7,247 matches
-
avea obiceiul să-l bată pe umăr tot timpul cu degetul lui unsuros și-i murdărea salopetele curate. — Întrerupe-te din lucru, îi ordonă. Supraveghează-i pe copii în timp ce lucrez. Ai grijă să nu pățească ceva. Ucenicul păru să fie încântat de noua sa atribuție și le zâmbi călduros copiilor. Ăsta-i tare leneș, cugetă domnul J.L.B. Matekoni. Ar face treabă mai bună ca dădacă decât ca mecanic. Aveau multă treabă. Venise microbuzul unei echipe de fotbal pentru revizia generală, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Dar acum, hai să fim cinstiți, îmi face din ochi complice, au venit ei americanii chiar din nouăzeci... Oare ce-i acolo, la Bârnova, mai după perdeaua de copaci? Unde parcă nu-s decât niște case noi, liniștite? Ei? zâmbește încântat de el. n-are rost să-l dezamăgesc. Și adevărul e că nu m-am oprit niciodată la Bârnova, doar am stat în tren câte-o jumătate de oră, bodogănind c-am rămas fără țigări, când n-avea intrare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de Vede, abia a scăpat și ea cu viață când majoritarii au dat foc într-o noapte coșmeliilor, au sărit ca arși și-au scăpat numai cu hainele de pe ei, le-au ars și instrumentele și... Asta e, tare greu... - Încântat de cunoștință. Permiteți-mi să sărut mânușițele mamei... - Și Șeherezada, chiar dacă nu se arătau absolut deloc zorii, chiaună de cap, dându-i un cot în treacăt bolovanului de prefect care-și uitase o mână pe scaunul ei, ăăăcumsâșiiconșiertladipou?, răvășită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mulți se scoală asupra mea... îngână cu voce subțire. Așază șabloanele, șterge liniile, verifică dacă pensoanele mai mari sau mai mici sunt curate. Dintr-una dintre cutii, își presară puțină pulbere aurită pe dosul mâinii stângi, o-ntinde și e încântat de strălucirea ei. Prin geamuri se prelinge o lumină cenușie. Vitraliile n-au fost terminate. - Dumnezeu fie cu noi... tresare călugărul când îl vede pe Leonard și-și ascunde vinovat mâna la spate. - Bună ziua... - Domnu’ pictor, bine că ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
firma Mott cînd comis-voiajorul nu poate să știe pe ce lume trăiește?"' Atunci Radul Popianu i-a turnat iar în cana sa de tablă o jumătate de măsură și, după cum îi tot arăta cu degetul, se vedea că era foarte încîntat de ceea ce spunea. Iar a doua oară a fost la fel de mulțumit cînd Leonard Bîlbîie l-a întrebat plin de uimire și neîncredere "de unde știi dumneata, dom'le adjutant, chestia asta cu suferința lui Pangratty?" Erau justificate uimirea și neîncrederea, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și în cadrul ei a apărut K.F. La așa ceva nu se așteptase. Era splendidă! Alt cuvînt nu avea, de fapt nu știa. Îl folosea de fiecare dată cînd îi ieșea cîte o mică potlogărie, o păcăleală, un ciubuc, dar era sincer încîntat de reușită. Și văzînd-o cît de frumoasă, de elegantă era, într-o rochie pe care el o știa, dar niciodată n-o văzuse pe K.F. cu ea, era a Sofiei, sigur că era a domnișoarei Sofie, rochia albastră cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vladiei, pentru că un zurbagiu într-o lume mare abia este băgat în seamă, dar într-o lume mică acoperă totul. Și de aceea a chibzuit și a pus la cale plecarea prințului din Vladia într-un fel care l-a încîntat chiar pe Pangratty. În fond, i-a vorbit pe limba lui de om al norocului și al întîmplării. Au jucat cinstit la "loteria vieții" și Prințul a pierdut. Un cavaler știe să și piardă. Așa că și-a făcut frumușel bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o expresie de încîntare copilărească, asta la prima impresie, dar el, Leonard Bîlbîie, vedea ceva mai mult. Nu doar pentru că îl cunoștea pe Șerban Pangratty, ci mai ales pentru că se pricepea la oameni. Dincolo de încîntare, toți în jurul lui Balbo erau încîntați, poate aici se găsea secretul succesului său european și chiar mondial, reușea să-i vrăjească pe cei din preajma sa, mai ales dacă erau femei sau ziariști, iar femeile și jurnaliștii leagă și dezleagă totul pe lume, dincolo de încîntare se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iese la iveală, încă din prima clipă, privirea cuiva care caută prin sală și nu se uită la ecran, ca toți ceilalți. Ceea ce te izbea de la început era faptul că toți, dar absolut toți acești tineri ofițeri erau nespus de încîntați de participarea lor la întîlnirea cu Balbo. Probabil cei mai mulți nu mai fuseseră niciodată invitați în casa lui Basarab Cantacuzino ori chiar la nici un fel de dineu protocolar. Își notă într-un colțișor al memoriei sale de aflat lista invitaților, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a privit în sală. Mai toți se descheiaseră la gît, erau roșcovani în obraz, se trecuse la șampanie, din cînd în cînd răsuna cîte un dop însoțit de exclamații formale, nu se știe de ce șampania te obligă să te prefaci încîntat de fiecare dată cînd iese înspumată în lume, avea dreptate Cantacuzino, mai toți erau bărbați tineri, în putere, arătau entuziasmați, înflăcărați, excitați chiar. Balbo se plimba însoțit de Corvino și de un alt ofițer, cu însemnele aviației, a aflat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se prosti ori se lăsă prostit și întări foarte ritos, "nu, excelență, a spus-o chiar marele Balbo, l-am auzit cu urechile mele, eram la nici doi pași, puteți fi sigur". O luară către ieșire, însoțiți de Leonard Bîlbîie, încîntat peste măsură de turul de forță al prințului, măcar pentru asemenea clipe merita să se laude că a trăit o vreme în preajma lui și chiar că s-a bucurat de prietenia sa. La ieșire, un căpitan de la Arsenal se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din umeri a naivitate declarată. "Știu, știu cu precizie. În fond sînt niște amatori în problemă. Habar n-au să-și țină gura, să conspire, distribuie insigne, precis că au adeziuni semnate, fac propagandă pe față și-și bat gura încîntați de ceea ce le-a trecut prin cap. Și cu toate acestea n-am auzit de la nimeni, pe nici un canal n-a circulat nici o vorbuliță despre feciorașii ăștia. Îi adună Cantacuzino acasă la el să-i hărățească, așa cum ațîțî cîinii printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chemat, lucrurile s-ar fi precipitat. Bătaie de cap, să fugă, să se ascundă, chiar la generalul Broșteanu ori la Cihoski, ei nici n-ar fi știut că prințul Cantacuzino de fapt se ascunde în casa lor, ar fi fost încîntați, copleșiți, nicidecum îngrijorați. Și ar fi dat semnalul de acțiune, nu era mare lucru, un telefon la tinerelul acela, Georgescu, cu două cuvinte. În fiecare zi alte două cuvinte. Cu siguranță că și Călătorescu de la jandarmi și Cihoski de la Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
italiene, unde au fost invitați mai toți capii fasciei. Dar dacă luai în considerare mintea înfierbîn tată a tinerilor conspiratori, puteai crede că au considerat gestul lui Basarab Cantacuzino ca pe unul de curtoazie, adică domnia-sa prințul a fost încîntat să-i invite pentru a arăta italienilor că au destui prieteni, ba chiar sprijinitori la București, iar el știe dincotro trebuie să bată vîntul, nu e o chiar fosilă, un boier cu ișlic și caftan. În capul junilor, ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
navigație spre sud-vest, într-un punct pe care personal nu se simțea în stare să i-l indice cu precizie, insă adaugă imediat că acela care ar putea să o facă ar fi Navigatorul-Căpitan al insulei lor, care ar fi încântat să îi explice căpitanului Mararei cum putea ajunge până acolo. Căzură așadar de acord că Roonuí-Roonuí să rămână pe uscat în calitate de ostatic, în vreme ce Navigatorul-Căpitan al insulei avea să urce pe catamaran, unde avea să petreacă noaptea, pentru a-i putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poate taifunul- le înghițise pentru totdeauna. Ce facem dacă nu se-ntorc? întreba Chimé din Farepíti într-o seară, pe când se află așezat lângă cei doi prieteni ai lui, la pupă catamaranului, exprimând teamă tuturor participanților la expediție. Nu mă-ncântă ideea să rămân aici pentru tot restul vieții. Bănuiesc că va veni o zi când Miti Matái o să dea ordinul de plecare, observă Vetéa Pitó. El este singurul care-l poate forță pe Roonuí-Roonuí să renunțe. Dacă Roonuí-Roonuí nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bine că aerul, căldura și lipsa de umezeală erau dușmanii de moarte ai Niho-Nui, care, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, începură să se desprindă precum fructele coapte, căzând apoi imediat pradă unui adevărat stol de păsări, care păreau încântate de această hrană respingătoare. De fapt, o numeroasă familie de pițigoi cu ciocuri lungi și ascuțite, pe care le introduceau în orificiile lemnului cu o abilitate deosebită, lua imediat în stăpânire navă. Păsările se arătau atât de dornice să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
c-o iubești pentru tot restul vieții... Sfântul Fără Mațe zice: — Atunci ce zici de mine și Contesa Clarviziune? În opinia Sfântului, o căsătorie contrafăcută cu el bate de departe retezatul degetelor. Orice femeie de aici ar trebui să fie încântată de ocazie. Și, zâmbind, cu fața aproape de a lui, domnișoara Hapciu spune „Ce zici de noi doi?”. Și Sfântul Fără-Mațe zice: — Ce zici de Baroneasa Degerătură? — Aia n-ar buze, spune domnișoara Hapciu. Adică, efectiv n-are buze. Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ce să văd? Garsoniera. Au intrat într-un hol pătrat. În dreapta era baia. Mărișoară, cu aerisire și cadă. În față, camera. Văruită în alb, fără perdele la geamuri, părea uriașă. Pe stânga, o arhitectură ciudată, spațioasă, întruchipa bucătăria. Ștefan era încântat peste măsură de achiziția lui. L-a ajutat să-și aranjeze casa. Deși el și-ar fi dorit o implicare mai profundă, Luana a păstrat o rezervă politicoasă, oferindu-i doar sfaturi de ordin estetic. Tânărul se aștepta ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de spălat, frigider și mașină de scris, pentru a-și putea redacta romanele începute și lăsate apoi de izbeliște prin toată casa. Nefiind ahtiată după bani și învățată să iasă cu el în tot felul de locuri, Luana nu era încântată de nici unul din bunurile pe care i le oferea. Îl voia doar pe el, tânjea după plimbările lungi când, agățată de mâna lui puternică, avea impresia că nimic rău nu i se mai poate întâmpla. Ducea dorul discuțiilor târzii, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i cădea în mână dar nimic nu-i aducea o reală satisfacție. Continua să ducă dorul nopților de dragoste, a plimbărilor prin Grădina Botanică, a micilor bârfe, cu bărbatul ei, la o cafea aburindă. Într-o zi, Ștefan veni acasă încântat peste măsură. Achitase prima rată la garsonieră. Fără să-i împărtășească mulțumirea, preocupată de ale ei, Luana îi spuse că dorea să-și găsească un loc de muncă. El o avertiză că oferta din acel moment nu era pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
treaptă de liceu vorbi înaintea ei: Luana ar trebui să ne spună prin cântec realizările ei de până acum. Dincolo de tot ceea ce a făcut sau ce va face, noi ne vom aminti de ea prin vocea, suavă, care ne-a încântat de atâtea ori. Se așeză și o sudoare rece i se prelinse pe spate. Scăpase de explicații, fusese strigat următorul. La sfârșit, ciocniră câte o cupă de șampanie. Femeile nu conteneau să se mire de transformarea miraculoasă a colegei Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apăsătoare prevestitoare de furtună pluti peste întreaga ogradă. La lăsarea întunericului, unchiul Dali, însoțit de colegul de suferință, unchiul Vali, ieșiră din case înarmați cu răngi și topoare și stricară tot ce se făcuse în timpul dimineții. Plecară, apoi, la culcare, încântați de spectaculosul lor gest. A doua zi, muncitorii rămaseră cu gurile căscate găsind munca lor distrusă. Nu le veni să creadă că oameni cu carte, pe care-i cunoștea toată suflarea târgului, fuseseră în stare să facă așa ceva. Se apucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atragă atenția unui bărbat ca acesta. Fata se simți ofensată. Ca să-i alunge supărarea, Nuța îi propuse un alt pretendent. Pe colegul Marin Nanu. Domnișoara Leon o privi stupefiată. Dar domnul Nanu e însurat! E chiar foarte însurat, râse Nuța, încântată de "glumița" pe care o făcuse, dar nevasta lui e grasă și plină de bube. Mi-a spus că te place și m-a rugat să-ți vorbesc despre el. Nu vrei să vă aranjez o întâlnire? Jignită că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui și o dată așezat lângă ea, cei ai casei nu mai contau. Noia venea cu dulciuri și daruri de tot felul și copilul alerga în jurul lui, fericit să-i arate jucăriile, să-i recite poeziile nou învățate ori să-l încânte cu melodiile pe care le știa. La plecare, îl întreba: Tati, când te muți înapoi în cața noatră? Bărbatul căuta fel de fel de pretexte pentru a amâna răspunsul. Aniela insista. Când ai ță vii ca ță nu mai pleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]