1,776 matches
-
e anostă, dar mie îmi place și îi cunosc foarte bine trucurile. Trucurile scrisului însă mă lasă rece. De un an și ceva, de când asist la întrunirile voastre duminicale, aș fi putut să învăț enorm în privința tehnicii prin care se încheagă o povestire. Oricum însă, mi-era teamă că nu aș fi avut mare lucru de spus. De fapt, până în noaptea când am visat ceea ce vreau să vă povestesc, am fost convins că nu există nimic în viața mea care să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și un mic pumnal cu mâner de piele, pe care le-a lăsat în grija lui Marcel. Tot timpul cât am discutat cu Egor, vărul meu a dat bătălii peste bătălii pe covorașul prețios. La început, discuția nu prea se închega. Egor întreba concentrat, cu o privire greu de definit, eu răspundeam scurt și timid. Da, îmi plăcea aici, la tanti Aura. Trebuia să stau cel puțin o săptămână, pentru că mămica... Iar când am tăcut amândoi, am scos din buzunar mica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dat, țigăncușa se întrebase: "Dă ce dracu n-avem și noi acilea niște savarine, mamă ce le-am mai hali...", iar cuvântul "savarine", polarizat de ecourile pereților de os, s-a îngroșat într-atît, încît în fața noastră, a fiecăreia, s-a închegat forma cunoscută a prăjiturii cu gem roșu pe capac și cu frișca, însiropată și aromată. Dar, din păcate, consistența lor era gelatinoasă, când le-am apucat, ne-au curs printre degete, destrămîndu-se în aer. Încă înghițeam în sec când au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de slujnică a unei limbi străine”); 5. Factorul tradițional, comunitatea istorică de obiceiuri, datini, amintiri; 6. Factorul juridic, obiceiurile juridice românești, păstrate veacuri de-a rândul; 7. Factorul moral, conștiința și solidaritatea națională; a lipsit timp îndelungat și s-a închegat „prin îndelungatul război al condeielor, al muncitorilor cu tiparul, al cronicarilor și preoților cărturari, al poeților și predicatorilor, care timp de peste 300 de ani (de la Mihai Viteazul - n. ns., I. A.) au frământat necontenit sufletul neamului, l-au trezit, l-
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sau avea o claie dezordonată?), Îmi amintesc saboții lui albi (avea saboți?). Îmi amintesc că am văzut cu ochiul stîng lampa pe care mi-a băgat-o În față, după ce a reușit să-mi dezlipească pleoapele umflate, pe care se Închegase sîngele (asta e adevărat, nu am cum să Încurc așa ceva). Apoi mi-a cusut arcada. Îmi amintesc că un craniu s-a plimbat prin fața mea - sper din toată inima că era o radiografie. Îmi amintesc că mi-a zis că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fructe în loc de roșii. Iar cina constă într-un litru de lapte, uneori cu pâine. Aștept să se întoarcă parohul de la pregătirea coriștilor și poate vom avea ocazia să vorbim puțin. Intr-adevăr, se întoarce pe la ora 20.30 și se încheagă o discuție plăcută și utilă cu acest preot simplu, dar plin de zel pentru suflete. Om al rugăciunii și al dragostei pentru oameni. Se îngrijește de formarea copiilor, a tinerilor și adulților. Imi spune cu durere că are doar 20
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe ușă, un nechezat așa cum îl știa el a răsunat în fundul grajdului. Acum nu mai avea nici o îndoială. Era al calului lor... Dintr-un salt a trecut pragul. În fața ochilor... Doamne! - cu părul din coamă și coadă pârlit, cu sânge închegat pe bot, dar cu ochii blânzi și gungurind - l-a primit calul lor întinzând botul spre mâna lui. „Ți-ai întors fața către noi păcătoșii, Doamne?” Dominat de acest gând, a îngenuncheat și a sărutat botul însângerat al calului îngânând
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Poemele Deltei. Rodion Când termini de citit Poemele Deltei. Rodion, dai pagina, pentru că, deși știi că e gata, mai vrei, aștepți să se continue. Sentimentul e că poemul acesta, pentru că este unul singur, cu mai multe fațete, peste care se încheagă și stăpânește chipul lui Rodion, unul din lungul șir de Rodioni din Deltă, este doar preambulul sau preludiul la o operă mai mare, pe care poetul Valentin Talpalaru ar trebui s-o scrie, pentru a nu înșela așteptările cititorilor, cărora
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și moartea poetului necunoscut, În bolboroseală căruia Îmi ascut eu securea, dedulcită În așteptarea sosirii acelei jumătăți iepure-șchiop ― pentru că așa-i orice poem făptuit: jumătate om, jumătate iepure schiop. (De la jumătatea iepurelui șchiop trebuie să se Întîmple ceva, să se Închege un schepsis, o dramă, să apară gudronul esopic, morala sau zicala nocivă.) Dar pînă atunci hrănesc cu hălci mari de carne lumina și bezna celei de-a doua jumătăți a poemului. Tare mi-e teamă de poemul acesta despicat ca
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
din îndepărtatul Neolitic: cai, cerbi, ba chiar și o palmă de om. Istoria și legenda unui nume Pe una din buzele văii create prin prăbușirea străvechii grote de la începuturile lumii, chiar sub și deasupra scutului unei stânci impresionante, s-a închegat una din așezările despre care vorbim. Printre multe altele, se știe că omul, de când a deschis el ochii pe pământ, a dat nume tuturor celor înconjurătoare. Sieși, în primul rând. Și locurilor. Și așezărilor. Dar și întâmplărilor mai deosebite
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
o sete de putere răzbunător-superioară dinozaurilor antecesori, fapt e că geron tocrația - indiferent de culoarea politică, forța financiară și dosarele securiste - și-a adunat energiile întru contra cararea optzecismului ca lider de piață, martelând fără greș orice amenința să se închege ca mișcare de anvergură. Așa, deci - adică mai bătrân cu o lacrimă după tinerețea buiacă -, avea să mă găsească boem răsucita resemnare a evocărilor înșirate ca mătăniile memoriei pe ața sufletului de Augustin Frățilă în serialul din Ziarul de duminică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Pascal, Vauvenargues, La Rochefoucauld, Nietzsche, La Bruyère, Chateaubriand, Goethe, Chamfort, Schopenhauer, Sănancour, La Fontaine, Kierkegaard, Amiel, Cioran? Laolaltă cu Patericul, cu niscai zdravene antologii din Filocalia, sufism, budism, islamism și cu ce idei mai are Editorul, cred că s-ar închega și în context dâmbovițean un vrednic segment cărturăresc dedi cat formării (și împăcării) sufletești, armoniei interioare. Inclusiv bunei resemnări, de care vom avea tot mai multă nevoie pe măsură ce criza financiară, socială și morală, plus austeritatea și penitențele de rigoare ne
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
crare între toate segmentele socioprofesionale bine intenționate - politice, legislative, religioase, culturale, urbanistice -, gă sind niște oameni-punte, ar putea renaște speranța-n domeniu. Dar când mă uit că din varietatea organizațiilor care afirmă că se bat pentru salvarea Bucureștilor nu se încheagă de ani și ani nici o forță redutabilă, aptă să țină piept pustiirii sistematice patronate de primării, vezi bine că orice sâmbure de nădejde eșuează în nerodnicie.“ Nu ziceți că, duminică 17 martie crt., la „The Ark - Bursa mărfurilor creative“, m-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Prin mărimea măreției Tale Tu trîntești la pămînt pe vrăjmașii Tăi; dezlănțuiești mînia, și ea-i mistuie ca pe o trestie. 8. La suflarea nărilor Tale, i-a îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid și s-au închegat valurile în mijlocul mării. 9. Vrăjmașul zicea: Îi voi urmări, îi voi ajunge. Voi împărți prada de război. Îmi voi răzbuna pe ei. Voi scoate sabia, și-i voi nimici cu mîna mea!" 10. Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
satisfacția majoră de a fi feciorul unui om ca tata, rămas în amintirea mea și a satului Priponești ca un adevărat model de urmat... Cât despre fostul bancher - Dumnezeu să-i ierte zgârcenia și necinstea!... Am lucrat până la ora 13, închegând câteva pagini ce au fost consemnate mai sus, pagini care să întregească proiectatul volum III. Sunt chiar mulțumit că am prins un moment bun al aduceriiaminte... Vineri, 26 februarie 2010. Dacă ieri a plouat mărunt toată ziua topind și ultimul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
rezista. Și-a lăsat acasă nevasta, cu trei copii, cât ulcelele, și a apucat drumurile Italiei. Bun,în mai toate meseriile construcțiilor, acolo, Dumitriță, a găsit repede, mult și convenabil, de lucru. împreună cu alți bătuți de soartă, asemeni lui, au închegat echipe omogene, de specialiști, și s-au apucat de construit blocuri. Cartiere, mici orășele. Banii se adunau. Greu, dar cu spor. Avea și el cu ce trăi, avea și de unde trimite, acasă,la familie. În câteva concedii, cu echipe specializate
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
prefăcea că doarme și, de cum pleca, deschidea ochii mari și Începea să se gîndească la tot felul de lucruri. Se gîndea cît de mult Îl iubește Vilma, bunăoară, se gîndea și iar se gîndea, ore În șir și totul se Închega Într-o lume nouă și neînțeleasă, căci Vilma, deși era pe jumătate albă, avea sînge indigen și, cu toate astea, niciodată nu se plîngea de moartea tuturor pieilor-roșii din Fortul Apașilor; de altfel, niciodată nu-i plăcuse Ieronim, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și atunci reînvie. Față forțând să iasă deasupra într-un strigăt mut. Coloană albă, aprinsă într-un râu de lumină. Apoi groază pură, izbucnind în aer, zvâcnind și căzând, orice, dar să nu atingă ținta. Un sunet care nu se încheagă în cuvânt, dar care spune totuși: vino. Alătură-te. Încearcă moartea. În cele din urmă, numai apă. Apă netedă, întinsă cât e ea. Apa care nu este nimic, dar care cade în nimic. Se cază la unul dintre popasurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zbor care nu se termină întotdeauna frânt. Zace nemișcat în timp ce trece prin toate luminile imaginabile, iar razele-l pătrund de parcă ar fi apă. Se solidifică, dar nu tot deodată. Se depune ca sarea când marea se evaporă. Descuamându-se imediat ce se încheagă. Din când în când, este dus de un curent. Îi străbate trupul frânt. De cele mai multe ori îl poartă înapoi, la accident. Dar uneori, un râu îl cară pe deasupra dealurilor joase și cenușii, aiurea. Părțile din el încă emit și recepționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aminti o pasăre. Nervozitatea ei se transmite puiului de anul ăsta. Suferința contagioasă îl înalță într-un salt. Lovește cu picioarele pustietatea din jur. Penele lui se răsfiră ca niște degete întinse. Gâtul i se încovoaie pe spate și strigă, închegând aerul. Își aruncă frunze pe spinarea arcuită, acoperindu-și aripile. Și pentru prima oară din cele o mie care vor urma în viața lui, dansează. În întunericul ce se așterne, o altă specie ar putea confunda asta cu extazul. Renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jumătate din Deadline, romanul meu de debut, dar simțeam că lucrurile nu duc nicăieri, că nu voi fi niciodată în stare să termin o carte în ritmul ăsta, că mă afund într-o mlaștină fără speranță. De abia reușeam să încheg ceva, că venea duminică seara, Clara se întorcea mai veselă ca niciodată, iar luni dimineață trebuia să fiu la serviciu și o luam de la capăt, în fiecare săptămână la fel. Și, în plus, vinovăția... Vinovăția constantă, ca o durere surdă
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
pe mama, o va învălui parșiv în aripile lui, o va smulge fără milă dintre paginile unei cărți sau din alcătuirea unei liste de cumpărături, din mijlocul unei fraze cu care se luptă și care se încăpățânează să nu se-nchege, de ce nu vrei să dormi, puiul mamei, a mai rămas foarte puțin până când și mama va adormi, va trebui să renunțe la jumătate din lucrurile la care spera în seara asta, probabil că o să renunțe mai întâi la textul care
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
lui Fred Vasilescu, în care sunt incluse și scrisorile lui G. D. Ladima către Emilia, un epilog povestit de autor și notele de subsol ale scriitorului, care se constituie el însuși ca personaj. Notele de subsol ale autorului explică și încheagă într-un tot unitar conținutul romanului. "Patul lui Procust" prezintă relații predominant afective și, după cum sublinia Marian Popa<ref id="41"> 41 Popa, Marian, op. cit., p .155. </ref>: va fi structurat nu pe principiul istoriei, ci istoria este o parte
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
le achită. Poeziile "Patul lui Procust", "Samarcanda", "Cer final"și "Parafă" sunt urmate de concepțiile pe care Ladima le are despre "poezia pură": "Poezia trebuie să aibă un conținut, trebuie să exprime ceva." Notele de subsol ale autorului, explică și încheagă într-un tot planurile narative ale romanului, fiind, după cum sublinia Lăcrămioara Petrescu<ref id="48"> 48 Petrescu, Lăcrămioara, op. cit. , pp. 20-21.</ref> o parte din În notele de subsol, abundente, locul unde s-a retras autorul, se găsesc pertinente considerații
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
târziu, în scenariul mamei care-aș fi putut fi, care-ar fi bine să fiu, care e musai să devin odată și odată... Dar el, copilul acela, oare cum s-a scris ca ficțiune inițială ? De unde-a început să se închege și cum ? Trebuie să recunosc că amintirea e atât de veche, încât e posibil să fi precedat orice fel de cunoștințe referitoare la felul cum se fac copiii. Din pricina asta, nu pare a fi niciun fel de relație de determinare
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]