2,741 matches
-
jos, într-o curte în care se aflau două carcase. Erau cilindri din metal cu niște cupole ruginite în vîrf, iar huruitul de motor ce venea din interior indica faptul că mergeau. Trenul a intrat într-un alt tunel, a încetinit, a ieșit într-o gară de triaj și s-a oprit. Pe ambele părți am văzut șiruri de vagoane de marfă cu semnalizatoare de cale ferată ițindu-se din ele. Cerul se întunecase și mai mult. Am rămas o vreme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-mi dau drumul, voi aprecia dacă îmi dai voie să rămîn agățat pînă mă prăbușesc. Privi lung gura, dar nici o parte a ei nu se mișcă. Se așeză pe zdențele hainei și se descălță. Frica îl făcea să-și încetinească mișcările; se îngrozi la ideea de a se opri, așa că se duse spre gură fără să-și mai scoată nimic de pe el. Răsuflările reci și fierbinți topiseră zăpada din jur preschimbînd-o într-o fîșie de pietriș umed și tare. Mișcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîndul la un somn pașnic în brațele cuiva care se prefăcea că-l place. Coborî din tramvai și o luă pe West Regent Street. Două femei stăteau la colțuri opuse, vizavi de Blythswood Square. Trecu repede pe lîngă ele, apoi încetini pasul, blestemîndu-și lașitatea. își aminti că nu mai mîncase de vreo două-trei zile. Cumpără un cornet de cartofi prăjiți dintr-un magazin din apropiere de Charing Cross și merse mai departe spre Bath Street mîncînd. în colț stătea o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se spargă. Mototoli și lăsă să-i cadă cornetul de carton și era gata să traverseze strada, cînd văzu pe cineva venind. Un bărbat mărunțel mergea împleticindu-se pe trotuarul de vizavi. Ea se întoarse să-l privească. El încetini pasul, bîjbîi prin buzunare și scoase o tabacheră. Vorbiră o clipă, apoi ea luă o țigară, bărbatul i-o aprinse și porniră spre Sauchiehall Street. Thaw își continuă drumul înfuriat și relaxat în același timp, și intră într-o cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fîșie acoperită cu iarbă sub o stîncă neagră înfășurată în iederă. Vaierul sirenelor se auzea undeva în spatele lor, și mașini de poliție treceau în goană spre lumină și tunet. întreruperea din față părea blocată de o lumină orbitoare, iar vehiculele încetineau cînd se apropiau de ea. Curînd, Rima și Lanark ajunseră la o coadă mare de camioane și autocisterne. Șoferii stăteau pe margine, vorbind tare și gesticulînd, căci larma creștea la fiecare pas. Trecură pe lîngă un alt indicator: VEZI IMAGINEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dedesubt. Lanark își dădu seama că un zid scund de lîngă el era, de fapt, parapetul unui pod și privi peste el spre un drum cu taluz înalt. Mașinile goneau spre autostradă, dar se părea că e o barieră: după ce încetineau și se opreau, virau și se întorceau. O mică vibrație în aer acționa asupra timpanelor ca vîrful unei freze dentare. — De unde vine zgomotul? — Se pare că e o ciocnire la intersecție: un transportor explodat, una dintre treburile alea mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aminti despre ce e vorba. Stînd treaz și profund deprimat, auzea din cînd în cînd clopotele catedralei bătînd ora. O dată bătu ora cinci și cînd se trezi mai tîrziu, bătea trei, ceea ce sugera că marcarea regulată a timpului nu-l încetinise prea mult. în cele din urmă, cînd deschise ochii, se aprinsese lumina electrică. Ea stătea liniștită lîngă pat, luînd haine din dulap. — Salut, zise el. — N-am vrut să te trezesc. — Ce face Sandy? — E tăcut, dar destul de fericit, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
În cele din urmă, mașinile, după ce urmară o curbă largă, intrară în viteză într-un tunel. Urcau o pantă slab luminată. După aproape cinci minute, tunelul deveni luminos în depărtare. Brusc mașinile ieșiră la suprafață pe un platou ușor oval. Încetiniră și se opriră în fața unei porți. Din mașini ieșiră mai mulți bărbați. Gosseyn o remarcă pe fată când aceasta coborî din mașina care îl precedase. Ea făcu câțiva pași către el și-i spuse: ― E bine s-o știi. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
după îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
după care nimic nu este imposibil. Fizica non newtoniană, fizica lumii reale, admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca un invariant al naturii, preocupându-se numai de modificarea structurii lor nucleare astfel încât această "cădere" să fie încetinită. Parașuta antigravitațională semăna cu un ham de metal, cu câteva porțiuni capitonate pentrtu protecția corpului în zonele în care presiunea se exercită cel mai puternic. Dispunea de două elemente motoare, care însă serveau numai pentru manevrele laterale în timpul căderii. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
asupra fiecăreia dintre bucățile de lemn. Fără îndoială, dacă n-ar fi avut distorsorul, acest prim test n-ar fi reușit. Aparatul efectuase operațiunea de acordare a bucăților de lemn cu o aproximație de asemănare până la a nouăsprezea zecimală; el încetinise mișcarea moleculară a aerului și similarizare parțial masa pe care se aflau cele două bucăți de lemn, fotoliul lui Gosseyn, chiar pe Gosseyn însuși. Dar impulsul final, el, Gosseyn, îl dăduse. Acesta era începutul. Gosseyn părăsi camera de antrenament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-A? - Sunt un non-A. - Gosseyn? - Gilbert Gosseyn. - Eu mă numesc Armstrong, zise omul întinzând mâna, zâmbind. Ne întrebam ce s-a întâmplat cu dumneata. Se opri. - Dar să ne grăbim. Nu se îndreptă spre ușă, așa cum se aștepta Gosseyn, încetini pasul și întrebă de ce. Amstrong îi explică: - Îmi cer iertare, zise, dar, dacă e să ne grăbim, dumneata trebuie să mă urmezi. Ai idee ce este un distorsor? Avea el una. - Nu avem deocamdată decât câteva, continua Armstrong. Am construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
În cele din urmă, mașinile, după ce urmară o curbă largă, intrară în viteză într-un tunel. Urcau o pantă slab luminată. După aproape cinci minute, tunelul deveni luminos în depărtare. Brusc mașinile ieșiră la suprafață pe un platou ușor oval. Încetiniră și se opriră în fața unei porți. Din mașini ieșiră mai mulți bărbați. Gosseyn o remarcă pe fată când aceasta coborî din mașina care îl precedase. Ea făcu câțiva pași către el și-i spuse: ― E bine s-o știi. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
după îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
după care nimic nu este imposibil. Fizica non newtoniană, fizica lumii reale, admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca un invariant al naturii, preocupându-se numai de modificarea structurii lor nucleare astfel încât această "cădere" să fie încetinită. Parașuta antigravitațională semăna cu un ham de metal, cu câteva porțiuni capitonate pentrtu protecția corpului în zonele în care presiunea se exercită cel mai puternic. Dispunea de două elemente motoare, care însă serveau numai pentru manevrele laterale în timpul căderii. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
asupra fiecăreia dintre bucățile de lemn. Fără îndoială, dacă n-ar fi avut distorsorul, acest prim test n-ar fi reușit. Aparatul efectuase operațiunea de acordare a bucăților de lemn cu o aproximație de asemănare până la a nouăsprezea zecimală; el încetinise mișcarea moleculară a aerului și similarizare parțial masa pe care se aflau cele două bucăți de lemn, fotoliul lui Gosseyn, chiar pe Gosseyn însuși. Dar impulsul final, el, Gosseyn, îl dăduse. Acesta era începutul. Gosseyn părăsi camera de antrenament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Era o expresie instinctivă a voinței lui de a trăi. Deodată, încremeni. Zărise, cu mult deasupra liniei orizontului, un minuscul punct luminos. Acesta se apropia rapid, devenind întâi o minge de metal, apoi o enormă navă rotundă, argintie, care-și încetini vizibil viteză când zbură deasupra lui Corl. Nava rămase o clipă aproape nemișcată deasupra șirului de dealuri negre din dreapta lui, apoi dispăru. Corl își reveni din buimăceală și se repezi ca un tigru printre stânci. În ochii lui negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
stânga, dar Corl pricepu că-i dădea ocol și că s-ar fi putut întoarce. Deși furios că fusese nevoit să-și întrerupă ospățul, își părăsi prada și porni înapoi spre nava spațială, alergând ca un animal hărțuit. Nu-și încetini pasul decât în clipa când văzu primul grup de lucrători. Se apropie cu băgare de seamă și trecu pe lângă ei: erau prea ocupați ca să-l vadă. Grosvenor renunță să-l mai caute pe Corl. Orașul acesta era prea mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu mă așteptam să vii aici cu o bombă. - Te asigur că nu am nici o bombă, protestă geologul, perplex. Dacă aparatele dumitale indică vreo... Nu-și sfârși gândul, ci, scoțându-și haina, începu să se scotocească. Deodată, mișcările i se încetiniră. Palid la față, scoase la iveală un obiect cenușiu și subțire, lung de vreo două degete. - Ce-i asta? îngână el. - Un aliaj de plutoniu stabilizat. - Atomic?! - Nu, nu e radioactiv, sub această formă. Dar ar putea fi dizolvat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de milioane de mile pe secundă. Atacatorii se urcară cu arme cu tot pe plutele lungi și înguste, apoi, cu ajutorul propulsiei magnetice, înaintară spre o ușă deschisă, aflată cu vreo șaizeci de metri mai încolo. După ce străbătură vreo cincisprezece metri, încetiniră, se opriră și făcură cale întoarsă, apoi se opriră din nou. Grosvenor se întoarse de la tabloul de comandă, unde meșterise ceva, și se așeză lângă McCann. - Ce-ai făcut? îl întrebă acesta, perplex. - După cum ai văzut, atacatorii se propulsau cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că-i el, am știut că-i el, de parcă l-aș fi cunoscut dinainte. Era jos, în birou la domnul Peppin Mirto. Era slab și am văzut că avea obrazul neras, înnegrit de-o umbră de barbă, altceva nimic. Am încetinit cât am putut pasul, dar n-am prins decât zvon de voci, nimic deslușit. S-a uitat și el la mine, când treceam, nu mai mult de două secunde, și s-a întrerupt din vorbă. Părea mirat - și cu siguranță
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-ar fi fost decât o rază de lumină încătușată de o lege fizică nefirească într-o cușcă aproape invizibilă. Și, totuși, în momentul în care era liber, globul părea cuprins de frică. Își schimba culoarea, subtil, rapid, apoi își încetinea mișcarea. Viteza de evaziune trebuie să fi fost de câțiva kilometri pe secundă, dar frica era atât de mare încât se oprea cu totul după ce străbătea mai puțin de un metru. Și începea să cadă. Până în momentul acela al căderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prea înalt, ce se ridica treptat până peste capul ei, la o înălțime dominantă și care, în cele din urmă, se arcuia deasupra, într-un acoperiș strălucitor, li vedea capătul la vreo cincizeci de metri mai departe. Fără să vrea, încetini de două ori pașii. Prima dată pentru că ceva moale păru să-i mângâie fața. Era ca și cum s-ar fi întins către ea o mână iubitoare și ar fi atins-o delicat, cu degete pline de afecțiune. A doua oară, rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
minei. Și se îndepărtă. Cayle îl urmă cu un aer gânditor. Totul părea prea ușor, ceea ce nu-i plăcea deloc. Totul se întâmpla prea repede ca și cum..., mă rog, ca și cum ar fi făcut parte din operațiile obișnuite de la sfârșitul unei călătorii. Încetini pasul și se uită cu atenție sporită de jur-împrejur. Văzu un șir nesfârșit de birouri în care alți bărbați erau luați în primire de indivizi bine îmbrăcați. I se păru atunci că tabloul se limpezește. Prima ofertă pe avizier. Voluntari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
În sfârșit, amănuntele acum nu mai contau. Ajunsese afară. O muțenie stranie se vărsa peste tot și nu oprea nimeni la semnele lui. Între timp, mai mersese o bucată pe jos, spre autostradă. Era la amiază și, când o camionetă încetini, el aproape că înghețase. — Încotro te duci, omule? zise cel din cabină. Omar nu pricepu. — Poți să-mi spui în engleză? se rugă el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o pisică neagră ca un tăciune
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]