1,239 matches
-
îi dă dreptate Jean. Lionel depășește starea de beatitudine de care a fost cuprins și se simte obligat să-i dea o explicație șefului de sală: — Știi cum e cu pantofii ăștia de o mie de euro perechea când îi încalți prima oară... — Mie-mi spuneți? Vă-nțeleg perfect. — Ți s-a-ntâmplat și ție? se bucură Lionel că și-a găsit un tovarăș de suferință. — Și-ncă de câte ori. Jean își privește uimit șeful, nefiind la curent cu faptul că obișnuiește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de la Hiroshima 815. Îmbrăcată în alb, Mama își primea oaspeții. Mima ceea ce făcea Mama în camera cealaltă, vedea prin gaura cheii, prin deschizătura de jos a clapetei, pe unde doar pisica putea veni sau pleca, vedea picioare de femeie tânără, încălțată cu pantofi roșii pentru bătrâni, cu arabescuri aurii pentru tineri și canafi portocalii pentru adolescenți și ciorapi de nailon, asortați cu înflorituri, cu paiete, cu crochiuri de monștri marini, cu stele multicolore, cu figuri geometrice sau cu note muzicale. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe-astea, că stăpâna lor n-a mai venit de trei ani! Și Mioara îi mulțumi, spunându-i că-i va plăti la pensie. Lasă că te-aștept, spuse nea Fane, doar suntem vecini, am încredere. Și Mioara Alimentară se încălță. Parcă se născuse cu ele, așa de bine i se potriveau pe picioare. Au carâmbul înalt, sunt bune pentru Montmartre! îi zise nea Fane. Poți să urci și să cobori fără teamă. Au talpă de talpă, nu alunecă pe rouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Sadoveanu, și pe mine m-au maculat, am fost prea permisiv, dar am ajuns mare după aceea. Îmi place să fiu... sau totdeauna mi-am dorit să fiu un artist liber, dar n-am prea reușit, istoria m-a încălțat... — Ai regretat recitalul ăla dat alături de comuniști? — Ei, am regretat. Nu regret nici acum. Eu am ajuns mare, că aveam coaie tari, ei au fost doar mijlocul inițial prin care am făcut carieră. Mulți au trădat, dar câți sunt artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și cu tot sângele pulsându-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi târăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc de-a lungul sălii de așteptare centrale a aeroportului, În ultimul hal de deprimată. În cele din urmă, Doug Hamilton a fost destul de drăguț. Mi-a zis că sigur pata va ieși la spălat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
inimioara de stras de pe umăr. A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gândit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sunt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de bleu-jeans compus din pantaloni bleumarenînchis, cu o frumoasă curea Împletită, cămașă subțire și prespălată de aceeași culoare, o geacă de vară cu mâneci detașabile și o haină groasă și Îmblănită, toate având inscripționat marca Levis Strauss. Fu obligat să Încalțe și o pereche de cizme galben-maronii, cu tocul trapez și cu vârf ascuțit, așa cum purtau cow-boy-ii americani. Tânăra și ambițioasa sa contabilă fu nevoită să se ridice pe vârfuri pentru a-i așeza pălăria din piele, apoi Își sărută pătimaș
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul. dar, poate, cine știe? Acest ultim gând Îi dă un fior de tainică bucurie, pe care imediat și-o reprimă. Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba lui Ben, umbră scheletică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar nimeni nu reacționează. De altfel, se pare că este prea târziu. Oamenii au Început să facă cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede din trupul Întins pe trotuar, decât unul din adidașii de culoare roșie cu care este Încălțată. Gorila a dispărut, s-a pierdut În vânzoleala orașului. Într-un târziu, mașina salvării, oprește pe linia de tramvai, la câțiva metri de locul unde zace femeia, blocând circulația mașinilor din zonă. Doi polițiști, fac o breșă În mulțimea excitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cărți pe care nu se găseau În librării sau În anticariate. De la etajul cinci al blocului În care familia locuia, se vedeau casele de mahala mărunte cu pomișori ale căror trunchiuri erau date cu var primăvara, arătând ca niște picioare Încălțate cu cizme de paradă. De la balconul minuscul, familia privea culoarea vinețiu străvezie a serilor de vară, Închipuindu-și că ar putea fi și ei proprietarii unei căsuțe, Înconjurată de o grădină plină cu flori și cu pomi. Antoniu e Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parfum de struguri și pere coapte, au Început ploile și frigul. Eram tare, tare dezamăgită. Tot ce am plăsmuit În gând, În tot acest timp, Începea să se destrame, să umbrească momentul mult așteptat. Era noroi peste tot, și numai Încălțat cu ghete sau chiar cu ciubote de gumă, puteai face față situației. Ce se va alege de rochia mea albă, șosete și săndăluțe? Am adormit cu dorința și speranța că se va găsi o rezolvare și totul va fi minunat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toți bărbații ăia între două vârste, la pereții ăia galbeni, la fumul de țigară gros de să-l tai cu cuțitul, la locul ăla mohorât și iar începeam să mă întreb Ce caut eu aici? Era ca și cum aș fi fost încălțată cu niște pantofi cu tălpi alunecoase. Mă tot gândeam că, imediat ce terminam indiferent ce făceam în clipa aia, o să-mi revin și-o să fac ceva drăguț. Dar nu s-a întâmplat deloc așa. în secunda în care „ceva“ se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu microunde, unde o să se transforme într-o chestie nefolositoare în stil Dali. O să-i fac bucăți șervețelul pe care se semnase cândva Dave Gilmour de la Pink Floyd. O să-i arunc cizmele de motociclist în râul Hudson. în timp ce Luke era încălțat cu ele. Dar, în clipa aia, eram o cârpă. într-o mișcare gen polițistul bun/polițistul rău, Billings a chemat-o pe Celine, asistenta. Care m-a luat cu ea în cabinetul asistentelor, unde mi-a făcut o cană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prea făcusem progrese în ceea ce privea proiectul meu de a deveni cea mai bună prietenă a Helenkăi. Cum stăteam în picioare lângă ușă, mi-am spus că am, cu siguranță, vedenii, căci tocmai observasem apărând lângă casa scărilor un picior încălțat într-o cizmă masivă. Picior care a fost urmat de încă nouă. Cinci uriași veneau către mine: Cinci uriași îmbrăcați în blugi, pletoși, înzorzonați și înzestrați cu mai multe cutii de bere. Noii sosiți erau Bărbații Adevărați. Cine-i invitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
arate figurile de bază din Tai Chi, iar Barry, ca un copil dulce ce era, i-a făcut pe plac. Vezi, glisezi cu piciorul ăsta de-a lungul podelei. Nu, glisezi! în loc să alunece cu grație, John Joe a ridicat piciorul încălțat cu un bocanc greoi și l-a plantat într-un alt loc de pe podea. —Trebuie să glisezi. Vezi? Așa! — Mai arată-mi o dată, l-a rugat John Joe trăgându-se mai aproape de Barry. Toți cei care eram în grupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
intru într-o mănăstire și nici să ajung la tribunal sub acuzația de crimă. Dar acum, admirându-mi înfățișarea modestă și straniu de nerevoltătoare, am recunoscut că Brigit avusese dreptate. Și situația s-a îmbunătățit și după asta. M-am încălțat cu niște pantofi cu tocuri și mi-am ridicat părul în vârful capului. în mod normal nu apelam decât la una din posibilitățile astea, nu la amândouă în același timp. Decât poate dac-aș fi vrut să mă uit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încercând, fără succes, să mă privească în ochi. Nesigură, a pus pe mine un halat, apoi mi-a înfășurat în jurul gâtului o grămadă de prosoape. Părea să aibă mari dificultăți în a se ține dreaptă pe platformele cu care era încălțată. Apoi Gráinne s-a întors către robinete, iar eu m-am afundat în scaun. Dar relaxarea nu era trecută în meniu. —Ăăăă, unde te duci în vacanță anul ăsta? m-a întrebat ea cu stângăcie. Parc-ar fi fost învățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
țintă. De fapt, aveam o țintă foarte clară. Era mai mult decât ceea ce s-ar putea numi o retrospectivă a vieții mele în New York. Era un omagiu. Aici era locul de unde îmi cumpărasem sandalele de un verde-lămâie cu care fusesem încălțată în prima noapte în care m-am culcat cu Luke, acolo era clădirea în care lucra Brigit, în sus era Old Shillayleagh, în jos era garajul ăla nenorocit unde mersesem cu Brigit și cu Luke ca s-o vedem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
supraviețui decât dacă te trezește din oră în oră ca să se mufeze la corpul tău. Totuși, când te cuprinde nebunia scrisului, nu poți lupta cu ea. Fugi de acasă. Ca un hoț, tiptil, tiptil, să nu te simtă copilul. Te încalți încetișor, apeși pe clanță fără să faci vreun zgomot și ieși, fără să mai încui, făcându-i semn bonei să încuie ea, mai târziu. Iar pe stradă zbori către prima cafenea care-ți iese în cale. Îți mai trece prin
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
urcă în mașină și porni spre casă. Voia să se echipeze de munte și să plece cât mai repede acolo. Se îmbrăcase cu un tricou și o pereche de blue jeans decolo rați. Nu prea avea cu ce să se încalțe, pentru că atunci când venise la Baia de Sus nu se gândise că va face ascensiuni. Avea la el doar niște pantofi de sport care nu erau cine știe ce echipament pentru munte, dar se declară mulțumit și cu aceștia. Închise ușa de la cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
regelui Decebal. Asemănarea însă se oprea acolo, barba și mustățile stufoase îl deosebeau de original, iar țigara din care trăgea cu sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor de sport cu care era încălțat, Cristian simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt. Tresări și îl privi întrebător pe Calistrat. Începe să se trezească, spuse calm acesta, acuși va ieși afară. Să știi că numai păzitorii pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând să-și așeze broboada albă de lâniță, primită în dar de la răposatul taică-su. Fetea și copiii o așteptau la poarta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
salturi, sprijinindu-se de parapetul cheiului își scoate pantoful dintr-un picior și, încolăcindu-și voluptuos piciorul în ciorap de mătase pe gamba celui încălțat, îl croiește o dată scurt cu cuiul tocului peste coapse pe micul fugar, pe urmă se încalță repede, cu aerul cuiva căruia nu-i face plăcere să fie observat într-o ipostază vulgară; cu copilul de-o aripă, revine la bagajul abandonat și pleacă mai departe păcănind, satisfăcută de refacerea triunghiului natural, femeie-copil-sacoșe. Fugită de la cămin fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru care relația cu Zenaida „turcoaica“ nu putea avea viitor. Pe Carmen nu știu de ce o trimisesem undeva în State spre granița cu Mexicul - cred că ideea îmi venise într-o seară, când am văzut-o ieșind de după tejgheaua ei, încălțată în niște cizme lungi cu ținte, gen cowboy; pe una dintre fetele ei, care se purta cu unghiile vopsite în nuanța aceea oribilă, pentru mine, a solzilor de pește, o trimisesem în Rusia asiatică, într-un sat de pescari pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și mine cu care aveam în comun aceleași țeluri și aceleași frământări. O mână prietenoasă mi se așeză pe spate clătinându-mă ușor. Fugi până jos! Te așteaptă Creața... M-am ridicat din pat ca la comandă și în timp ce mă încălțam, intuiam că niciodată nu voi putea refuza chemările ei. Nu mai știam dacă o iubesc, dar eram convins că ceva special mă leagă de ea, că eram dispus să-i fiu aproape ori de câte ori avea nevoie de mine, fără să aștept
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]