2,188 matches
-
Culoare și aromă. Melanholii, București, 1974; Imnuri, București, 1974; Vânătoare de tigri în Sakartvelo, București, 1976; Meteoritul care a uitat să cadă, București, 1977; Elfi la Brusa, București, 1979; Vânătorile, postfață Al. Condeescu, București, 1981; Babilonul, București, 1981; Scribul și închipuirea, București, 1984; Ioan Metafora, București, 1986; Faraonul, București, 1996; Evanghelia după Ioan Metafora, București, 1997. Traduceri: Antologia poeziei gruzine (sec. XII-XIX), pref. Marcel Petrișor, București, 1974; Blaje Koneski, Poeme, pref. Dinu Flămând, București, 1975; Bessiki, Oștile tristeții, Iași, 1977; Bojin
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
nu trebuie confundate. Suspiciunea are în general la bază indicii că partenerul cochetează sau chiar „umblă” cu cineva, numai că semnele sunt ambigue, nu e nimic sigur. Neîndoielnic că uneori suspiciunea nu are bază reală. Semnele pot fi doar simple închipuiri ale celui gelos. Pentru oricine din exterior apare limpede că nu este logic să existe motive de gelozie. În acest caz, gelozia este irațională și poate lua forme patologice. Gelozia reactivă reprezintă reacția la recunoașterea celuilalt partener că a avut
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Râul fierbinte, 1965) fiind, desigur, plăcerea de a povesti. Epicul e presărat cu peripeții care îl dinamizează, iar simțul naturii creează cadrul pentru descrieri în care se înfiripă imagini pastelate, cu irizările unor culori vii. Între lumea aievea și plăsmuirile închipuirii trecerea se face cu ușurință, tinerii cu cravate roșii fiind la vârsta când și basmele, dar mai ales literatura de aventuri le incită, naiv, imaginația. De altfel, în Povești adevărate fantasticul asigură substanța istorisirilor. Cât privește înclinația spre povețele cu
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
SCRISORI, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016. Scrisori rămase din trecut, prin amintiri mă poartă, Deschid sertarul și mă uit spre umbre de-altădată. Eu nu mai sunt cel de atunci, tu ești o-nchipuire, Când iarna asta fără glas mai caută-o iubire. Te-ai rupt în vânt și ai plecat, lăsând doar o ninsoare, Azi, trag perdeau peste nori, privesc în depărtare. Gările toate au dispărut, dar mi-au rămas peroane, Din trenul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
cuvânt. Vei rătăci prin întrebări, însă nu vei primi răspuns, ... Citește mai mult Scrisori rămase din trecut, prin amintiri mă poartă,Deschid sertarul și mă uit spre umbre de-altădată.Eu nu mai sunt cel de atunci, tu ești o-nchipuire,Când iarna asta fără glas mai caută-o iubire.Te-ai rupt în vânt și ai plecat, lăsând doar o ninsoare,Azi, trag perdeau peste nori, privesc în depărtare.Gările toate au dispărut, dar mi-au rămas peroane,Din trenul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
odihnește și mă distrage, gândirea mă obosește și mă întristează (...). Uneori visările mi se continuă printr-o meditație, dar mult mai des meditațiile se continuă prin visare; și în timpul acestor rătăciri, sufletul meu hoinărește și plutește prin lume pe aripile închipuirii, în extaze care întrec orice altă voluptate." Descoperă, amintindu-și de doamna de Warens, prietena sa din tinerețe, că pentru a iubi are nevoie de reculegere. Ca mai târziu mulți romantici (influența sa și a lui Hume asupra filosofiei romantice
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
În privința Anticristului, nimeni nu are vreo îndoială că el va lupta împotriva alianței sfinte și că, în lupta sa împotriva regelui Egiptului, ajutorul dat de către romani acestuia din urmă îl va înspăimânta. Toate acestea se vor petrece mai înainte, ca închipuire, sub Antiochos Epiphanes, astfel încât cel mai ucigaș dintre regii prigonitori ai creștinilor să se arate ca preînchipuire a Anticristului care va persecuta poporul lui Isus Cristos. Et docti in populo docebunt plurimos; et ruent in gladio et in flamma et
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descoperindu‑se prin firea omenească, tot astfel diavolul, alegând un instrument demn de răutatea sa, va face cunoscută lucrarea sa prin mijlocitorul său: el îi va înșela pe cei nepăsători prin semne mincinoase, prin minuni și prin tot felul de închipuiri. Pavel explică apoi de ce Dumnezeu cel Atotstăpânitor îngăduie aceasta: „Fiindcă ei n‑au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască; și de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă in minciună, ca să fie osândiți toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lungă de un cot, fiecare dinte de o palmă, degetele ca niște coase, urmele tălpilor lungi de două palme, iar pe frunte scris: Anticristul. El se va înălța până la cer și se va coborî până la iad, scornind tot felul de închipuiri mincinoase.” Spre deosebire de textele patristice, scrierile apocrife sunt interesate și de trăsăturile fizice ale Anticristului. Acestea propun portrete care pentru noi, cititorii secolului al XXI‑lea, par suprarealiste, dar care aveau pentru cititorul din vechime o înaltă semnificație simbolică. La originea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îi aparține biologic și mai puțin programatic, ceea ce se vede și din structura epicului său. Prozatorul este un fabulant înnăscut. Există în cărțile sale un manierism vizibil, care trimite la filiera latino-americană, prin sudura perfectă a observației realiste și a închipuirii nestrunite. Cu excepția primului roman, celelalte se situează într-un teritoriu fabulos, cvasimitic (un comitat Yoknapatawpha sui-generis), localizat la vărsarea Dunării în mare. Metacomentariul lipsește aproape cu totul, deși ficțiunea nu este lipsită de o dimensiune autoreflectantă. Specularitatea cantonează însă în
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
împrăștiat demult, casa Moromeților trece în mâinile Titei, unicul copil rămas în preajma bătrânului țăran. Dispare, odată ce praporii flutură la poarta Moromeților, satul ca imagine a lumii statornice, arhetipale. Moromete tragic, omul unei civilizații care piere, trăiește de aici înainte în închipuirea fiului. Capitolul despre moartea lui Moromete e tot ce s-a scris mai profund, în legătură cu această temă gravă, în literatura română. Romanul, în ansamblu, este substanțial, răstoarnă convențiile literare ale momentului, sugerând reala tragedie a lumii țărănești în perioada comunistă
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
În prima sa carte realul se cuprinde într-un timp de elecție, acela sacru al duminicii. Poetul se autodefinește „blând visător al realului”, iar o sintagmă precum „jetul real al iluziei” susține coexistența a două lumi interșanjabile, cotidianul și lumea închipuirii. Proiectarea realului datorează mult imaginației și aspirației spre un lirism pe care modernitatea nu îl poate recupera decât cu mijloace aparte. Astfel, în Duminica realului termenii tehnico-științifici abundă, demonstrând totuși forța transfiguratoare a poeziei. Autorul are abilitatea de a integra
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
tocmai i s-a născut un fiu. Niște soldați dintr-un regiment în trecere îi cer să îi lase să sape după niște bani ascunși de un camarad, presupus mort, într-o casă părăsită din curtea bisericii. Așa începe calvarul închipuirilor terifiante, izvorâte din conștiința complicității și din teamă. La câțiva ani după încheierea războiului apare, invalid și milog, cel care îngropase banii. În încleștarea cu această fantomă răzbunătoare preotul se înjunghie, spre a lua asupră-și lanțul nenorocirilor, pe care
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
până atunci. Tânărul S. scrie cu precădere despre altceva, despre O călărire în zori, de pildă, o parafrază modernă pe un motiv eminescian, despre glezna lui cu aripi și, mai ales, despre ceea ce s-ar putea numi „figurile adolescenței” și închipuirile „vederii” sale. „Vedere” este un cuvânt important în vocabularul său liric. Și vederea cuprinde totul, de la eros la fantasma universului care moare. De mare efect sunt, în O viziune a sentimentelor și în volumele ulterioare, poemele de dragoste. S. este
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
acestea, în teoria lui S., și anume că, studiind modelele lirismului, el încearcă să se despartă de ele, chiar și în plan strict formal. Se va despărți și altfel, prin viziunile și prin curajul de a aduce în poem toate închipuirile sale, chiar și bâlbâielile limbajului, chiar și teoriile despre nașterea universului și teoriile matematicienilor, făcând din conceptele științelor exacte veritabile mituri poetice. S. este, în fond, spiritul cel mai liber pe care l-a dat literatura noastră, spiritul care a
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
doar ție / și-ți pare în cumpăna acalmiei / că te privești de undeva de departe: / unul în valea vieții / într-un zâmbet / fără de vreme / neștiuți unul de altul / iar eu, cel de-al treilea, / înșirând această istorisire, / departe de orice închipuire. o jur”. Ființa de dincolo de timp a poetului capătă o vizibilitate ce se hrănește din nostalgie, din aducere-aminte: „a fi poet înseamnă a hălădui / pe un meleag / fără de vreme”. Astfel, versul devine și el o oprire din timpul devorant, un
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
îl întoarcă pe bărbatul infidel cu ajutorul vrăjilor, închipuind o păpușă de ceară și arzând-o în timp ce dansează goală în jurul focului aprins într-o zonă năpădită de buruieni din spatele casei. „Narațiunea” se încheagă, împotriva retorismului și a convenționalismului, ca înlănțuire de închipuiri ale protagonistei - scene de iubire brutală petrecute în trecut sau fantezii întunecate izvorâte din spaima de a fi înșelată, din îndoieli și anxietăți, risipite în final prin decodare ironică. Experimentală este și Cravata de cânepă, prelucrare parodică în cheie urmuziană
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
fi descrise în termeni determiniști. Dar în lumea cuantică lucrurile stau cu totul diferit. Ea nu se supune determinismului clasic. Acest lucru se știa deja. Însă în 1959 și în anii următori, Geoffrey Chew a împins această constatare dincolo de orice închipuire. Teoria bootstrap a propus renunțarea totală la ecuațiile de mișcare, de orice fel. În consecință, Chew a renunțat la ideea existenței unor „cărămizi” ale realității fizice, locul lor putând fi luat de „câmp”. El să fie „scamatorul” tainic? Câmpul diferă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
moto din Cervantes, „Întoarce-te, Măria Ta, señor Don Quijote, că mă jur pe toți dumnezeii că nu-s decât mânzări și berbeci cei cu care vrei să te măsori”, se așază cu adevărat sub semnul donquijotismului, cu precizarea că aici închipuirea are un accent real asupra vieții, iar Sancho Panza (personajul echivalent e Iuliu Manoilă) se molipsește ireversibil de maladia Cavalerului Tristei Figuri (protagonistul anonim al romanului, numit Studentul). Spre deosebire de faimosul său înaintaș, Studentul controlează metodic tensiunea între imaginar și real
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
se prăvălește în marasmul unor trăiri haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe de argint”, dar, orișicât, exprimări ceva mai norocoase. Cu un fir epic încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea, un „răzvrătit” pe care nu îl sperie hărțuielile
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
pupeze. Într-o atmosferă stranie, mai apăsătoare decât cea din teatrul lui August Strindberg, piesa adună - într-un chip amintind de Luigi Pirandello, dar și de alți dramaturgi care, de la Shakespeare, întruchipează scenic, alături de personaje presupuse reale, și himere ale închipuirii unora dintre ele - făpturi teratologice grotești, incarnări ale nebuniei diabolice. În afara unor texte ca acestea, al căror centru dramatic e plasat într-un spațiu de regulă închis, antologiile de teatru ale lui P. conțin și piese cu subiecte desprinse din
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
povestiri, pref. edit., București, 1991. Antologii: Antologia fabulei românești, București, 1961. Traduceri: Jules Verne, O fantezie a doctorului Ox, I-III, pref. Ion Hobana, București, 1973, Ținutul blănurilor, I-II, București, 1980, Agenția Thompson and Co., București, 1983, Satul aerian. Închipuirile lui Jean-Marie Cabidoulin, București, 1986; Alphonse Daudet, Frumoasa niverneză, pref. trad., București, 1978; Georges Thinès, Ochiul de fier, pref. trad., București, 1980, Vacanța de la Rocroi, pref. trad., București, 1988; Georges Rodenbach, Clopotarul, pref. trad., București, 1982; Hendrik Conscience, Războiul țăranilor
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
din 1947 și scrie, singur sau în colaborare, lucrări de popularizare a științei. Povestioarele pentru cei mici ale lui M., îndeosebi cele avându-l ca erou pe Țăndărică, relevă îndemânare în versificare, un limbaj adecvat vârstei și oarecare inventivitate în închipuirea unor întâmplări amuzante. Scrise cam în aceeași vreme, nuvelele Turla cu paianjeni, Foc la Moara Roșie și Minunea din moscheie rețin atenția prin exotismul peisajului dobrogean și prin încercarea de a surprinde derapajele în ireal trăite de copii sau de
MOROIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
Să petreci aniversările frunzelor,/ nucilor, fragilor, merelor/ lângă reclame” (Să fii). Notația eliptică autobiografică, tensionată reflexiv, este adeseori interferată contrapunctic cu „decupaje” (cum sunt numite câteva poeme) în real, cu „ficțiuni”, cu „invazia purificatoare/ Logosul”. Progresiv, poemele din Roza și închipuirea (1976), Duminică spre luni (1980), Cazemata de rouă (1983) devin un fel de „istorie personală” mozaicată. Poezia este invocată ca „ivirea cântecului”, „sunet pur”, „ținta hipnotică”, ipostaze metaforice desemnând o dinamică a contrariilor și proiecția spre un plan abstract. După
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
volumul Gara de Est (2003). „Giulgiul inocenței” din Poeme, mărturie a unei lumi magice, se destramă brutal, tărâmul paradisiac, numit prin cuvinte de rezonanță blagiană - „acolo este veșnică vară” -, lasă loc imaginii bibliotecilor „prădate”. SCRIERI: Poeme, București, 1973; Roza și închipuirea, București, 1976; Duminică spre luni, București, 1980; Cazemata de rouă, București, 1983; Scenă de conversație, București, 1986; Turnul cailor albaștri, București, 1987; Gara de Est, București, 2003. Antologii: „Revista literară radio” comentată de scriitori și ascultători, București, 1976. Repere bibliografice
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]