1,787 matches
-
jefuite de armatele fostului ei soț Napoleon, conținea printre alte lucrări ale marilor maeștri pictura „Coborârea de pe Cruce” a lui Rembrandt și patru sculpturi de Antonio Canova. Succesorul lui Alexandru I a fost fratele său, Nicolae I, care a fost încoronat în 1825. Țarul Nicolae este monarhul căruia i se datorează aspectul actual al palatului. El a efectuat mai multe modificări ale interiorului palatului, fiind responsabil pentru reconstruirea completă după incendiul din anul 1837. După ce lucrările au fost finalizate, forma exterioară
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Evului Mediu și s-a menținut până la dizolvarea acestuia din 1806, incluzând Germania actuală, teritorii din Italia, Boemia, Burgundia. Imperiul a luat naștere în Francia de est, regat apărut de pe urmă diviziunii Imperiului Carolingian. În 962, Otto I a fost încoronat ca împărat, proclamându-se ca succesor al lui Carol cel Mare. Unii istorici consideră că încoronarea lui Carol cel Mare reprezintă punctul de început al imperiului, pe când alții plasează debutul imperiului la încoronarea lui Otto. Imperiul Romano-German părea să fie
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
asupra celorlalți succesori ai familiei, inclusive asupra regilor ce s-au instaurat la sud de Alpi. A intervenit în Italia să preia coroana imperială în 896 atunci când Guy al III-lea de Spoleto i-a contestat supremația și s-a încoronat ca împărat. În 899, Arnulf a murit bolnav, fiind succedat de Ludovic al IV-lea , ultimul carolingian de pe tronul Franciei răsăritene. Fiind minor, starea de nesiguranță în regat s-a accentuat, iar lipsa unui rege puternic capabil să reprime tendințele
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
lăsat în urma sa un întins imperiu conform autorului Cronicii Saxone, Widukind de Corvey. În 936, Henric “Păsărarul” a fost succedat de Otto I ce a continuat și decis recuperarea tradiției carolingiene, afirmând suveranitatea asupra factorilor locali de putere. A fost încoronat printr-o fastuoasă ceremonie la Aachen, fiind uns de arhiepiscopii de Mainz și Cologne. A dus conflicte cu marii notabili ai regatului, Eberhard de Franconia și Eberhard de Bavaria, susținuți de frații noului rege, Thankmar și Henric, aliat cu regele
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
autonomia regatului Lombard și a continuat să înainteze spre sud, ajungând la Roma, unde a depus, la cererea papei, un jurământ prin care se angaja să-I restituie patrimoniul. Pe 2 februarie 962, în basilica Vaticanului, a fost miruit și încoronat ca împărat de Papa Ioan XII, probabil având nevoie de protecție. Procesul de acumulări politice s-a încheiat. În cronică lui Widukind s-a scris despre originea neromana a ideii imperiale, derivând rangul imperial obținut de Otto din aclamarea sa
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
pentru a reprima o revoltă a nobilimii romane împotriva Papei Ioan al XV-lea. În urmă dispariției subite a papei, Otto al III-lea l-a înscăunat pe rudă sa, Bruno, ca Papa Grigore al V-lea. Acesta l-a încoronat că împărat pe Otto la 21 mai 996.S-a confruntat cu opoziția puternică a nobilimii locale condusă de familia Crescenzi ce urmărea să controleze papalitatea. După moartea lui Grigore V, Otto a trebuit să-l numească pe fostul său
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Ștefan, primind coroana regală, Ungaria devenind astfel stat apostolic, iar regii maghiari fiind investiți cu misiunea de a apăra și extinde creștinătatea spre est. În ianuarie 1002, împăratul a murit. Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman a fost încoronat de către papa Benedict al VIII-lea la 14 februarie 1014, după ce a adoptat în 1007 titlul de "rex Romanorum" . În 1020 revine în Italia pentru o a treia campanie împotriva bizantinilor din sudul peninsulei. Cea mai importantă acțiune a sa
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
fost ultimul membru al dinastiei ottoniene, fiind urmat de Conrad al II-lea. Conrad al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, primul din dinastia Salienilor, originală din Franconia, a fost ales de către nobilime ca rege al germanilor și a fost încoronat tot la Roma în 1027, luând titlul de "Chuonradus Dei gratia Romanorum augustus". Un contract ereditar încheiat în timpul Ottonienilor a facilitat anexarea regatului Burgundiei de către germani sub Conrad II în anul 1033. Deși regele controla trecătorile prin Alpi, orașele burgunde
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
spațiului nordic de Alpi în timpul lui Frederic I ce încerca să disocieze demnitatea imperială de sancțiunea pontificală, legând-o în schimb de elecțiunea principilor germani. În 1152, el și-a însușit titlul de împărat, cu trei ani înainte de a fi încoronat la 18 iunie 1155. A fost denunțat, judecat și deposedat de ducatele sale. Familia Welf a putut păstra doar moșiile sale particulare. Bavaria a fost cedată Casei de Wittelsbach, iar Saxonia, mult mai mică, a fost încredințată Ascanienilor.Numeroase teritorii
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Roma, Ludwig de Bavaria a primit titlurile de senator și gonfalornier după ce a promis în față marii adunări a reprezentanților urbei, convocată pe Capitoliu, că va apăra și ajuta la impunerea onoarei poporului roman. Pe 17 ianuarie 1328 a fost încoronat de Sciarra Colonna. L-a depus pe papa Ioan al XXII-lea pentru erezie. A încercat să se folosească de teritoriile politice elaborate de Marsiglio de Padova și de William Ockam pe plan religios, pentru a se elibera de sub tutela
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a întors împotriva dinastiei a cărei reședința, Viena, a fost cucerită de Matias Corvin în 1485. Situația a fost redresată de Maximilian I . Intrând în posesia Țărilor de Jos, grație căsătoriei cu fiica lui Carol Temerarul, ducele Burgundiei, s-a încoronat în 1486, că rege al romanilor și a recucerit Viena în 1490, primind Tyrolul. La moartea tatălui său, Maximilian era în fruntea unui imens domeniu ce se întindea de la Triest la Amsterdam. A dobândit înfloritoarele Țări de Jos prin căsătoria
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Popularitatea sa este mult mai mare decât cea a surorii sale. În ajunul încoronării, trecerea Elisabetei prin oraș este întâmpinată cu bucurie de mulțime, iar răspunsurile ei deschise și pline de har fac să fie îndrăgită de spectatori. Elisabeta este încoronată în 15 ianuarie 1559. În acea vreme nu exista încă un arhiepiscop de Canterbury. Episcopii mai bătrâni refuză să participe la ceremonie(socotită ilegitimă după canoanele bisericii deoarece este protestantă), iar Elisabeta este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
fie îndrăgită de spectatori. Elisabeta este încoronată în 15 ianuarie 1559. În acea vreme nu exista încă un arhiepiscop de Canterbury. Episcopii mai bătrâni refuză să participe la ceremonie(socotită ilegitimă după canoanele bisericii deoarece este protestantă), iar Elisabeta este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de Carlisle, o figură puțin importantă, iar comuniunea este celebrată de capelanulul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic. Încoronarea Elisabetei va fi ultima celebrată cu ritualul latin: următoarele încoronări se
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
triburi baltice îi înving pe livonieni în bătălia de la Šiauliai din 1236. În 1250, Mindaugas încheie o înțelegere cu Ordinul Teutonic, iar anul următor trece la creștinism, fiind botezat în prezența episcopului de Chełmno. Pe 6 iulie 1253, Mindaugas este încoronat rege al Lituaniei și se proclamă "Regatul Lituaniei". Ulterior, acesta este asasinat de nepotul său, Treniota, și urmează o perioadă de revenire la religia inițială. În 1241, 1259 și 1275, regatul este jefuit prin mai multe atacuri ale Hoardei de
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
o coliziune cu Lotus-ul lui Jim Clark, mașina lui luându-și pur și simplu zborul. În urma acelui accident și-au pierdut viața 13 spectactori și pilotul. Cât despre cursă, ea a fost câștigată de Phil Hill care s-a încoronat campion mondial. Chiar dacă Lotus-ul 25, propulsat de un motor Climax, a fost puțin fiabil în primele curse, în 1963 și-a tras partea leului, caștigând ambele titluri mondiale, la piloți impunându-se Jim Clark. John Surtess și Ferrari au
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
Marele Premiu al Italiei de la Monza având cinci victorii și totalizând 45 puncte. Monza părea a fi o formalitate pentru austriacul Rindt însă un accident suferit în sesiunea de antrenamente avea să îi fie fatal. Și așa Rindt a fost încoronat campion mondial, post-mortem, pentru că nici un alt pilot nu a reușit să îl depășească până la finalul sezonului. În 1970 și-a făcut debutul în Formula 1 primul pneu "slick" (fără nici un fel de desen), fabricat de Goodyear. Următoarele trei sezoane au
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
sau. El a murit în anul 353 î.Ch. Văduva să, Artemisa, care îi era și sora, a continuat lucrările începute, nu fără intenția de a ridica un monument și pentru ea însăși. De aceea, pe cvadriga ce urma să încoroneze monumentul s-au construit statuile cuplului princiar, Mausol și Artemisa. Artemisa nu a trait destul de mult pentru a vedea opera terminată. A murit la doi ani după soțul și fratele ei. Arhitecții au continuat construcția până la sfârșit (335 î.Ch.
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
de caritate. În dimineața de 13 martie 1881, Alexandru al II-lea în vârstă de 62 de ani a fost ucis de o bombă în drumul său spre Palatul de Iarnă de la o paradă militară. Alexandru și Maria au fost încoronați la Kremlin, Moscova la 27 mai 1883. Cuplul a locuit vreme de 13 ani la Palatul Gatchina. Periodic ei călătoreau de la Gatchina în capitală pentru a participa la diverse evenimente. În 1894 atunci când fiul lor cel mare, Nicolae s-a
Dagmar a Danemarcei () [Corola-website/Science/304713_a_306042]
-
de fratele renegat al lui Harold, Tostig, la Bătălia de la Podul Stamford, dar a murit la Hastings în lupta dintre armata sa și cea normandă a lui William, acesta din urmă fiind numit după bătălie William Cuceritorul. William a fost încoronat rege al Angliei în ziua de Crăciun a anului 1066, moment care marchează sfârșitul Angliei anglo-saxone.
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
regate până în 987. Numele "carolingian" vine de la Carol Martel, care i-a învins pe mauri în bătălia de la Tours în 732. Cel mai cunoscut membru al dinstiei este Carol cel Mare, sau "Charlemagne" (în latină, "Carolus Magnus"), care a fost încoronat împărat roman în 800. Ultimul împărat carolingian a murit în 899 înainte de a trece un secol de la intrarea în familie a acestui titlu. Prăbușirea dinstiei a fost mai rapidă decât ridicarea ei. Se crede că dinastia a fost fondată de
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
puterea. În 751, Pépin, fiul lui Carol Martel, îl înlătură de la putere pe regele Childéric al III-lea (743-751), pe care îl trimite la mânăstire. Nimeni nu l-a susținut pe monarhul deposedat, astfel că, în noiembrie 751, Pépin se încoronează rege al francilor, la Soissons, sub numele de Pépin al III-lea (751-768), însă în istorie el va rămâne ca Pépin cel Scurt. Datorită contextului politic din peninsula italică, noua stare de fapt transalpină este recunoscută de papă, conferindu-i
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
doi fii ai săi, Carol și Carloman. Doi ani mai târziu, Carloman moare astfel încât Carol devine unic rege al francilor. Carol va deveni Charlemagne (768-814), fondatorul imperiului franc, considerat la vremea respectivă ca fiind restaurarea imperiului roman de apus, fiind încoronat de papa Leon al III-lea la Roma. Lunga domnie a lui Charlemagne a fost bogată în evenimente, relevante pentru evoluția dreptului feudal european. Trebuie precizat încă de la început că acest imperiu, multietnic, nu putea să îi supraviețuiască mult timp
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
Roma împotriva lui Mithridates al VI-lea al Pontului, au ales un domn nativ numit Ariobarzanes (93 î.Hr.), dar în același an, trupele armene sub conducerea lui Tigranes cel Mare au intrat in Cappadocia, detronându-l pe regele Ariobarzanes și încoronându-l pe Gordios ca noul rege vasal al Capadociei și creând astfel o zonă tampon împotriva romanilor care atacaseră Pontul și Armenia în 63 î.Hr. În războaiele civile care au urmat, Cappadocia l-a susținut prima oară pe Pompei, apoi
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]
-
Tatăl său, Géza, a fost conducător al triburilor ungare. Ștefan I, cunoscut și ca "Sfântul Ștefan", s-a botezat, după care s-a căsătorit cu Ghizela de Bavaria. În anul 996 a devenit conducătorul Ungariei. În anul 1000 a fost încoronat la Esztergom cu o coroană primită de la papa Silvestru al II-lea. Ca rege creștin a înființat zece episcopii pe teritoriul regatului său, și a susținut răspândirea creștinismului. În plan administrativ a împărțit țara în comitate (în ), după model carolingian
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
datele telemetrice au arătat că Senna nu a avut nici cea mai mică intenție de a frâna. După lungi discuții, în care Senna a fost amenințat chiar cu ridicarea superlicenței și excluderea din campionat, FIA a decis totuși să-l încoroneze pe brazilian campion mondial. În 1992 Williams a fost peste McLaren, Senna neputând să facă mare lucru. A câștigat trei curse în acel an, prima la Monaco după un final electrizant de cursă, o bătălie de zile mari cu Nigel
Ayrton Senna () [Corola-website/Science/303763_a_305092]