7,005 matches
-
mă Împac cu primul lucru, dar cel din urmă mi se părea nedrept. Mă simțeam de parcă goliciunea mea nu-mi mai aparținea doar mie. Maică-mea m-a obligat să promit că n-am să fac asta niciodată de acum Încolo, altfel avea să-l anunțe pe tata. Și fiindcă el nu era prea Înțelegător, amenințarea ei mi-a fost de ajuns ca să nu-l mai deranjez pe Unchiul Fritz. În schimb, am Început să-mi ridic fusta pentru bucătarii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o mână Întinsă În sus. Mi-am continuat drumul pe lângă restaurant, pe lângă pantofar și pe lângă un magazin second-hand. Acum am putut desluși „PENSIUNEA LANDAU, ETAJUL 2“ pe tăblița de tinichea care ieșea În afară dintr-o clădire Înghesuită de mai Încolo. Chiar Înainte să deschid ușa, am aruncat o privire spre vitrina magazinului de alături. Cine dorea, putea să cumpere un Întreg „set pentru igienă“ la un preț modest, inclusiv un aparat de ras franțuzesc, o periuță de dinți englezească, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și recunoscător, strada și-a schimbat aspectul: magazinele goale s-au rărit, blocurile de locuințe au devenit mai frecvente. Cât despre noi, ne-am continuat drumul În sferele noastre private, având grijă să nu intersectăm orbita celuilalt. Câteva intersecții mai Încolo, am cotit spre o stradă lăturalnică, apoi Înspre o alta. Acum ne Îndreptam din nou spre nord, Înapoi spre direcția din care veneam, deși pe o stradă paralelă. Trafic nu era aproape deloc și nici comerț. Cele câteva lămpi stradale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În orice caz, mi-am promis că, dacă reușesc cumva să ies din Încurcătura asta tâmpită - poate dacă aș fi adormit; poate dacă aș fi adormit pur și simplu, cu spatele la ei - o să apreciez fiecare moment din viața mea de acum Încolo, oricât de neînsemnată și placidă ar fi. Ce mă interesa că nu se mai Întorceau, atâta timp cât le trăiam În diversitatea lor strălucitoare, ca suprafața uleioasă dar plăcut complicată a unui balon de săpun? Dacă viața era acoperită de un voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu voise să cred despre ea că ar fi o aventurieră moartă după excese sexuale... Căci, pare-se, de cum mă văzuse, se și închipuise făcând un pas mare înainte în viața pe care-ar fi putut-o duce de-atunci încolo... Gata cu playboy-ii narcisiști înțoliți în costume Cardin; gata cu agenții publicitari însurați, disperați, parașutați hăt din Connecticut, să petreacă o noapte la New York; gata cu poponarii cu pulovere de lână englezească veniți să prânzească la Serendipity sau cu babalâii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe care o răspîndește! Rabbi Ve-ne-ra-tî! Cu ocazia bar-mițva-ului meu, stau plin de sfială lângă el, mă las îmbibat de eveniment ca de un sos de friptură, consacrarea mea chiar îmi face plăcere, pe bune. Alexander Portnoy încoace, Alexander Portnoy încolo și, ca să fiu absolut cinstit, nu pare să mă deranjeze la fel de tare ca de obicei faptul că vorbește silabisit și că din vorbele mărunte face cuvinte mari, iar din cuvintele mari face fraze întregi. Ah, însorita dimineață de sâmbătă șerpuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
el culmea experienței umane? Să intre într-un restaurant la braț cu o kurve cu craci lungi! O muiere rea de muscă în haine mulate pe corp! — Ah, te rog, Ve-ne-ra-tî-e, m-am făcut băiat mare - așa că mai dă-o-ncolo de morală rabinică. În faza asta se dovedește cam caraghioasă. Întâmplarea a făcut să prefer femeile frumoase și sexy celor urâte și frigide, ce mare tragedie? De ce mă-nfățișezi acum ca pe-un gangster din Las Vegas? De ce mă legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-s niște puștani, vezi bine, ci bărbați în toată firea. Burtoși! Musculoși! Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care-i cu o stradă mai încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele! Nu trebuie să le spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai tare! Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se plânsese de frig. Comentase În privința acestuia ca despre un rău necesar. Acum, Într-o străfulgerare interioară, Myatt deveni conștient de nenumăratele rele necesare care compuneau viața fetei. Auzi pasul monoton al omului pe care-l văzuse trecând Încoace și-ncolo prin fața compartimentului și-i ieși În cale. — Sunteți doctor? Este aici o fată care a leșinat. Omul se opri și Întrebă cu o ezitare: — Unde-i? Apoi o văzu peste umărul lui Myatt. Ezitarea lui Îl enervă pe evreu. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Sunteți prea subțire Îmbrăcată. Se auzi un țignal și trenul vibră, punându-se În mișcare. Lămpile gării Înaintară singure spre Întuneric, iar doctorul se Întoarse să plece de lângă ea. Dacă aveți nevoie iarăși de mine, sunt la trei compartimente mai Încolo. Mă cheamă John. Doctor John. Ea spuse cu o politețe familiară: — Pe mine Coral Musker. El se Înclină În fața ei scurt și formal, Într-un mod neenglezesc, și plecă. Fata văzuse În ochii lui alte gânduri, căzând ca ploaia. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-mă pe mine! Ei, eu nu sunt fiica președintelui, așa că i-am spus „Dă-mi ceva respectabil. Subțire!“ N-ai văzut niciodată așa ceva... Josef Grünlich Își răsuci mustața groasă și sură și păși Îndrăzneț afară, În stradă, privind Încoace, privind Încolo, de parcă ar fi așteptat un prieten. Nu se vedea nici un polițist și, cum trotuarele fuseseră curățate de zăpadă, nu lăsă nici un fel de urme. Se Întoarse pe călcâie spre stânga, În direcția gării, cu urechile ciulite să prindă un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fața și cuțitul pentru pește și transformă șinele de oțel de pe linia pustie din față În șine de argint. Zăpada Încetase să mai cadă și zăcea troienită de-a lungul cușetelor, luminând În Întuneric. La câteva sute de metri mai Încolo, Dunărea luci ca mercurul. Putu vedea copaci Înalți care zburau În urmă și stâlpi de telegraf, care prindeau În trecere lumina lunii pe brațele lor metalice. Câtă vreme În vagon domni liniștea, nu se mai gândi la Janet Pardoe, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
reporter? — Ich spreche kein Englisch, răspunse omul. Dr. Czinner spuse În germană, În timp ce-i blocă ieșirea spre culoar: — Un spion al poliției? Ai sosit prea târziu. Privirile Îi erau Încă ațintite asupra crucii de argint, care se bălăngănea Încoace și-ncolo, În ritmul mișcărilor omului. S-ar fi putut legăna așa, În ritmul pașilor săi, și, pentru un moment, dr. Czinner se lipi de zid pe-o stradă povârnită ca să le facă loc să treacă bărbaților cu armuri, lănci și cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
expresul, de-a da Înapoi arătătoarele ceasornicului. — Nu știu, spuse el. Zâmbeam? Asta poate pentru că sunt din nou acasă. Pentru o clipă, gura lui deveni serioasă, apoi căzu iarăși Într-un zâmbet pierdut, iar ochii lui, care priveau Încoace și-ncolo prin ochelarii Înghețați, păreau umezi și goi de orice altceva, În afară de un fel de fericire stupidă. 3. Myatt urmărea cu privirea cum se lungește scrumul țigării și se gândea. Acestea erau momentele pe care le savura: când se simțea singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ochii lui mari și prietenoși mai că se lipiră de sticlă și el se uită În sala de așteptare. În sală era mai Întuneric decât afară și nu putu vedea nimic, doar niște siluete neclare mișcându-se agitate Încoace și-ncolo ca să se Încălzească. Dr. Czinner Își apropie gura de sticla geamului și-i vorbi soldatului În limba lui: — Cum te cheamă? Cranț, cranț, cranț făcea cuțitașul de tăiat hârtie, dar când alunecă, zgomotul ascuțit fu Înăbușit de stratul de cremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stătuse În putință ca s-o găsească pe fată În Subotica. — Vin, spuse omul. Pe drumul dinspre gară alerga cineva. La Început trecu pe lângă ei, În ninsoarea purtată de vânt. Apoi deslușiră un bărbat care o cârmea ba Încoace, ba Încolo. Ajunse la ei cu o repeziciune surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă-i drumul repede! Ușa se trânti, iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
expresul În care călătoriseră sfâșiind ca o rachetă cerurile Întunecate. Ei se Încleștau de el prin orice stratagemă le stătea În putere, Înclinându-se când Într-o parte, când În cealaltă și schimbându-și punctul de sprijin când Încoace, când Încolo. Trebuia să fii foarte viu, foarte flexibil, să profiți de orice. Zăpada de pe buze i se topise și efectul ei trecea. Înainte ca făclia să pâlpâie și să se stingă, privirea i se Încețoșă, iar magazia uriașă, cu stivele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
s-a mai Întors acasă noaptea trecută. Foarte misterios. Era rece. Myatt Închise fereastra și, cu mâinile În buzunarele hainei lui de blană, Începu să se plimbe În sus și-n jos prin Încăpere, trei pași Încoace și trei pași Încolo. Spuse Încet: — Nu mă surprinde. Presupun că nu putea da ochii cu mine. — Mi-a spus cu câteva zile În urmă cum simțea că nu aveți Încredere În el. Era foarte rănit În sentimentele sale. Foarte rănit. — N-am niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ambasada Britanică. Noaptea era caldă, pentru că nu mai bătea vântul, iar mesele de la grădină erau aglomerate. Subotica deveni și mai ireală când Își aminti zăpada care Îl izbea În față. Pe scenă, o franțuzoaică În frac defila cambrată Încoace și-ncolo, cu un baston sub braț, cântând un cântec despre „Ma Tante“, pe care Spinelli Îl făcuse popular la Paris cu mai mult de cinci ani În urmă. Domnii turci sorbeau cafele, râdeau, trăncăneau și scuturau din capetele lor mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ingenioase costume Închiriate, care respectau tema petrecerii. Doi adolescenți superbi, sprijiniți nonșalant de balconul din față care dădea În stradă, erau costumați ca Jean Harlow și Marilyn Monroe, cu rochii bătute cu cristale și peruci de un blond platinat. Mai Încolo, lângă șemineu, chiar sub un uriaș colaj Gilbert și George 3, stăteau două fete cool În costume gri și purtând ochelari, care Îi Întruchipau pe cei doi artiști. Erau și perechi Bogie și Bacall, care stăteau pe scaune lăcuite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îngrijorată. —Să nu crezi că dacă sunteți căsătoriți, asta o să o oprească pe Sophie. Ea se Încurcă numai cu soți. N-o mai speria pe Sylvie! interveni Milton, tot Împiedicându-se În urma noastră pe tocurile lui Înalte. Ne vedem mai Încolo, că tocmai l-am zărit pe adevăratul David Bowie. Spunând asta, Milton o luă Înspre grădină, cu un mers destul de nesigur. În vremea asta, când noi am ajuns la Hunter, Marci a Îmbrățișat-o și a sărutat-o prietenește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plăcut nespus... —... ai putea să muți șezlongul, să zicem... cu vreo 16 cm spre dreapta? Nu, un pic mai mult, așa, da, nițeluș către terasă... așa. Stop! Stoooop! a țipat el. Scuze, sunt la lucru. —Să te sun eu mai Încolo? l-am Întrebat. —Eu sunt mereu la lucru. Ia spune, am obținut jobul? Întrebă Milton. —Sunt sigură că nu ai timp, am răspuns, Încercând să-l refuz În mod politicos. —Cum ai de gând să aranjezi casa aia de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Înapoi la birou. Principalul lucru era să nu mă mai gândesc la treaba asta. În plus, Lauren avea dreptate: nu puteam face nimic dacă nu eram sigură. —OK, hai că eu ies, am spus, ridicându-mă. — Te sun eu mai Încolo, zise Lauren, pe un ton atoateștiutor. Dar să nu te apuci să-i spui ceva lui Hunter pe tema asta. —Bun sfat. Mulțumesc, am spus. Când am intrat din nou În magazin, mulțimea Începea să se risipească. Pe neașteptate, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
griji că Thack a plecat și... a uitat de mine - o, ia uite! spuse ea, luând de pe raft o hăinuță de ploaie de culoare galbenă. E musai să iau asta, e grozavă. Phoebe e grozavă. —O să te sun eu mai Încolo, Alixe, ca să facem o programare, i-am zis. —Minunat, de-abia aștept. În timp ce așteptam la ușă să-mi recuperez haina, s-a produs pe neașteptate o agitație, ca și cum se Întâmpla ceva. În timp ce Phoebe și Valerie se pupau de rămas-bun, apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apropiase fața și mai mult de el. Își țuguie buzele roz aprins ca pentru a-l pupa. —Oaaaaaaaa! Oaaaaa! urlă Baba. —Baba, e doar Marci... Baba Începu să zbiere ca din gură de șarpe și să se agite Încoace și Încolo. Pe neașteptate, s-a Întors către Marci, moment În care ea s-a aplecat mai aproape de el. Copilul vomită pe loc. Voma se Împrăștie pe toată bluza de mătase a lui Marci. —Iiiii... Puah! făcu Marci, dându-se Înapoi. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]