate, erau guvernate de mâna lui de fier. Zi de zi, le presase tot mai mult, mascând dictatura în spatele unor structuri aparent maleabile. Sătui de conflicte, senatorii urmăriseră transfomarea cu o uimire din ce în ce mai supusă. Numai câțiva scriseseră, indignați, că, odată cu decăderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care soldații din legiuni o purtau în timpul războaielor - devenise ea însăși un simbol al războiului. — Iar senatorii au văzut gladius-ul atârnat la centură. Printr-o fereastră pătrunse soarele ultimei zile de august. Însă Gajus, neîncrezător, îl întrerupse: — Intrase în Curie înarmat? Întrebarea era deconcertantă și reducea faimoasa lovitură de stat a lui Cornelius la o chestiune de protocol. — Întocmai, răspunse Macro violent, și le-a strigat senatorilor că, dacă ei nu se hotărau, alegerile avea să le facă arma lui. Senatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
primise numai Tiberius. Mulțumită amintirilor și sângelui care-i curgea prin vine, Gajus îl recunoscu și tresări, mai emoționat decât fusese vreodată în viața lui. Acea primă, entuziastă rebeliune militară aducea deodată în puterea lui zeci de mii de oameni înarmați, îi dăruia căile maritime ce legau Roma de provinciile mediteraneene, aprovizionarea vitală cu grâu din Aegyptus. Era asaltul dat puterii - și se putea transforma într-un triumf sau într-o înfrângere cruntă. Însă nu-i fu teamă nici o clipă; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își dădură seama că acel dubiu exprimat era ca o piatră aruncată într-un viespar. Senatorul continuă: — Ultimul care l-a văzut pe împărat în viață este prefectul Macro. Ceru ca acesta să fie interogat. Sertorius Macro - ai cărui oameni înarmați se aflau în spatele ușilor, “întru apărarea senatorilor“ - declară sub jurământ: — Eram prezent alături de el zi și noapte. Acest testament a fost redactat în condiții de incapacitate. Latina lui era grosolană și agramată, însă cuvintele acelea, sugerate de un jurist rafinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fură senatorii care îi ascultaseră discursul în Curie. Și unii, și alții observară că nu citea, că nu avea foi în mână. Și toți tresăriră când, pe neașteptate, el aminti că testamentul lui Tiberius fusese declarat nevalabil; pe oamenii aceia înarmați și nemișcați care se simțeau stăpânii Romei îi anunță senin că, deoarece testamentul nu era valabil, erau anulate și dările în bani pe care Tiberius le lăsase pretorienilor și membrilor legiunilor. Inocent, aminti și cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
valuri de baza tribunei, avu vreme să observe tăcerea dezorientată a senatorilor, mânia înăbușită și stupefacția de pe chipul lui Sertorius Macro; în câteva secunde, înțeleseseră cu toții că puterea le scăpase din mână. În întregul imperiu, sute de mii de oameni înarmați își găseau idolul în Gajus Caesar, tânărul de douăzeci și cinci de ani, descendent al unei dinastii militare care, pe pământ prin Germanicus și pe mare prin Agrippa, scrisese epopeea imperiului. I-ar fi fost de ajuns un singur gest, pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu ei. Cruzi, credincioși și puternici, văzuseră totul, iar acum, deși nu înțelegeau nici un cuvânt latinesc, erau mândri de felul cum se terminase noaptea aceea. Urcară pe clivus Palatinus; Împăratul se gândi că era îngrozitor să se înconjoare de străini înarmați când se afla printre ai săi. Asta era puterea? Străbătu sălile unde așteptau liberți, sclavi, funcționari și Augustinieni, epuizați de o veghe plină de spaimă. Nu-i aruncă nici măcar o privire lui Helikon, încremenit într-un colț al atriului. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încă în umbră. Pe pavaj, printre palatele închise, răsunau pașii cadențați ale cohortelor lui Chereas și Sabinus, care patrulau prin oraș. Cei ce ieșiseră în stradă se retrăgeau repede sub porticuri, ca în vremea lui Tiberius. Germani Corporis Custodes staționau înarmați, insensibili și nemișcați, cufundați în tăcere, la toate intrările de la Palatinus. Împăratul auzea intrând prin ferestre tăcerea insuportabilă a Romei. Mângâindu-l, mâinile Miloniei încercau să-i alunge și amintirile nopții; simțea alături căldura trupului ei. „Femeile nu știu cât de importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a împiedicat cele opt legiuni de pe Rhenus să pornească spre Roma. Poartă lorica ușoară de paradă, de o calitate excepțională, cu elemente decorative din incrustații metalice. Pe armură nu sunt însă reprezentate scene de război, ci o veche trădare: Achilles, înarmat, apărat de scut, îl înșfacă de păr pe nevinovatul Troilus, neînarmat, îl răstoarnă de pe cal și îl ucide. Probabil că din cauza mesajului ei acuzator statuia nu a rămas multă vreme pe soclu. Era nouă când a fost făcută bucăți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apoi către Wilkins: - Uite-te la mașină. - Dumnezeule, exclamă acesta. Toate ușile erau deschise, ceea ce însemna că patru oameni fuseseră în mașină. Se ghemui și îndreptă arma către singurul loc unde cineva s-ar fi putut ascunde: în spatele tomberonului. - Om înarmat, țipă ea. Toată lumea ce încă se afla acolo îl putu vedea pe cel de-al patrulea individ din mașină alergând spre stradă înarmat cu o pușcă de mare calibru. Sachs ținti înspre pieptul lui și strigă: - Aruncă arma! Acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nume proprii, ci litere: A, B, C. Deși se înregistrau progrese în privința ratei criminalității, era încă unul din cele mai periculoase cartiere din Manhattan. Amândoi polițiștii aveau armele pregătite când se apropiară de ușa apartamentului. Dacă erau norocoși, îl găseau înarmat doar cu un cuțit. Sau cu ceva asemănător; la fel cum făcuse săptămâna trecută și drogatul acela cu bățul și cu capacul de tomberon pe post de scut. E bine totuși că nu a fost nevoie să spargă ușa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
eu am un Smittie. Își ridică tricoul și, cu un amestec de mândrie și sfidare, scoase la iveală mânerul unui pistol automat Smith & Wesson. - Da’ o să-mi iau un Glock la fel ca al tău. Iată, gândi ea, un adolescent înarmat. Oare cum ar face față situației un sergent? Mașina fu împinsă de pe container și acum stătea cu roțile din spate gata de atac. Orice ar face un sergent în situația dată, hotărî ea, nu e relevant în situația dată. Modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sachs și cei din jurul ei fuseseră scoși pe la ieșirea din partea din sud a cortului. O dată ieșită afară, se aruncase în genunchi și se târâse departe de mulțime. Izbăviți de spațiul închis și de potențiala bombă din interior sau de teroristul înarmat, spectatorii deveniră cu toții buni samariteni și îi ajutară pe cei răniți sau amețiți. Zări un agent din echipa de pirotehniști și, privindu-l de jos în sus din iarbă, îi arătase insigna și îl informase cu privire la obiectul de formă cubică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să știu cine anume te-a angajat pentru această treabă. - Dar nu aveam de gând să-l omor, spuse în șoaptă deținutul. M-ai înțeles greșit. - Ce e de înțeles greșit în toată chestia asta? Ai pătruns în casa lui înarmat. - Să zicem că îmi plac provocările. Una din ele este să văd dacă pot pătrunde în locuri în care nimeni altcineva nu poate. Dar nu aș răni pe nimeni. Asta era jumătate pentru urechile lui Lon Sellitto și jumătate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Stătu în receptor un timp mai îndelungat. - Nu răspunde. Lăsă apoi un mesaj pe robot: - Charles, sunt Roland. Weir a scăpat și nu avem idee unde e și ce vrea să facă. Imediat ce asculți mesajul, du-te la primul polițist înarmat pe care îl cunoști și sună-mă. Își lăsă numărul de telefon și apoi mai formă un număr, al lui Bo Haumann, șeful Serviciului de Intervenție. Îi comunică faptul că Grady era în drum spre Centrul de Detenție, fără escortă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]