1,243 matches
-
te fură în altitudine cu posibilitățile lui noi, poate mai ceva chiar decât adâncul cu-al lui cântec temut. Nu e uimitor cât de mult a supraviețuit în fosa-i abisală coelacantul refuzând consecvent pariul schimbării - excluzând, adică, excluderea la fel de încăpățânat ca Olandezul zburător? Nu era el, în realitatea-i de fosilă vie, mai fantomatic decât orice fantomă și mai căpitan printre spectre? Un îndârjit al incluziunii, coelacantul ăsta, un mijlocaș neînduplecat, un anti-extremist exemplar. I-o fi fost, oare, frică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Era justificat, strategic, pentru noul regim, ca asaltul „lumii vechi” să se Îndrepte asupra celui mai important segment de populație, considerat și cel mai conservator, rezistent la schimbare. Lumea rurală trebuia regândită și reorganizată, trebuia Înfrântă cerbicia și independența acestor Încăpățânați care nu Înțelegeau noul curs. Strategia era bine pusă la punct: trebuia să li se suprime mijloacele materiale de rezistență, resursele economice, pentru ca apoi să fie Înfrânți psihologic. Într-o interpretare psihosociologică, colectivizarea a Însemnat un proces de schimbare dirijată
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a „donat” pământul, dar nu s-a Înscris În colectivă. Și-l avea pe Șargu: un cal frumos, galben-auriu, cu pată albă pe piept, puternic, deosebit, neobișnuit În satele moldovenești unde caii erau micuți, chiar dacă repezi. Șargu avea personalitate, era Încăpățânat și Înțelept. Dacă-i punea greutate mare, protesta. Moș Costică nu-l bătea niciodată, prea erau prieteni, Îl ruga doar: „Haide, măi băiete, nu mă lăsa, nu vezi că vor aiștea să ne pună pielea pe băț? Ce ne facem
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să candideze? Un politician la fel de sărac ca dl Năstase (judecând numai după declarațiile de avere), dar, aș zice eu, mult mai înstărit politic decât premierul român, dl Petru Lucinschi, a dispărut, deocamdată, de pe eșichierul politic, exact ca urmare a gândului încăpățânat de a schimba forma de republică în Moldova. Nu știu dacă „opțiunea” exprimată de premierul român este, cum consideră unii, un început al sfârșitului marii cariere politice a dlui Năstase. Știu însă altceva. Și anume, că dl Năstase este sensibil
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
să-i adreseze vreun cuvânt. Tulburarea pe care o încearcă nu este trădată decât de niște semne imperceptibile: o ușoară roșeață a feței, un tremur al degetelor, o cută ce-i brăzdează fruntea. Fata se închide într-o tăcere ostilă, încăpățânată. Și totuși, sub această tăcere clocotește "ca sub luciul domol al apei, încleștarea viețuitoarelor din adâncul mării, [...] viața submarină a sentimentelor tainice, a dorințelor și gândurilor care se dezmint și se înfruntă..". 124. Dorințe nemărturisite În acești ani de război
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
decât trei bărbați. Unul dintre ei ești tu, un arab, ce-i drept... insinua Lăură puțin rușinata. În răspunsul ei se simțea un vag reproș, îi cerea ceva greu de exprimat în cuvinte, să o accepte așa cum este ea, libertina, încăpățânata, dominatoare. -Hai acasă, ca o sa îngheți, îi zise el. Ea îl stânse de brațe și-l trase lângă dansa, îmbrățisându-l cu drag. După un sfert de oră au urcat în cameră. S-au cufundat grăbiți în întuneric, în pat, dând
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
originalului. Există însă și o modificare notabilă față de sursa elină utilizată. În finalul Apologiei sale, Xenofon menționează profeția lui Socrate, confirmată ulterior, despre fiul acuzatorului său Anytos, pe care l-a sfătuit cândva să nu-și facă băiatul tăbăcar : tânărul încăpățânat și ambițios, neatras de meseria servilă a tatălui, promitea să cadă pe panta viciilor. Dumitru Solomon schimbă radical destinul personajului. De la prima sa apariție, Eurites, fiul lui Anytos, care nu și-a declarat încă identitatea, constată că raționamentele lui Socrate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ai tot ceea ce el nu poate și nu va putea niciodată să aibă. M-ar fi urât poate oricum, dar nu în halul ăsta. Rivalitatea pentru Nastia îmi iese pe nas." Locotenentul făcu o pauză și întrebă cu o mină încăpățânată, de parcă mai descoperise un motiv să fie contrariat: Cine cântă aici la pian?" Nimeni. Înainte, Grig aducea în sezon un pianist de la Chișinău și chiar o mică orchestră. Acum, pianul șomează. Vrei să-l încerci? "Și e adevărat că se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
politicii noastre să instituim un premiu internațional pentru poezia de calibrul celei la care mă refer. Prestigiul pe care ni-l poate oferi cultura (o valoare perenă) este incomparabil mai mare decât prestigiul în fotbal. Dar se aude ce spune încăpățânatul de Romanescu? Iar dacă nu se aude, nu-mi răcesc a nu știu câta oară gura, în van? Rolul poeziei contemporane: prezența în primele rânduri ale forțelor rațiunii, pentru salvarea omenirii ajunse-n pragul unei catastrofe. În poezia contemporană există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și noi măcar uneori atâta zel pentru bine, cât au aceștia pentru a face răul! „Să ne întrebăm - scria cardinalul Newman - cum se face, că adeseori dorim să facem binele, dar nu putem; de ce suntem atât de slabi, fragili, lâncezi, încăpățânați, mărginiți, incoerenți, perverși? De ce nu putem face lucrurile așa cum dorim? Cum se face că, zilnic suntem indeciși, îl slujim pe Dumnezeu cu atâta răceală, ne conducem atât de slab și de nestatornic, nu reușim să poruncim gândurilor noastre, suntem atât
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mai ales, repede schimbătoare. În acest context, comunicarea joacă un rol fundamental. Este necesar să înțelegem relația noastră cu timpul. În ce mă privește, trebuie să recunosc că, în ciuda calmului aparent pe care-l manifest, sunt o persoană neliniștită, nerăbdătoare, încăpățânată, dar și perseverentă, și perfecționistă. Aceste calități m-au ajutat să îmi fac datoria cât am putut de bine. Dacă vom invoca mereu greutățile întâmpinate, locale sau generale, sociale sau economice, care în fapt există, nu vom progresa. Însă, dacă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
și aroganța sa. Am plecat la București. Ministru al agriculturii era Al. Constantinescu, un om care pricepea totul și rezolva pe moment. I-am explicat situația și mi-a dat dreptate. Administratorul pădurilor Opran era, însă, un încrezut și un încăpățînat, care se considera stăpînul pădurilor din România. Eu cunoșteam acest lucru și de aceea m-am adresat ministrului, fiindcă Opran m-ar fi refuzat. Dar cu Al. Constantinescu nu se juca nimeni. A chemat la el pe secretarul general al
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
poate ieși pe cine mai interesează timpul într-o lume amenințată mirosurile blînde spun ca niște boabe de grîu care trec dincolo de dinții hîrciogilor să taci zice iarba liniștită ca o cravașă agățată în cui (dumnezeiasca ei liniște) tînăr frumos încăpățînat vrei să schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști florile cresc numai în minți te zbați viața nu este un psalm în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
public, mai mult ca niciodată. I-au dat Marele premiu "N. Labiș". Și el, nici nu fusese chemat, găsit luni în camera lui din P. Neamț, aplecat deasupra manuscriselor, are ceva pervers această surprindere a unui poet aplecat deasupra manuscriselor încăpățînate. Bine, totul s-a lăsat cu beție. Mă bucur mult pentru el, avea nevoie de încredere. Știu că va scrie texte grozave, că nu va mai fi grăbit, că va învinge tot ce e mărunt în el. Daniel (Corbu n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cald în Sud. Căldura nu-mi convine deloc. Desigur, atunci cînd este excesivă. Cum a fost anul acesta. La întoarcere, în București, într-o după-amiază cu T.T. Coșovei, Cărtărescu, Chioaru și Adrian, l-am cunoscut pe N. Breban. Nordicul acesta încăpățînat și SCRIITOR a stat cu noi aproape două ore. Mi-a plăcut. Nu mi-l puteam închipui înainte. Dacă iulie a fost o lună domestică pînă la jumătate, în august am pășit grav. Trebuie să recuperez tot timpul de nelectură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ca și când i-ar fi fost străin”, scrie M. Manoilescu, prezent atunci în Palatul Regal. Miza regalității fiind la mijlocul tuturor mașinațiunilor, Carol s-a purtat elegant cu prințesa Elena, autoritatea sa nefiind încă impusă legal. S-a spus că soția sa „încăpățânată, cum știu să fie uneori grecoaicele și mai ales jignită în amorul propriu de femeie timp de mai mulți ani, nici nu a vrut să audă de împăcare”. IV. MIHAI - MARE VOIEVOD DE ALBA IULIA (8 IUNIE 1930 - 6 SEPTEMBRIE
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
pe care tocmai Îl fătase iapa albă, fie la vânătoare, fie la mânăstire, la Sfântul Petru, să guste vinul cel nou Împreună cu pă rintele stareț. Rishawei nu-i rămânea altceva decât s-o Întrebe pe copilă. Dar aceasta era la fel de Încăpățânată, ridica din umeri și nu spunea nimic. O privea bănuitor pe bătrâna doamnă și refuza să pună mâna pe gherghef. Singura ei plăcere era să călărească pe deșelate și să hrănească șoimul cel nou, dăruit de ducele Bertold bătrânului său
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și al altora, al unora de evoluție spirituală. Aveam convingerea că faptele sahaj de la Slatina nu se sfârșiseră, vizita de acum pregătind muncile viitoare. De remarcat: după ce am părăsit Piteștiul, un soare strălucitor (dar nu dogoritor!) ne-a însoțit permanent - încăpățânat și enervant, aș spune - mereu din față, vrând parcă să ne transmită un mesaj. L-am înțeles: trebuia să-i dedicăm o puja! O făcuserăm cu câteva zile mai devreme la Brăila, dar nu și la Slatina; aceasta era deci
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
permanent stăpân pe simțurile și acțiunile mele! Deci, ce se întâmplase acum?! Era adevărat ceea ce simțeam? Care era explicația? Dar... de ce oare mă încăpățânam să caut explicații, în loc să mă bucur de ceea ce primisem? Era aceasta revelația pe care o așteptam? Încăpățânatele întrebări ale... încăpățânatei minți înțepenite în explicațiile logicii fizicii au apărut spontan și au dispărut la fel. Dorința de a absorbi neabsorbitele - de până atunci - vibrații la care, pentru prima oară în viață aveam acces și pe care, la rândul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
simțurile și acțiunile mele! Deci, ce se întâmplase acum?! Era adevărat ceea ce simțeam? Care era explicația? Dar... de ce oare mă încăpățânam să caut explicații, în loc să mă bucur de ceea ce primisem? Era aceasta revelația pe care o așteptam? Încăpățânatele întrebări ale... încăpățânatei minți înțepenite în explicațiile logicii fizicii au apărut spontan și au dispărut la fel. Dorința de a absorbi neabsorbitele - de până atunci - vibrații la care, pentru prima oară în viață aveam acces și pe care, la rândul meu, le emiteam
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit, cu adevărat izbutește un lucru greu, cu adevărat bate un record.) Neiertarea de sine are un caracter mai grav decît s-ar zice: înseamnă neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, dovada încăpățînatei și contabilei noastre răutăți. E și cazul lui Iuda, care n-a crezut nici în puterea lui Hristos (că-l poate ierta) și nici în bunătatea lui Hristos (că vrea să-l ierte). Cînd francezii spun Dieu a créé l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
căci oamenii care aplaudă ușor la fel de ușor te vor uita. Despre ziua aceea în care îți vei da seama că aia nu e lume care să iubească, Cristian, dragule. Da’ m-au iubit, domnule ! — Ești un credul, Cristiane... Naiv și încăpățânat ca întot- deauna, cât crezi c-o să-ți mai iasă ? — O, bătrâne, dar ți-am demonstrat deja o dată cât te-ai înșelat. Am plecat din sala aceea goală și plină de praf, din căminul ăla nenorocit care-mi sugruma ultimele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mele mi se păreau firești, spre uimirea celor din jurul meu - mereu alții, dar toți la fel de bine pregătiți pentru ceea ce se numește viață, care de fapt nu există!, și care, amabili, voiau să mă scoată din starea de confuzie și eroare Încăpățânată În care mă aducea mereu instinctivitatea mea, căreia, nu știu de ce, eu Îi acordam o uriașă Încredere. Nu mi se părea că m-am născut dintr-o eroare - nici cei din jurul meu nu credeam a fi rău născuți! -, mă miram
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Și, așa cum el, prezentul, se „topește” mereu Între „amintire și presimțire”, dar e și turtit de presiunea pe care o fac asupra creierului nostru diverse interese, planuri, frici sau speranțe, calcule de tot felul sau false memorii, printr-un efort Încăpățânat, de nuanță absolut puerilă, uneori el, prezentul, poate fi adus, chiar și numai pentru secunde sau zeci de secunde, la suprafață, poate fi conștientizat - un animal iute, argintiu și extrem de sperios de orice lumină care cade asupra lui. „Numai zeii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vieți viitoare! Despre asta, Însă, altă dată...Ă O a treia postură ar fi aceea de a „da față cu problema”; de a nu-ți acoperi ochii, dar nici de a te refugia În mit. Și atunci, după umila și Încăpățânata mea opinie, Moartea, ceea ce numim astfel, Își trimite, În fine, „solii ei pozitivi”! Ea Îți apare, ca printr-un miracol, sub o altă față; cea de care aminteam mai sus, cea a unei zeități amabile, darnice, cea care ne oferă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]