1,577 matches
-
ocrotirea Sfân‑ tului Mucenic Pantelimon. La noi În țară, Catedrala Mitropolitană din Iași, Catedrala Episcopală din Galați păstrează, cu mare bucurie, ca pe un odor prea scump, câte o părticică din sfintele sale moaște. În București, multe biserici oferă spre Închinare credincio‑ șilor câte o părticică din cinstitele moaște ale Sfântului Doctor fără de arginți Pantelimon : Biserica Sfântul Pantelimon, Mănăstirea Plumbuita, Biserica Sfântul Stelian Lucaci, Biserica Stavropoleos, Biserica Sfântul Dumitru Poștă, Biserica Adormirea Maicii Domnului‑Precupeții Noi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nu adorăm creatura și nu‑i slujim, ci cinstim moaștele martirilor pentru a adora pe Cel ai Cărui martiri sunt”319. Cinstirea pe care creștinii o aduceau sfintelor moaște și, În general, sfinților martiri, era bine definită În comparație cu cinstirea și Închinarea pe care o aduceau Mântuitorului Hristos, „căci lui Hristos ne Închinăm pentru că este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri Îi iubim, după vrednicie, ca pe ucenicii și imitatorii Domnului”. Așa fiind, socotim potrivit să punem tuturor În atenție, ca o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
imitare”323. X.7.4. Izvorăște multă binecuvântare din osemintele sfinților Cele mai de preț odoare ale creștinilor din toate timpurile au rămas sfintele moaște. Cel mai de preț lucru pe care ți‑l oferă călugării, În mănăstirile ortodoxe, spre Închinare și sărutare, sunt sfintele moaște. Marile catedrale s‑au străduit să dobândească moaștele unor sfinți spre a le păstra ca ocrotitoare și binecuvântare dumnezeiască. Sfintele moaște dovedesc, o dată În plus, că, după lucra‑ rea mântuitoare săvârșită de Dumnezeu prin Hristos
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
restrângerea epistemologică a părintelui Fanella soluția este negativă. Fundamentele epistemologiei transmoderniste sunt Cuvântul (Logosul divin) și Sfântul Spirit (Sfântul Duh, în limbajul ortodoxiei), acestea fiind consubstanțiale. Ele au fost clarificate de Iisus când samariteanca l-a întrebat despre căile cunoașterii: închinarea pe muntele Samaria sau în Ierusalim ? Iisus nu susține nici una, nici alta și în acel moment el introduce a treia cale transmodernismul, spunând femeii: " Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sub numele Adina Stolnicu), fragmente din romanul Oameni la pândă și dintr-o piesă de teatru. Mai relevantă pentru deschiderea manifestată de U.l. este contribuția colaboratorilor. Între aceștia primul loc revine „gândiriștilor” Nichifor Crainic (care publică, până în 1939, eseurile Închinare lui Eminescu, Grigorescu, interpret ideal al frumosului românesc, Fr. Jammes și poezia catolică, Genialitate și sfințenie, Arta în artist), Ovidiu Papadima (Poezia sentimentelor mari, Folclor și clasicism, Între povestire și roman, O ordine creștină a noastră: rânduiala etc.), N. Roșu
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
A. C. Cuza, C. Stere, Mihai Codreanu, A. A. Bădărău. Câteva eseuri aparțin lui Mihail Dragomirescu (Don Quijote), A. Cantemir (Neo-Biblia unui european), N. Davidescu (Variații împrejurul clasicismului de mâine), Ovid Densusianu (La santa belleza), A. D. Xenopol (Franța și Germania), G. Diamandy (Închinare Franței). În cadrul rubricii „Aspecte” scriu Tudor Arghezi (Moralități. Despre psihologia școlarului, lacunele educației) și Pamfil Șeicaru, autor al unor articole critice și cronici de obicei ironice (Nichifor Crainic, „Șesuri natale”, Rânduri pentru cei nedumeriți, Ion Pillat - Citind „Amăgiri”, Literatura războiului
VERSURI SI PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
ajuns la constatarea că nu a fost tocmai așa . Candiano-Popescu, unul dintre conspiratori, avea să explice, mai târziu, motivele care generaseră această mișcare. Primul, de ordin intern, oferea o lecție și un protest energic a simțămintelor bărbătești și liberale contra Închinării domnului străin și a regimului inaugurat de dânsul, voind să pună persoana sa mai presus de ființa statului român, În acest fel exprimându-și căința pentru conspirația Împotriva lui Cuza. Al doilea se datora situației internaționale: „Războiul de la 1870 izbucnise
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
mișca suprafața. Ea prinde rădăcină în noi înșine, [...] devine un mod nou al limbajului nostru, ne exprimă, transformându‑ne în ceea ce exprimă. Creștinii nu se mulțumesc doar cu schimbarea sensurilor simbolurilor existente, dar ei găsesc sensuri noi, ca de exemplu: închinarea magilor vorbește despre convertirea păgânilor la credință, înmulțirea pâinilor vorbește despre Cina cea de Taină, vița de vie vorbește despre taina vieții divine pentru cei botezați etc. Păstrând esențialul, artiștii creștini urmăresc să întrețină prin imagini credința neofiților. Într‑o
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Interdicția vetero‑testamentară a folosirii ,,chipurilor cioplite” în cultul mozaic a exercitat o influență profundă asupra întregii tradiții biblice, în teo‑ logie și spiritualitate. Dumnezeu nu putea fi reprezentat într‑o formă vizuală care să fie demnă de venerare și închinare. Oricât de mult s‑a făcut Dumnezeu cunoscut oamenilor din perioada vetero‑testamentară, El rămânea încă un Dumnezeu ascuns, mai presus de puterea de înțelegere a omului muritor. În contextul NT însă, acest Dumnezeu ascuns s‑a făcut cunoscut în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
permit să reunim diferite percepții, diferite niveluri de înțelegere și semnificație, diferite dimensiuni ale experienței umane. Simbolurile sunt punctul focal în care materialul și spiritualul, obișnuitul și neobișnuitul, umanul și divinul converg în spațiul percepției umane. Chiar dacă legea mozaică interzicea închinarea la chip cioplit, ea nu înlătura însă din tradiția biblică alte tipuri de imagini. E foarte posibil ca interdicția referitoare la chipurile cioplite să fi fost un stimul în direcția dezvoltării unui material bogat în imagini verbale și poetice, con
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Icoana‑artă sau obiect sacru? Nu s‑a urmărit niciodată ca icoanele să ajungă piese de muzeu ori să fie privite ca opere de artă. Ele au fost pictate ca să devină parte a unei biserici sau locuințe. Ca locuri de închinare, bisericile sunt puncte de întâlnire între Dumnezeu și om, locul unde omul poate să pășească în sfera revelației dum‑ nezeiești. În cadrul bisericii, turlele și bolțile simbolizează cerul, fiind pictate cu imagini ale lui Cristos în slavă, ale Maicii Domnului și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a avut printre alte obiective și vizitarea de biserici și mănăstiri. Lângă conacul de la Ruginoasa o veche biserică te Îmbie să-i deschizi ușile. După vizitarea Muzeului de la Cucuteni am coborât cu elevii la Schitul Băiceni. Aceste locuri sfinte de Închinare Își au istoria lor care parcă Întregesc scopul celor care vizitează muzeele de pe lângă ele. Ai satisfacția că la sfârșitul fiecărei activități când vezi fețele vesele și ochii plini de bucurie ale elevilor, creezi posibilități de noi discuții, de depanare a
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Emilia Dabija () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93548]
-
să se mențină pe scaun Între anii 1688-1714, conducând țara cu multă pricepere, cu blândețe, răbdare și Înțelepciune. La 28 octombrie 1688, se sfârșea din viată Șerban-Vodă Cantacuzino, domnul Țării Românesti, În timpul căruia s-au ridicat sfinte lăcașuri de Închinare și s-a Început tipărirea primei ediții integrale a Bibliei, În românește. In aceeași zi, boierii munteni au ridicat În scaunul de domnie pe nepotul de soră al celui răposat, logofătul Constantin Brâncoveanu (n.1654), cu misiuni Însemnate În viața
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
practicată aici, nu s-au Îndepărtat de matca bizantină. Athosul a dispus din totdeauna de o mare celebritate, ca centru de practică liturgică și implicit de muzică psaltică, atrăgând la studiu călugări din toată lumea ortodoxă. Prin numeroase ctitorii, danii și Închinări de mănăstiri, domnitorii români Întrețin legături directe, pe lângă Athos, cu alte centre culturale din Orientul Ortodox, cum ar fi Constantinopol, Ierusalim și teritoriile grecești. Până la urcarea pe tron a domnitorului Constantin Brâncoveanu, psalții instruiți În astfel de centre, veneau la
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
-lea nota la 16 octombrie 1943 în Jurnalul său, referindu-se la evenimentele tragice din vara anului 1940:” Am făcut greșeala de a-mi apleca urechea <celor> fricoși și, îndeosebi, a lui < Urdăreanu>, care în acel moment se făcuseră campionii închinării, de frică, în fața aroganței germane. E adevărat că România ar fi suferit, dar nu mai mult decât acum, dar cel puțin, n-ar fi fost umilită”. În Consiliul de Coroană din 31 august 1940, liderul Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Constantinopolului. Țările Române, la puțin timp după ce decid afilierea bisericii lor "naționale" la patriarhia de la Constantinopol − fără să li se fi cerut acest lucru de către capitala imperiului ortodox, dar și fără să i se subordoneze politic prin acest gest de închinare (Papacostea 9-41) −, par să fie nevoite, din considerente teologice, să abandoneze centrul pe care tocmai îl aleseseră. Posibila atitudine critică a instituțiilor puterii românești față de compromisul pe care era dispus să-l facă partida unionistă a patriarhiei constantinopolitane (sub presiunea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care se clădește pe sacrificiul simbolic al Fiului (amintit de ceremonial), asigurând noii lumi durabilitate și fecunditate. În simbolistica gesturilor ritualice intră și cea a mâinii, fie că ea este a călăuzei spirituale sau a stăpânului în fața căruia se face închinarea. Nu e deloc lipsit de importanță acest motiv, dat fiind că există un reper bine definit: motivul iconografic al mâinii divine care îl reprezintă pe Dumnezeu. Și îndată-l aduseră în sfânta mitropolie cu mare cinste, luîndu-l de mână părintele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
poată împlini menirea. Domnul este surprins de obicei în timpul călătoriei către locul de înscăunare, aducându-i-se un prim omagiu de către alaiul care îi iese în întâmpinare (spre exemplu, în cazul lui Petru Rareș, sosit cu numirea de la Înalta Poartă, închinările la hotar ale reprezentanților Sfatului boieresc). Pentru situația unei investiri ex-domus, imaginarul nu omite purificarea locului respectiv printr-un sacrificiu animalier (ca în faza pre-instituționalizării statelor feudale - o rămășiță păgână, atestată la romani chiar și în timpul Principatului); act necesar și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin dreptul de exercitare a puterii acordate de stăpân. Cuvântul joacă cel de-al doilea rol important în ritual, atât în configurarea sacrului (ca nouă întrupare a Logos-ului cu care a început lumea), cât și în pecetluirea actului de închinare: Și închinându-se, au îngenunchiat înaintea prestolului, de i-au citit deasupra capului molitvele de domnie patriarhul Dionisie și l-au blagoslovit; ... precum și noi ne făgăduim să aveți dumneavoastră și toată țara de la noi dreptate; ... jurându-se și legându-se
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
turlelor, religia creștină adună în acest topos atât simbolul maternității (biserica−trupul Mariei), cât și pe cel al masculinității (purificarea prin ruga înălțată către cer și prin sensul descendent al gestului îngenunchierii). Desenul amplu al crucii (vertical și orizontal) și închinarea în fața "suveranului-mag" (simbolism filtrat de Vechiul Testament) urmăresc obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în Psalmi). Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de una a ființei. Și el o resimțea, desigur, ca venind din propria lui insolită experiență de viață, pe care am numit-o "Complexul Bacovia". Mai departe, criticul schițează esența "complexului" suferit la vârsta de 16-18 ani: "Sfidarea Erosului și închinarea în fața lui Thanatos, la o vârsta când nu se face așa ceva. Primul care a resimțit nepermisa eroare a fost Bacovia. El va trăi toată viața cu o puternică conștiință a păcatului său primar care se suprapune peste păcatul originar. Prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
manual practic extras din Codul lustinian și menit a ușura munca judecătorului, dar în care apar unele îndulciri față de epoca iustiniană, mai ales în materie de drepturi ale femeii și copiilor. Marea problemă, sub dinastia isauriană, este "Disputa asupra icoanelor". Închinarea la icoanele reprezentîndu-i pe Hristos, Fecioara Maria și alți sfinți icoane al căror rol era de a ușura predicile ținute populațiilor analfabete era o practică generalizată în Bizanț și fusese favorizată de călugări. Acest cult se adresa de altfel mai
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sine determinaseră un număr de oameni liberi să se pună sub protecția cuiva mai puternic și cum mai marii se obișnuiseră să adune în jurul lor fideli, cărora le plăteau serviciile prin donații de pămînt: beneficiul. Astfel s-a dezvoltat practica închinării, prin care protejatul (vasalul) se angaja, mai ales, în schimbul acestui beneficiu, consimțit cu titlu viager, să-1 urmeze pe senior la război. Mai multe alte circumstanțe au accentuat, sub carolingicni, această evoluție. Mai întîi, necesitățile războinice și accentuarea costurilor echipamentelor militare
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mult îndatoririle descendenților și s-au străduit să facă creditare demnitățile și funcțiile (onores) care le erau în principiu atribuite cu titlu viager și, confundîndu-le cu propriile lor bunuri. În sfîrșit, Carol cel Marc el însuși a determinat generalizarea sistemului închinării, acesta legînd printr-un întreg lanț de jurăminte toți oamenii liberi, de la vasalii regali care se închinau, încre-dințîndu-se în mîinile suveranului, și pînă la modeștii vasali obișnuiți. Aceste instituții vasalice, trebuie precizat, s-au răspîndit cu precădere în lumea germanică
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în lumea de dincolo. Deținători ai unei imense bogății funciare, clericii din vremea merovingienilor nu aveau însă nici un mijloc de a se apăra împotriva abuzurilor suveranilor și uzurpărilor laicilor, altul decît acela de a se implica și ei în sistemul închinării, apoi în cel al omagiului. Multe dintre domeniile ecleziastice au fost astfel transformate în domenii laice, episcopii și abații devenind vasali ai unuia mai puternic, putînd, la rîndul lor, primi omagiul unor vasali mai modești. Deveniți și ei "seniori", ei
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]