1,683 matches
-
și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin pletele mângâioase ale grâului. Deodată, superbul centaur cu cap de cal și corp de taur își arcui în aer cele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în legătură cu sculptura. Mi-am revenit brusc dintr-o reverie în care apărea Sebastian, care nu bănuia nimic, pe o bandă de alergat, purtând un șort și un tricou, transpirația începând să îi picure pe piept, mușchii coapselor și ai gambelor încordându-se în timp ce alerga... Deloc, am răspuns cu o formalitate compensatoare. De fapt, sunt de acord cu tine. Am întins mâna; se părea că ăsta e obiceiul locului. — Sam Jones. — Mă bucur să te cunosc. Aftershave-ul său era discret și uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fratele tău așa ți-a spus, înseamnă că nu a prins bine firul poveștii. Doamne, ce mândră eram de mine. Era tare; a rezistat bine la șoc. Ochii ei căprui s-au dilatat ușor, iar mușchii gambei i s-au încordat, dar doar asta era ce vedeam eu. Mi-am dat seama că era obișnuită cu surprize neplăcute. Până la urmă, era plătită destul de mult pentru a-și asuma riscuri. Nu-l învinovăți pe Saul, i-am spus, încercând să nu par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l cu toată fința. Mai ales Îl ajutam pe Moș Iacob să nu-și piardă pălăria și capul. Erau două părți ale corpului său care i s-ar fi putut desprinde de rest și cădea - În timpul tanțului: Întâi pălăria: mă Încordam, mă concentram asupra pălăriei, o păstram pe capul Moșului; fiindcă știam: dacă-i pică pălăria, capul, rămas fără acoperiș, are să-și piardă și temelia: are să se desprindă de gât și are să se rostogolească În colbul bătăturii. Și-atunci, chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
jur. Voiam să urinez și nu Îmi mai puteam stăpîni un tremur involuntar. Cred că ajunsesem la capătul puterilor. Aveam impresia că a Început să sclipească zăpada, dar mi-am dat imediat seama că era doar o iluzie optică. Îmi Încordasem prea mult privirile În Întuneric. Am Închis ochii, dar zăpada continua să cadă și dincolo de pleoape. Altceva era Însă mai greu de crezut... Taxiul se Întoarse „Liber”. Ce naiba o fi atît de complicat și greu de crezut ? Îmi umblau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de tulburare. — A, deci asta era! Dar mai există o serie de alte lucruri: jurnalul, cărțile de vizită... pe care le-am luat de la birou. Privi inocent spre cer și de ambele părți ale mărului lui Adam, mușchii i se Încordară precum gîtul unei păsări pusă la frigare. Dar a trecut mai mult de jumătate de an de cînd a dispărut și eu n-am stat cu miinile-n sîn În această perioadă. Le-am răsfoit pe toate. O să zici că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de vînt porni dinspre aleea din spate - cred că vîntul și-a schimbat direcția - stirnind nisipul, trecînd valuri-valuri printre mașini. Se mai auzea și sunetul continuu al unei cutii muzicale... Ah! Ba nu... gunoierul fredona o melodie... Deodată, tipul se Încordă tot, Își aranjă fularul și spuse exasperat: — Nu pot să-l sufăr. — Pe gunoier ? Ce tîmpenie! Gunoi și melodie, se potrivesc de minune! Dacă n-ai nimic Împotrivă, hai la cafenea să ne tragem sufletul! Avea el venea cu invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o mare surpriză pentru noi. Habar n-aveam de nimic, continuă el. — Și cînd s-a Întîmplat așa ceva? am insistat eu. Am căutat să cîștig ceva timp pretextînd că m-am Înecat cu fumul de la țigară. Mi-am simțit vocea Încordată fără să vreau. De cînd s-au mutat afacerile aici? — Vara trecută... Am avut liber În ziua schimbării și ne-am dus la rîu să Înotăm. S-a Înecat un puști. Răspunse degajat și nu mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
erau În timpul serviciului. Poate că poartă căștile ca să le țină de cald. Cele cinci siluete rămăseseră pașnice, În aceeași poziție, În jurul focului... Nu erau nici clienți care să ia fetele În bătaie de joc... Deodată, fratele... mușchii gîtului i se Încordară teribil. Vroia parcă să-și Întindă gîtul ca o pasăre de pradă, iar mîinile țineau strîns ceașca de saké Încă neterminată. O luă cu pași mari În direcția focului. Pășea pe vîrfuri ca să nu se Împiedice de pietre, iar spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
erau incapabili să-i suporte greutatea. Doar adîncitura din spatele genunchilor părea oarecum mai feminină, aruncînd o umbră de puritate. Adolescență ce se pregătește să iasă din rînduielile ei... Cred că-și dădea seama de privirile mele, căci tendoanele i se Încordară. Am ridicat bilețelul și l-am pus În buzunar, am strîns ziarul, mi-am băgat blocul de foi și stiloul În servietă și m-am ridicat ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic. M-am Îndreptat fără să mai arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
timp de vreo zece minute. Oboseala Îți va Încinge globul ocular și figura dintr-o fotografie obișnuită va căpăta aspect tridimensional, pielea apărînd intens colorată. Dacă reușești să ajungi aici, e nemaipomenit. Te concentrezi mult, fără să clipești, și-ți Încordezi privirile pînă cînd simți o durere ascuțită. Privirea ta fixă nu mai poate fi suportată și ochii din fotografie sau colțurile gurii se contorsionează spasmodic. Dacă imaginea a fost luată din profil, chipul se va uita la tine chiorîș, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
n-aveam vreun motiv să mă aflu În altă parte... Timp pur... Timp cheltuit fără un țel anume... Ce lux! Am accelerat. Acul indicator al kilometrajului a urcat la nouăzeci și șase de kilometri. Simțeam vîntul la volan... Eram tot Încordat. Am avut senzația că mă trezesc Într-o zi care nu apare În calendar și Într-un loc ce nu-l găsești pe nici o hartă... Parcă prinsesem aripi... dar n-aveți decît s-o numiți dezertare... CÎnd unul se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Își ajustase barba și-ți era imposibil să-ți imaginezi că era unul și același cu cel care ne servise cu rămen. Unde-i era fața umflată și buhăită de ieri ? Mi-am Îndoit brațul abia perceptibil și mi-am Încordat buzele ca să pot răspunde cu un zîmbet amabilităților lui. Puteam fi amîndoi bănuiți și Între noi se stabili o Înțelegere tacită; ca martori, făceam front comun. Rezultatul a fost o schimbare vizibilă În atitudinea celui cu bărbie ascuțită. Vigilența de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fost fericit dacă ar fi trecut pe lîngă mine o cunoștință. Dar dacă mi se Întîmpla, ca și cu orașul de pe platou, ca fețele pe care le știam din vedere să-mi devină complet străine? Îmi era greață. Poate Îmi Încordasem prea mult privirile, Încercînd să văd ceva care era, de fapt, invizibil. Pe lîngă greață, mă cuprinse și amețeala. Oricum, am ezitat prea mult. Dacă nu aveam curajul să dau curba, trebuia să acționez Într-un fel. În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
al sufletului. Unele aduc fericirea, altele aduc nenorociri. Este bine să fie sigilate într-un sipet și acesta ascuns bine. Sunt taine și așa rămân până la sfârșitul vieții... Ochii ei frumoși căpătaseră o strălucire aparte, metalică, iar mușchii feței se încordaseră. Buzele i se strânseseră, marcând un moment de mare tensiune, de dârzenie. Iuliana se transformase radical. Devenise rigidă și privirile îi treceau peste omul din fața ei. Parcă se pregătise pentru a intra într-o luptă dură pe un teren străin
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
te-ai oprit nehotărâtă? își exprimă Iustin hotărârea și, în același timp, nedumerirea - Mă gândeam..., dacă accepți..., să te iau acasă la mine... Se așternu subit, după aceste cuvinte, o tăcere deplină în toată încăperea. Tinu era rigid, cu brațele încordate pe scaun, ceilalți doi o priveau pe Laura și ea se uita speriată spre Iustin. Câteva secunde lungi, ce păreau că nu se mai termină, au fost îndepărtate de acesta:Sunt fericit să aud că te-ai gândit la această
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier. Sărea din fotoliu, mugea, își îndesa în urechi usturoi zdrobit și frunze de nalbă, făcea gargară cu spirt, carmol, oțet, își frângea mâinile. Abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu spatele plin de bobițe de transpirație. Peste tot mișunau grupuri de femei, îmbrăcate în rochii lungi, inspectau frigăruile, cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și câmpia, neobservat, amețitor. Să nu te îmbolnăvești, domnișoară, se arătă îngrijorată Maria, femeia de serviciu căreia îi povestise pe hol visul. Maria era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
muma pădurii, ce mai, precizaseră băieții. Marcu rămase perplex. Ce-o fi cu omul ăsta, parcă s-ar autoflagela. O fi sectant. Într-o zi îl întrebă franc, fără ocolișuri, voia să-și clarifice ipoteza. Omul tresări, se încruntă, se încordă. O clipă, descumpănit, inginerul crezu că se va arunca asupra lui. Dar semnele furiei dispărură tot așa de rapid precum apăruseră și-i răspunse cu buzele arcuite a dispreț. A început să devină o modă, nu-i așa, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poalele rochiei, pe podea. Iartă-mă o clipă, se auzi vocea gazdei, care ieși din cameră împreună cu pisica și traversă din nou holul, către o altă încăpere, probabil bucătăria. Îmi va oferi o cafea, presupuse Carmina și fără să fie încordată, se lăsă la voia întâmplării. Sidonia Trofin era o femeie cu pretenții de mare intelectuală. Avea o părere extrem de bună despre propria sa persoană. De aceea, față de semenii din jur, nutrea un dispreț categoric, greu de disimulat. Motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
camuflată, Ela se apleacă spre ea, o studiază cu atenție, nu pare a avea ace, nici clești, nu pare a fi periculoasă, Întinde mâna s-o prindă dar, la secundă, lăcusta sare la jumătate de metru depărtare de noi, își încordează picioarele lungi, dindărăt, mai execută un salt acrobatic, încă unul și este înghițită de iarbă, a dispărut fără urmă, încearcă s-o mai găsești dacă poți! Ela pare dezamăgită, socrul meu scormonește iarba cu bastonul în căutarea ei. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar trebui să fie cu orgoliul la pământ. El nu se simțea decât puțin scârbit. Foarte puțin scârbit. Avea o mașină roșie destul de bine pusă la punct. Doar ștergătoarele nu-i funcționau corect. La stopuri își îngusta ochii și se încorda. Probabil începea să aibă neplăceri cu vederea. Pe stradă erau oameni puțini. Circulau repede, zgribuliți, cu gulerele ridicate. Tăria vântului nu te lăsa să-ți protejezi capul cu vreo umbrelă, ți-o smulgea din mâini, îți întorcea pe dos spițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
excita. Fără să mă gândesc, mi-am coborât mâna pe stomac, peste nasturii Înveliți, care ieșeau ușor În față acolo unde corpul se Împarte În două, ca niște sfârcuri umflate de scroafă. Mijlocul se curba concav și, când mi-am Încordat abdomenul, ramele corsetului se lipiră de trunchiul meu În dungi rigide. Era ca și când m-aș fi transformat În... Nu, asta e cam greu de exprimat. Până acum nu mi-am dat seama că unele cuvinte chiar sunt mai greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca „elevația biologică“ să aibă loc. Dacă băiatul era al meu, m-ar fi mirat atâta exces de zel. Aparent tânărul acela trist fusese rugat să imite funcțiile testiculelor, având În vedere că „adevărata“ putere masculină sălășluia În scrot. Doar Încordându-și mușchii sexului, bărbatul avea să Îndeplinească cerințele viitorului. Cu un gest larg va Înlătura lanțurile unei societăți decadente și Își va recăpăta din nou potența - „ca Prometeu. Se pare că există și scene cenzurate“, continuă Dora, „filmate pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fost Întrețesută cu mișcări stângace și febrilitate forțată. Mă simțeam de parcă fereastra ar fi fost deschisă și nici unul din noi nu putea să ignore frigul. Lucrurile au rămas neschimbate până când m-am pregătit să plec - ca de obicei, cu vintrea Încordată de durere, Însă de data asta corpul nu mi se mai Înfiorase și nici nu reacționase În vreun fel - și abia atunci se destrămă și cadrul. Stând lângă ușă, cu o mână răsucită la spate, Dora mă aștepta să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]