1,092 matches
-
tot mai slabe, iar mâinile ei loveau numai ca niște aripi plăpânde. Apoi scâncetele ei se transformară în gemete sacadate, dominate, și acelea, de gîfîiturile flăcăului. Cu ochii strânși și gura întredeschisă, capul Nadinei se legăna mereu, în timp ce brațele ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară și dulce, mai presus de toate. Rămase istovită cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o închidă, de parcă cineva se împotrivea dinăuntru. Orașul izbucni dintr-odată, la picioarele lui, cu luminile de sărbătoare, care i se păru că se învăl mășesc fără noimă. Tramvaiele se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor îi făcură pe amândoi să întinerească brusc, pentru o clipă. Pavel Avădanei avea acum o furie care îi înăsprea obrajii, nu încă atât de brăzdați de cute, barba nerasă și neagră le dădea o semeție sălbatică. Mușchii i se încolăciseră iarăși pe oase. Sângele clocotea în vinele care se umflară pe dosul palmei și pe brațe, ca niște șerpi. Pulberile i se scuturară de pe creștet și părul crescu, dintr-odată, lucios și negru, coborând pe frunte în șuvițe amestecate cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bunelu, ca orice om foarte bătrân, nu mai putea dormi. Își întorsese ochii pe dos, ca să-și poată privi visele în stare de veghe, ca la cinema. Visele creșteau acolo unde trupul își regăsea miezul de odinioară, căci mușchii se încolăceau din nou pe oase și pielea se întindea să-i acopere. În vis, încrețiturile se domoleau și pielea Bunelului se întindea copilărește, netezindu-i obrajii. În schimb, Puțică nu aveau ce povesti din propriile vise, căci fiecare, cum visul e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăsta e un nume care se poartă în două feluri, înainte și după ce îl cunoști pe cel pe care, fără să știi, l-ai așteptat. Tu acum ești Magdalena de dinainte de Magdalena. Fata sări cu ușurință în șa și îi încolăci pieptul cu brațele. Tili mai întârzie o clipă să răsucească cheia în contact, ascultându-i corzile subțiri ale trupului cum vibrează și se destind. — Ca să vezi ! exclamă Jenică, lăsându-se să cadă pe scaun și crezând că astfel a răspuns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se lăsase moale la pieptul lui, încât, atunci când îi ridică bărbia, îi primi sărutul fără împotrivire. De atâta plâns, fața îi era răcoroasă și buzele aveau un gust proaspăt, sălciu, ca apa de ploaie. Se lipi de el și îl încolăci cu brațele și picioarele. Era o îmbrățișare disperată, așa că nu mai știură care era unul și care celălalt. Nici nu trebui să-și coboare mâna ca să se ajute, fata îl înconjură cu totul și îl trase în ea. Erau atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se repezi și trase zăvorul. Se așeză față în față cu floarea, care parcă se și înălțase puțin, tulpina i se îngroșase, sevele zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră, ca jgheaburi pentru boabele de rouă, cârceii se încolăciseră pe arac, iar floarea se deschisese cu petale suprapuse, asemenea unui ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște vibrații Între ei care urlau „amor“ și m-am felicitat pentru că eram destul de intuitivă ca să-mi dau seama de asta. Dar Înainte să apuc să mă minunez de propria mea inteligență, Elisa se aruncă În poala lui Davide, Își Încolăci brațele În jurul gâtului lui așa cum fac fetițele cu tăticii și-l sărută apăsat pe gură Într-o manieră deloc filială. —Dă-o Încolo, Elisa, scutește-ne de pipăielile la birou, dacă nu te superi! miorlăi Skye, dându-și ochii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
m-am Întrebat ce părere ar fi avut Elisa despre celălalt. —Mulțumesc, spuse Penelope, În mod evident Încântată. Tocmai m-am logodit acum... Dar Înainte să termine ce avea de spus, Davide o prinse pe Elisa pe la spate și-și Încolăci brațele În jurul taliei ei minuscule, cu grijă să n-o frângă. Se aplecă și-i șopti ceva la ureche, iar ea Își dădu capul pe spate, râzând. —Davide, iubitule, fii cuminte! O cunoști pe Bette. Davide, ea e prietena cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reviste, toți patru mișcându-se perfect pe ritm, lipiți unii de alții. Din când În când Își schimbau poziția, ca „fetele“ să ajungă față În față și să se frece. M-am dus la baie și am simțit niște brațe Încolăcindu-mă Înainte să văd ale cui erau. Am prins doar imaginea fugară a unui păr ondulat, lung până la brâu, Într-o nuanță de maro-șoriciu și am simțit miros de parfum și apă de gură, În doze egale. —Bette, Bette, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
revină În minte tot felul de amintiri, din cauza LSD-ului pe care-l Înghițise În colegiu și o să Încerce să mănânce un papagal sau să zboare pe geam. Sărmana, draga de Penelope. —Bette, iubire, ești gata de plecare? Întrebă Philip, Încolăcindu-și brațele În jurul umerilor mei de parcă ar fi fost iubitul meu de multă vreme și nu un tip cu care nu voiam să mă culc. Hai să mergem la mine. Poate În noaptea asta n-o să fii prea beată ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reușit, pentru că Începu să se bâlbâie la mine: —Ăă, mda, meseria și desigur... ăăă... prietenia noastră. Știi? Aproape că am simțit cum se Înroșise și nu-mi doream altceva decât să-i mângâi fața cu palma și apoi să-mi Încolăcesc tot corpul În jurul lui. — Sigur. Prietenia noastră. Situația degenera cu fiecare secundă ce trecea și am hotărât că, oricât de frumos era să-i aud vocea, din conversația asta n-avea cum să iasă nimic bun. —O, Bette, era cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fost cât de pregătită se putea. —Philip, dragule, vino aici! strigă un tip deșirat, cu părul lung, de pe canapea, unde stătea ghemuit deasupra unei oglinzi, cu o bancnotă făcută sul În mână. O fată care părea să fie goală era Încolăcită pe genunchii săi. Îl fixa cu o privire care depășea admirația și se apropia de venerație. Trase pe nas rapid, fără efort și-i pasă fetei bancnota, apoi Își aranjă masca Înapoi pe față. —Cally, Cal-man, ea e Bette. Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de pe mine și am anunțat că mă Întorc imediat. Aproape că s-a prăvălit peste ea când m-am desprins de el și l-am auzit cum o complimenta direct În timp ce eu mă Îndreptam spre ieșirea din club. Elisa se Încolăcise În jurul unui bărbat atrăgător pe o canapea de lângă ușă, cu capul și umerii sprijiniți de pieptul lui, În timp ce picioarele ei goale - Încă roșii din cauza curelelor de la sandale - se odihneau În poala lui Davide. Nu părea să fie prea Îngrijorată - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
meu și Începu să mă mângâie pe spate. Era așa de plăcut Încât am reușit să uit pentru o fracțiune de secundă că cel care făcea asta era un Philip beat și nu Sammy. Fără să mă gândesc, mi-am Încolăcit brațele În jurul gâtului lui și mi-am lipit gura de a lui. N-am realizat pe moment că deschisese gura să protesteze, nu să mă sărute și el. Ho, iubire, Încearcă să stai cu chiloții pe tine. Se retrase Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
iubitul ei! M-am gândit o clipă s-o ard cu țigara, dar eram prea Încântată de ceea ce tocmai aflasem ca s-o urăsc chiar atât de mult pe Elisa. Se plictisi după câteva minute și se Întoarse să se Încolăcească În jurul lui Davide, care nu părea să-și poată desprinde privirea de pe pieptul Isabellei, și Încercă să flirteze cu Philip, care era adâncit Într-o conversație cu Leo despre avantajele și dezavantajele care decurg din a cere pedichiuristului să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reprezentarea țipătului: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?),/ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga". (Delimitări) Aceeași metaforă a fricii de revoltă este exprimată, la un alt nivel, în poemul Cruciada copiilor: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ca să uite că este mort?/ De aici, bineînțeles, invidii,/ Intrigi, bursă neagră: fetițele, care împletesc rădăcinile florilor/ Schimbă literele de pe râme lungi și pietricele,/ În timp ce alții oferă panglici de eternitate/ (Singura materie care se găsește la discreție)/ Pentru două-trei litere încolăcite între ele.// Uneori, se revoltă, îmi contestă dreptul/ De a împărți litere (nu și) Dreptul literelor de a însemna totul/ În această fanfaronadă)/ Și poate ar încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."(Continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trăsătură esențială a paradigmei deconstructiviste. "De aici, bineînțeles, invidii,/ Intrigi, bursă neagră: fetițele, care împletesc rădăcinile florilor/ Schimbă literele de pe râme lungi și pietricele,/ În timp ce alții oferă panglici de eternitate/ (Singura materie care se găsește la discreție)/ Pentru două-trei litere încolăcite între ele.// Uneori, se revoltă, îmi contestă dreptul/ De a împărți litere (nu și) Dreptul literelor de a însemna totul/ În această fanfaronadă)/ Și poate ar încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."( Continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în plante. "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). sau: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În care așteptăm desfrunzirea?/ De unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
oamenii într-un popor vegetal care așteaptă desfrunzirea. Consecința lipsei luptei o reprezintă boala, nebunia sau gratiile. Entitatea ontologică inedită pe care o dezvoltă textele subversive este tocmai omul alienat, într-o societate limitată, sufocantă, traumatizantă, în jurul căreia acesta se încolăcește zadarnic, încercând să evadeze. "Cele patru poezii de mare curaj din 1984 (Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări cu cuvintele-cheie "foame", "frică", "gratii", "fuga") marchează o nouă etapă din creația Anei Blandiana. Ceea ce răbufnise
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
copiilor) sau "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). Tot aici, cu puternic efect stilistic sunt adverbele de negație nici, repetate asurzitor, dar și adjectivele cu valoare de superlativ absolut (întreg, totul), venite în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
meditație, construcția este clasică: se enunță decorul, pentru ca apoi să se refacă relația cu ideea sau cu sentimentul la care se raportează. De exemplu, papura și salcia surprinse în amiază, într-un timp când, cum spune Ion Barbu, ceasurile sunt încolăcite, îi creează o stare de oboseală: "Tânjind în orizontul nostru mic,/ suntem sătui de dragoste și moarte/ și n-așteptăm nimic". Doinaș creează eroi fantastici, pantagruelici, cum ar fi negustorul de zăpadă, prin al cărui ochi stâng trec lebede cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
apare mult mai pregnant decît ar fi fost plasat altundeva singur: un pastel realist, în tonuri de gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se-ncolăcește fumul,/Și-i pîlcă prin livezi.// Răsună, trist, de glasuri/Cîmpiile pustii,-/ Și pocnet lung, și chiot/S-aude-n deal la vii.// Cu-n zmeu copiii aleargă,/ Copil, ca ei, te vezi,/ Și plîngi... și-i frig de toamnă.../ Și-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din Hugo citat de Ph. Hamon (1981, pp. 157-158): (54) [1] Dintr-o dată se simți apucat de braț. Ceea ce încercă în clipa aceea fu un sentiment de negrăită oroare. Ceva subțire, aspru, plat, rece ca gheața, lipicios și viu se încolăcise pe întuneric în jurul brațului său gol. Iar acum îi înainta către piept. Era ca strînsoarea unei curele și împunsătura unui burghiu. În mai puțin de-o secundă, un soi de spirală i se răsuci în jurul încheieturii mîinii și a cotului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]