1,681 matches
-
singur?" Și a lansat imediat zvonul că portarul prinsese bufnița în cătun și că, bineînțeles, era altă bufniță. Arhivarul, în schimb, s-a îngălbenit. De gelozie, probabil. A vrut să ia pasărea, s-o ducă el, dar portarul s-a încăpățînat, n-a vrut să-i cedeze această favoare. "Eu am prins-o, eu o duc". Și a intrat în camera Moașei, extrem de mândru de trofeu] lui, sub privirile pline de ură ale Arhivarului. Ghinionul acestuia nu s-a oprit aici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine exista o singură cale, să fiu cât mai bolnav. Drum înapoi nu mai era. Laura mă trăgea îndărăt fără să-și dea seama că drumul meu ducea înainte, spre împlinirea și distrugerea mea totală. Cei care ne iubesc se încăpățînează uneori să ne salveze, vrîndu-ne altfel decât sîntem, fără să bănuiască o clipă că prin grija lor ne împing să devenim ingrați. Am adormit cu hotărârea de a mă feri de Laura. " Ce s-a întîmplat între tine și Laura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesînd cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățînasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista fobiilor, îmi plăcuse cum suna și mă străduisem să-l învăț. Susțineam că eu aș fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o telegramă sunt repede epuizate, vieți îndelung împărtășite sau pasiuni dureroase s-au rezumat curând la un schimb periodic de formule gata pregătite, cum ar fi: "Sunt bine. Sănătos. Mă gândesc la tine. Te iubesc." Unii dintre noi, totuși, se încăpățânau să scrie, și inventau fără întrerupere, pentru a comunica cu cei din afară, combinații care sfârșeau totdeauna prin a se dovedi iluzorii. Și chiar dacă unele din mijloacele pe care le inventam reușeau, nu știam nimic de ele, neprimind răspuns. Săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de pasiune, într-adevăr, erau pradă ideii lor fixe. Un singur lucru se schimbase pentru ei: acest lucru, pe care, de-a lungul lunilor de exil, ar fi vrut să-l silească să treacă mai repede, pe care se mai încăpățânau încă să-l grăbească, atunci când se aflau de-acum în apropierea orașului nostru; dimpotrivă, ei doreau acum să-l prelungească și să-l țină suspendat, de îndată ce trenul începea să frâneze înainte de oprire. Un sentiment vag și totodată acut al tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pomi fructiferi de diferite soiuri, având și fructe din belșug pentru orice anotimp al anului. Cu puțin timp în urmă, observasem cum în cireșul copil (sădit acum doi ani și jumătate) spre vârful unei crenguțe, două frunze, verzi încă, se încăpățânau să rămână pe ram, cu toate că în jur toamna turnase aproape toate frunzele la pământ. Îl priveam cu drag și îl încurajam spunându-i: - Așa, așa, luptă dragule, luptă și întărește-te, căci viața care te așteaptă cere să stărui, să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
comporte așa în preajma unei femei atrăgătoare. Iar pentru ea era nespus de util. Orice mică mișcare la care îi împingea, din aproape în aproape, era una care, se gândeau ei, îi va face să-i rămână simpatici. Dacă s-ar încăpățâna în legătură cu un alineat dintr-un tratat sau cu o linie trasă pe o hartă ar fi dezamăgită de ei. Iar ei nu voiau asta. Dar nu mai arăta așa aici. Acum, înconjurată de aceste ființe splendide, nici una peste douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se uită. Maggie se întoarse cu spatele la drum, observând abia acum frumusețea priveliștii. Cerul era de un albastru-pal de dimineață, soarele destul de puternic ca să lumineze această priveliște aridă, nisipoasă: dealurile, desfășurându-se în trepte, punctate de măslini izolați. Viguroși, neclintiți, cumva încăpățânați, i se păreau lui Maggie niște bărbați scunzi, îndesați: puternici și nerăbdători. Un amănunt din acea priveliște îi întări hotărârea. Va găsi tăblița aia nenorocită, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-ar face. O va găsi de dragul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
te ocupi de problemele tale de personalitate, Ignatius. Paranoia nu ți s-a agravat? La baza ei este, cred eu, faptul că stai tot timpul ferecat în camera aia și ai devenit suspicios în privința lumii exterioare. Nu știu de ce te încăpățânezi să trăiești tocmai acolo, în sud, cu aligatorii. În ciuda faptului că mintea ta țipă după un examen medical amănunțit, ai un creier care ar putea într-adevăr să se dezvolte și să înflorească aici, la New York. Dar tu nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Karl Abraham și nimerise peste fraza următoare: „Reamintesc că, În inconștientul anumitor nevrozați, o cameră În dezordine reprezintă intestinul plin cu materii fecale“. Așadar, el ar avea un caracter anal? Unul dintre indicii era Încăpățînarea. Era adevărat că se Încăpățîna de cinci ani să scrie o carte pe care nu avea nici un chef s-o isprăvească, și nu se Înșelase cînd hotărîse că acea carte se va numi Fachirul, un titlu care i-ar fi atras atenția lui Karl Abraham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un ochi de rechin. N-ar mai fi putut suporta mult timp soneria aia care Îi tot repeta „ce ți se Întîmplă e cumplit“, „ce ți se Întîmplă e cumplit“, o frumoasă mostră de halucinație auditivă. De ce oare se spunea „Încăpățînat ca un catîr“ În loc să se spună „Încăpățînat ca un ceas deșteptător“? Acționă un buton care Îi mai dădea dreptul la Încă cinci minute de tihnă. Cinci minute! Ajunsese să șterpelească răgazuri: asta era toată viața lui... Ce se petrecuse oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi putut suporta mult timp soneria aia care Îi tot repeta „ce ți se Întîmplă e cumplit“, „ce ți se Întîmplă e cumplit“, o frumoasă mostră de halucinație auditivă. De ce oare se spunea „Încăpățînat ca un catîr“ În loc să se spună „Încăpățînat ca un ceas deșteptător“? Acționă un buton care Îi mai dădea dreptul la Încă cinci minute de tihnă. Cinci minute! Ajunsese să șterpelească răgazuri: asta era toată viața lui... Ce se petrecuse oare ieri seară ca să se simtă atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și al lui Proust: măcar era bogat În prietenii. Dar din pricina Cărării pierdute vorbesc eu aici despre doamna Rivière, născută Fournier. În romanul fratelui ei am descoperit prenumele de Frantz, ortografiat cu t. Am Înțeles atunci de ce unii scriitori se Încăpățînau să-i dea tatei dedicații pe cărți făcînd greșeala să scrie, În loc de „Franz“: „pentru Frantz Weyergraf“. Citiseră și ei Cărarea pierdută! Adevăratul prenume al tatei era Casimir - Sfîntul Casimir este oblăduitorul Poloniei -, dar alesese să semneze cu numele de Franz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de teatru -, doi producători mă bat regulat la cap ca să mă reapuc de cinema, iar eu nu scriu scenariile care mi se cer, nu-mi termin piesa de teatru, nu dau doi bani pe filmele și pe cărțile mele, mă Încăpățînez de cinci ani să refuz invitațiile din America de Nord și de Sud sau din India, și toate astea pentru ce? Pentru ca să citesc și să recitesc cărțile tatălui meu, lăsînd să-mi scape cu jumătate de glas, cînd sînt singur În fața mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luni, Este o femeie tânără, Nu am intenția să mă căsătoresc din nou, dacă la asta te gândești, Dacă m-am gândit, nu mi-am dat seama, dar poate c-ar trebui, așa n-ai mai rămâne singur, dacă te încăpățânezi să nu vii cu noi la Centru, Repet că n-am intenția să mă căsătoresc, și în nici un caz cu prima femeie care-mi iese în cale, cât despre restul, te rog să nu-mi strici seara, N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sau durere. Fără îndoială pentru că era în floarea tinereții, Găsit n-a avut încă vreme să capete opinii gata făcute, clare și definitive asupra necesității și înțelesului lacrimilor la ființa omenească, totuși, având în vedere că aceste umori lichide se încăpățânează să se manifeste în strania supă de sentiment, rațiune și cruzime din care e compusă pomenita ființă omenească, se gândi că poate nu va face o greșeală gravă apropiindu-se de înlăcrimata-i stăpână ca să-și așeze cu blândețe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-o, casa va fi în continuare a noastră, dar nu vom mai locui în ea, cuptorul nu-și va mai păstra numele de cuptor dacă nu va fi cine să i-l dea în fiecare zi, dudul negru se va încăpățâna să-și facă dudele, dar nimeni nu le va culege, dacă nici mie, care nu m-am născut și n-am crescut sub acest acoperiș, nu-mi va fi ușor să mă despart de toate astea, ce să mai spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în această luptă pentru a-mi cuceri o identitate a fost unul veninos; și singura lecție pe care o învățam zilnic era aceea a urii. Dacă tata încerca uneori, probabil cuprins de remușcări, să mă mângâie, îl respingeam. Eram mai încăpățânat decât el. Când mă bătea, se oprea să mă întrebe: „Mai faci?” Aștepta să zic un „nu” de circumstanță, ca să mă lase în pace. Nu era, în fond, un om rău și regreta, poate, că trebuia să mă pedepsească. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și în plăcerile lumești și în împărăția cerească și tocmai aceasta era drama lui, că nu putea împăca aceste pasiuni și nici nu era ipocrit ca să ascundă una din ele, pentru a părea fie depravat, fie sfânt. Nu, Călugărul se încăpățâna să nu renunțe la nimic, justificându-se prin vorbele Sfântului Augustin: „Iubește și fă ce vrei”. Pretindea, dealtfel, la beție, când avea curajul să fie nerușinat, că lucrurile s-au încurcat în lume după apariția lui Dumnezeu. Până atunci, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
decât un biet acrobat la trapez... Hai, mărturisește, l-am îndemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca să se lase înșelat de lauda mea. Nu, domnule, mi-a replicat el sec. N-am fost altceva. — Ba ai fost, m-am încăpățânat. M-a fixat cu ochii lui șireți. Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? — Așa. — Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
singur?” Și a lansat imediat zvonul că portarul prinsese bufnița în cătun și că, bineînțeles, era altă bufniță. Arhivarul, în schimb, s-a îngălbenit. De gelozie, probabil. A vrut să ia pasărea, s-o ducă el, dar portarul s-a încăpățânat, n-a vrut să-i cedeze această favoare. „Eu am prins-o, eu o duc”. Și a intrat în camera Moașei, extrem de mândru de trofeul lui, sub privirile pline de ură ale Arhivarului. Ghinionul acestuia nu s-a oprit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mine exista o singură cale, să fiu cât mai bolnav. Drum înapoi nu mai era. Laura mă trăgea îndărăt fără să-și dea seama că drumul meu ducea înainte, spre împlinirea și distrugerea mea totală. Cei care ne iubesc se încăpățânează uneori să ne salveze, vrându-ne altfel decât suntem, fără să bănuiască o clipă că prin grija lor ne împing să devenim ingrați. Am adormit cu hotărârea de a mă feri de Laura. „Ce s-a întâmplat între tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesând cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățânasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista fobiilor, îmi plăcuse cum suna și mă străduisem să-l învăț. Susțineam că eu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
găsim până În secolul al XVII-lea, când sunt convertiți de către iezuiți, și mai există Încă unele comunități În Balcani sau mai În jos de acolo. Acum, În ce cred paulicienii? În Dumnezeu, unul și Întreit, numai că Demiurgul s-a Încăpățânat să creeze lumea, cu rezultatele pe care le vedem cu toții. Resping Vechiul Testament, refuză tainele, disprețuiesc crucea și nu o cinstesc pe Fecioară, pentru că Crist s-a incarnat direct În cer și a trecut prin Maria ca printr-un tub. Bogomilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a Încerca niște variații, pentru a produce hărți alternative, până când se găsește cea care trebuie! Fludd spune și el asta În legendă: aceasta e schița unui instrumentum, trebuie lucrat În continuare la ea.“ „Dar Fludd nu era ăla care se-ncăpățâna să nege rotația Pământului? Cum putea să se gândească la Pendul?“ „Avem de-a face cu niște inițiați. Un inițiat neagă ceea ce știe, neagă că știe, minte pentru a acoperi un secret.“ „Asta“, zicea Belbo, „ar explica de ce chiar Dee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]